3,018 matches
-
al existenței "ne așează deasupra animalelor, progres care ne distinge de ele altfel decât numai pe verticală și este un semn al verticalității noastre infinite, sau ,al sublimului spiritualității noastre..." Eroii lui Tolstoi și Dostoievski porneau deci zadarnic în căutarea inocenței pierdute. Nu voiau să accepte maladia mortală, turmentați de bănuiala că dacă renunțăm la divinitate atunci vom ajunge să gândim că totul ne este permis. Nu s-ar putea spune că omul secolului nostru n-a gîndiit și astfel, dovadă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
citit demult această nuvelă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum e posibil, îmi ziceam, că conceapă cineva o asemenea mistificare a sufletului unui biet preot, care trăia destul de pașnic în Gladova lui și nu era cine știe ce căutător al inocenței pierdute, care să lupte, asemeni unui părinte Sergiu, cu însăși Ispita, apărută fără veste în chilia lui și dorind să-l piardă? Biata Borivoica îl iubea pe dunăreanul nostru din tot sufletul, îl dorea ca bărbat, dar nu-l ispitea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
descriind într-un mod naiv psihologii naive, deși ele erau expresia unei credințe și a unei speranțe ca într-o nuveilă pe care am publicat-o în acei ani și care s-a bucurat pe atunci de un mare succes. Inocența trebuie să aparțină numai eroilor, nu și scriitorului. Din această trufie nu m-a scos decât întîmplarea și, desigur, instinctul. O carte netipărită la timp rătăcește apoi multă vreme până își găsește locul potrivit în conștiința publicului și a istoriei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de acord cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o țară ntreagă... În bobi, sau în cărți? Aveam azi un nemaipomenit subiect de scris, un subiect din acela delicat și suav, care fâlfâia ușor din aripioarele-i multicolore prin mintea mea, făcându-mă să mă înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura contra celor mulți. Voiam, ca măcar pentru o zi, să uit de ploșnițele care sug zi de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
făceau reclamă la barurile cu striptease total. — Știi la ce mă refer, i-am spus lui Luke. Fete, fete și iar fete, toate în pielea goală! Am auzit că există și locuri din astea, mi-a răspuns el cu o inocență contrariată în priviri. Dar n-am văzut niciodată așa ceva. —Desigur. — Și ce-au făcut măicuțele? Mai întâi, au trecut prin tot autocarul și-au tras perdelele. —Glumești! Luke părea șocat. — După care... am spus eu rar, n-o să-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe brațele mele, imobilizându-mă. S-a jucat cu sfârcurile mele, mângâindu-le cu capul penisului în erecție. Cea mai ușoară atingere mă făcea să mă cutremur de dorință. —Acum, am spus eu. —Acum ce? m-a întrebat el cu inocență. Putem s-o facem acum? Ce să facem? Știi tu, l-am implorat arcuindu-mă către el. — Spune „te rog“, a zâmbit el răutăcios. — Te rog, ticălosule! După asta, Luke mi-a smuls hainele de pe mine. Din secunda în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de tratament pentru alcoolism cronic! Doamne, ce rea era! —Ăăăă, păi, știți, a încercat John Joe s-o dreagă. într-o seară, te simți singur și bei un pahar... Cine? a sărit Josephine. John Joe a zâmbit doar cu aceeași inocență. — Cine bea un pahar? a insistat Josephine. Eu am băut, a spus John Joe. Se vedea clar că-i era greu să-și găsească cuvintele. După cum stăteau lucrurile nu cred să fi fost nevoit să vorbească prea mult până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mele și le-a împins în lături cu blândețe. Iar eu am simțit cum dorința mă învăluie. Mă cotropește. înainte să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat de un sfârc. O mușcătură blândă, dar pătrunzătoare, iar eu am scâncit de dorință. Mă simțeam plină de o dorință sălbatică, primitivă. îmi simțeam clitorisul pulsând și arzând ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-un somn adânc - gest care a închegat și mai tare prietenia noastră. După câteva săptămâni, înapoi acasă, în Iowa, așezată la masa din bucătărie, i-am istorisit mamei toată întâmplarea, cadru cu cadru. — Randall Cox? a repetat ea cu inocență. Apoi a început să-mi povestească despre vechea ei prietenie cu mama lui Randall, Lucille- subiectul perfect pentru această conversație. De ce nu-i pomenisem de pasiunea mea cu câteva săptămâni mai devreme? Istoria ar fi putut fi rescrisă; șirul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cariera mea avea nevoie cu disperare? Dar adevărul era că eu știam deja răspunsul. Vivian Grant mă cucerise când pronunțase cuvintele „editor“ și „îți triplez salariul“. Cum aș fi putut să spun nu? Capitolul treitc "Capitolul trei" Vârsta inocențeitc "Vârsta inocenței" — Chelner! O sticlă de Lafite Rothschild din 82. Avem ceva de sărbătorit! a strigat Randall, cu un gest cam teatral, conducându-mă către partea din spate a restaurantului Bouley. Exact de ce-aveam nevoie: o băutură. Ce zi! Între momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de sandale lila. — Sandale lila? — Mmm? ridic ochii cu inocență. Da, îmi trebuie. Știi și tu, o pereche de sandale ieftine și drăguțe care să se asorteze la mai multe haine... — Am înțeles, spune Suze și se oprește, ușor încruntată. Bex... nu mi‑ai zis săptămâna trecută de niște sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun, încercând să găsesc ceva de spus. Păi... — Te‑ntreb doar fiindcă mami mi‑a zis că e la jumătate de oră de noi. Dar nu‑l văd nicăieri! Lucru destul de ciudat, nu ți se pare? Își ridică sprâncenele cu inocență și domnișoara de onoare râde zgomotos. Mă uit peste umărul lui Lucy și o văd pe Angela Harrison stând în picioare lângă Tom, la câțiva metri, privindu‑ne cu ochi sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să o urmăm, harta noastră a intrat din nou la apă. Nu am învățat destule lecții? Nu am pierdut bătăliile în fața lui Chiang Kai-shek sau a japonezilor, ci în fața dușmanului dilăuntru. Capetele fraților noștri se rostogolesc precum bolovanii... În ce privește păstrarea inocenței politice, da, vrem să ne-o păstrăm, nu din ignoranță, ci din cunoaștere și înțelepciune. Conducerea noastră e atât de slabă, că ghinionul nu ne mai părăsește. Ne cad dinții când bem apă rece, și ne împiedicăm de propriile bășini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei, nu are încredere în Mao. Știe că Mao e în stare să se răzgândească. Iar mintea lui se deteriorează. Atunci când a chemat-o ca să-l ajute în privința amantei sale, oare a uitat că ea este soția lui? Ea aude inocența din glasul lui. Suferința lui este precum aceea a unui copil căruia i s-a luat jucăria preferată. E logic să presupună că s-ar putea ca el să se schimbe și să nu o mai cunoască? Lui Mao îmbătrânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
duhurile rele ale dezmoșteniților sorții. N-ai mai fi avut decât să-i plângi de milă văzând-o cum se pierde, Rafaele, tot așa cum aveai să-l vezi mai încoace pe Milică. Vine o vreme când ne călcăm în picioare inocența și înstrăinarea, dar poate pentru Elenuța o fi fost ceva mai rău. Călcase regula jocului, vezi, îndatorându-se peste măsură. O rudă săracă de-acum și mai degrabă un străin, Rafael ar fi atârnat la ea. S-ar fi întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în bătătura Mirelei, uite-i în sfârșit neamurile. Fratele ăsta, care nici pomeneală să se simtă cât de cât stânjenit că n-a mai dat pe la soră-sa de niște ani ca s-o vadă. Uite-l minunându-se cu inocența senină a celui întors de peste mări și țări, surioară, de când nu ne-am mai văzut... De aproape patru ani, îi amintește Mirela. De când a născut... ba cu câteva luni până să nască... Nu, nu p-ăsta mic, frățioare, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care i-l deranjasem puțin și-și căută nebunește din ochi haina, prin Încăpere. — E pe canapea, i-am spus, ducându-mă până acolo și aducându-i-o. În timp ce mă apropiam cu haina, m-am uitat la el cu inocență. — Vrei să te ajut să te Îmbraci? — Nu mă atinge, zise el, smulgându-mi-o din mâini. — Daphne ți-a cumpărat-o? Nu-ți vine prea strălucit, să știi. Am cunoscut destule ticăloase la viața mea, Sam, strigă el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
faptul că guvernul a știut să se dovedească la Înălțimea gravității situației. Cu toții ne amintim desigur că În bucuria acelor prime și delicioase zile de imortalitate, până la urmă atât de scurte, căreia acest popor i s-a lăsat pradă cu inocență, o doamnă, văduvă de puțin timp, a avut ideea de a sărbători această nouă fericire agățând drapelul național În balconul plin de flori al sufrageriei sale, cel care dădea spre stradă. Ne amintim desigur și cum, În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
poștașul să-i aducă o scrisoare de culoare violetă. Întrebarea are logica sa, iar răspunsul nu mai puțin. Este vorba, În primul rând, de o chestiune de onoare, de demnitate, de mândrie profesională, Întrucât, În ochii tuturor, revenirea morții la inocența acelor timpuri ar Însemna același lucru cu a se recunoaște Învinsă. De vreme ce procedeul aflat În vigoare În prezent este cel al scrisorilor de culoare violetă, violoncelistul va trebui să moară prin acest procedeu. Ajunge să ne punem În locul morții ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ar fi prins strecurându-ne în sala de cinema fără să fi plătit biletul, iar eu plec împotriva voinței mele, mă înghesui la una dintre cozile acelea dezorganizate, cap lângă cap și umăr lângă umăr și pe deasupra tuturor plutește uimirea, inocența, nevinovăția omului care se trezește dintr-odată într-o țară străină și urâtă, fără să știe dacă va mai putea pleca vreodată de acolo. În câteva zile se vor obișnui cu situația, vor ședea cu o resemnare amară la căpătâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Doamne ajută să stea liniștit, să nu o sperie, însă el refuză să stea liniștit. Nu te îngrijora, fetița mea, tatăl tău nu a pățit nimic, spune el cu o voce surprinzător de blândă, ea îl privește cercetător, dar cu inocență, ești sigur? Ca și când ar fi fost o autoritate în materie de medicină, spune, sigur că da, ai încredere în mine, am văzut de toate la viața mea, nu are absolut nimic, se simte foarte bine, în locul tău, mi-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]