2,098 matches
-
pahare. Soțul zice: La mai multe! Soața zice: La mai tare! Încornorat fidel Lovit de vestea dezarmantă, Că soața dragă îl traduce, Nici nu știa-ncotro s-apuce... Și a luat-o spre amantă. Istoria unui cuplu O scurtă căsnicie infernală Și, în final, divorțul fericit; Iar, dacă nu s-ar fi căsătorit, Erau acum perechea ideală! Soția regizorului E mediocră, ce să zic, În scenele de comedie, În schimb, acasă, din nimic, Îi face câte-o tragedie!... Unui poet Chiar
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
făcute de diferitele dioceze sau provincii, acestea vor fi întotdeauna restrînse, corupția ce va urma nu se va extinde la nivel de întreaga națiune și nu va fi făcută după un sistem prestabilit, nu va fi un principiu al răutății infernale care domină toate alegerile și care influențează direct asupra pervertirii în întregime a regatelor. Dar, dată fiind numirea de către un principe, cîtă putere îngrozitoare de a face rău nu se acumulează în voința unui singur om!? Dată fiind numirea de către
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din Miami. Sau încercați pe mobilul meu, la numărul 917 555 3457. Sau pe mobilul cu număr european, care este 44 7768 935 476. Vă iubesc, mi-e dor de voi, cu alte cuvinte, pe curând. Cu așa un program infernal, stau și mă-ntreb cum de avea timp să colecționeze articole Pucci. Am hotărât să nu-i las nici un mesaj - la urma urmei, nu va fi ascultat decât peste o săptămână. Am încercat la numărul din Madrid și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o motocicletă cu ataș trece huruind pe lângă ei. Oprește mai în față, lateral, fără să blocheze drumul. Coboară un locotenent român de jandarmi. Statură masivă, față pătrată cu trăsături care exprimă agresivitate. De-a curmezișul pieptului, un automat MP4080. Degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
moș Ilie. După ce închide telefonul, Marius rămâne multă vreme cu ochii ațintiți la peretele din față. Se simte paralizat. De-ar putea măcar să facă ceva, dar știe că este imposibil. Și asta este peste putința lui să îndure. În ciuda căldurii infernale ce poate să topească și metalul, este încercat de un frison rece care-l străbate ca un curent viu. Tremură atât de tare, încât dinții încep să-i clănțăne ritmic și tare. Își cuprinde cu putere umerii, încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
buze lui Manfred. Scapă automatul din mână. Ești rănit? Așa se pare, dar nu-i momentul pentru îngrijiri medicale ... Tu? Sunt în regulă! Bine. Dă-i bice! Marius calcă și mai tare accelerația, storcând toată viteza din mașină. În vuietul infernal al motorului ambalat la maximum, automobilul prinde o asemenea viteză încât parcă sparge aerul cu bara din față. Atent la drum, Marius privește în oglinda retrovizoare. Se pare că urmăritorii îi pierduseră, în spate nu mai este nimeni. Taie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coboară într-un picaj aproape vertical și începe să-și golească pântecul metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o gaură imensă în partea frontală a blindajului. O siluetă umană, adevărată torță vie, se zbate încercând să iasă afară din cușca de metal incandescent. Instantaneu, armele partizanilor încep să scuipe foc și moarte. Defileul se transformă intr-un haos infernal. Grenadele zboară, exploziile amplifică panica, nemții aleargă bezmetici, numai pentru a fi secerați fără ca măcar să vadă de unde le vine moartea. În fața mitralierei lui Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intens. Pentru o clipă închide ochii, măcinat pe dinăuntru de o sfârșeală teribilă. Starea periculoasă a celui care cedează în fața frigului și oboselii, de fapt în fața morții. Se scutură înfiorat. Nu moartea prin îngheț îl sperie, cât mai ales durerea infernală ce trebuie suportată când ești readus la viață. Văzuse asta în Rusia, când ajutase un medic să salveze viața unui soldat anonim. Nici acum nu uitase gemetele și mirosul puternic de hoit al membrelor cangrenate din cauza gerului. Cu prețul amputării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat pe o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora dintre ei vor dispare, dar deocamdată acești oameni obișnuiți, obligați de mașinăria infernală a războiului să ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități de mult uitate. Râd, glumesc, își spală efectele, citesc sau scriu acasă. Câțiva încropesc din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așezați care pe unde îi găsise ordinul de oprire. Frânți de oboseală, oamenii suflă din greu, scoțând lungi vălătuci de aburi din gură. Adânc infiltrați în teritoriul inamic, într-o misiune de cercetare, ultimele două zile fuseseră petrecute în ritmul infernal aflat la limita unui permanent marș forțat și alergare. Brusc, țipătul de agonie al unui animal ucis de alt animal spintecă pădurea. Ecoul bizar al strigătului de moarte se împrăștie în cele patru vânturi, frângându-se in mii și mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se descarcă către fereastră și numeroase cioburi cad cu zgomot infernal pe piatra peronului. În picioare, sfidând tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sure ce iese din pielea galbenă, pergamentoasă. Ce se poate petrece în sufletul unui om consumat de ideea că poate tocmai glonțul plecat din arma lui fusese cel care cauzase moartea fratelui său? Nemții pornesc atacul sub acoperirea unui foc infernal. Gloanțele mușcă din zidurile clădirii, țiuind și ricoșând zgomotos. Puținele geamuri rămase întregi încep să cadă țăndări. Lăsați-i sa se apropie! ordonă Marius, luându-și fereastra în primire. Atenție la muniție! Știe că nu este ușor să stai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trupul fetei pe podea, apoi se întoarce și urcă în fugă scările către coridor. Sus este întâmpinat doar de o mare de flăcări. Infirmiera și copiii dispăruseră. Fräulein Andrea! Fräulein Andrea! Pătrunde prin fumul gros, dar dă înapoi în fața căldurii infernale. Nu poate înainta nici un pas, fără să se ardă. Revine cu o batistă pusă pe față. Materialul subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prea aproape. Deflagrația poate să-i fie și lui fatală. Probabil că și el realizează acest lucru dar lansează fără să șovăie proiectilul. Explozia pur și simplu pulverizează tancul. O uriașă ciuperca roșie-galbenă se ridică spre cer cu un tunet infernal. Bucăți incandescente de oțel sunt împrăștiate peste tot. Una dintre ele aterizează sfârâind în apropierea lui Marius, topind zăpada. Pe frântura metalică foarte groasă se vede pictat cu litere de o șchioapă, afumate, WEHRMACHT. Lovește mulțumit cu pumnul în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebui să izbucnească disprețul unuia și ura altuia, ei se urăsc și se desprețuiesc fără aprindere, fără violență. La finele actului al doilea, când servul lui Keronan [î]i spune unde se află copilul Luisei, cu toată graba și bucuria infernală să pună mai iute mâna pe copil, zice: "vino - vino cu mine" cu atâta liniște și atâta de domol încît nu trădează deloc nici graba, nici bucuria ce resimte. Are un joc de scenă foarte imperfect. Așteaptă impasibilă până când [î
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că Petea avea un suflet iremediabil turbure și violent, fără să știu ce forme exasperante îmbrăca de stârnea în partenerele lui aproape una și aceeași reacție... Până la urmă s~a întors acasă, unde, bineînțeles, a început să ducă o viață infernală cu urâta și bătrâna lui soție pe care nimeni n-o putea potoli. Fetele însă, cum se întîmplă adesea cu copiii, făcîndu-se mari, începură să țină îa el și s-o dezaprobe pe mamă... Nu știu dacă bătrânețea avea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se întîmplase acum; rămânea foarte grav și reflecta profund la ceea ce îi spuneam, când ar fi putut atât de ușor să mă persifleze... "Oricum, continuai eu, acest gen de putere e un coșmar, turbură somnul tiranilor și chinuie printr-o infernală singurătate... Oricând niște oameni îndrăzneți i-ar putea ucide ca pe niște mizerabili descreierați ce sânt și ei știu acest lucru. Iar masele sânt reprimate nu din plăcerea că au puterea, cum spui tu, ci din teama că aceste mase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tovarășă, o vedea adică deja exclusă, era un muncitor care ai fi zis că e inocent, dar iată ce ieșea din el; pe-ăsta Matilda îl cunoștea bine, credea ea, totdeauna vesel, zâmbăreț, adică "optimist", ducea o viață de familie infernală, îl bătea nevastă-sa, exasperată de optimismul lui stupid, când ea se chinuia cu cinci copii încă mici și muncea ca o roabă spălând rufele altora, singura sursă de câștig care se mai adăuga la salariul lui de zidar, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sens!) Nu, prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag și ura acerbă, ura tenace și totală, însoțită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită și invidia infernală, își fac apariția. Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește, și gândul eliminărilor reciproce, chiar prin crimă, încolțește, și chiar dacă rar devine fapt împlinit, răcorește sufletul devastat. Și cu toate acestea singurătatea care ne face semne de departe, semne prietenești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l părăsesc niciodată, orice s-ar fi întîmplat. Doar îl iubeam și eram iubită de el, nu? Am preferat să fug, ca să-l arunc pe urmă într-o prăpastie. O fericire cu acest preț ar fi otrăvită, dacă nu chiar infernală, în timp ce un proces m-ar despovăra. Vedeți cât sânt de scrupuloasă!" " Nu e de mirare, gândii, că voința acestei femei l-a putut subjuga atât de tare pe Petrini, care numai de lipsă de voință nu poate fi învinuit. Extraordinară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cutezanța de a le tăgădui stăpânirea întreagă a văzduhului, de a mai potoli încrâncenarea furtunilor de nisip, de a se împotrivi vijeliei, până, la venirea oamenilor. Aceștia anexaseră Acheronul, iar ei nu revendicau această planetă sub forma actuală (o priveliște infernală de stânci cu forme chinuite și de nisip, abia vizibile printr-o atmosferă gălbuie saturată de praf), dar așa cum va fi să fie când epuratoarele vor fi desăvârșit lucrarea lor. Aerul era supus unei metamorfoze lente și metanul făcea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de spus dacă sunt branșate la circuitul general sau pe grupe de salvare, de la distanța asta. Nu prea multe. Dar poate că e ora siestei pe aici. Propun un schimb cu două săptămâni în Antarctica. ― Ce crezi, Spunkmeyer? ― Un vânt infernal. N-au fost bombardamente. De-aici totul pare intact, dar vizibilitatea e proastă. Păcat că n-avem timp să folosim detectoarele. ― Vom explora locurile, personal. Gorman se uită pe numeroasele ecrane. Cu cât se apropia de clipa aterizării, părea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să păstreze controlul aparatului. Zgomotul prqdus de trenul de aterizare care se retracta străbătu întreaga navă. Când încheie harnașamentele de securitate, o luă pe Newt în brațe și strigă: ― Pornește, Bishop! Ansamblul nivelului inferior al stației dispăru într-o sferă infernală în expansiune, iar solul începu să erupă. Pământ și metal laolaltă se dezintegrară. Propulsoarele navetei furnizară forța de împingere maximală, iar accelerația rezultată le strivi pe Ripley și Newt în scaunul lor. În aceste condiții nu mai era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]