KorAP: Find »[drukola/base=ins & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...349 >

8,706 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul unei mari drame. Juca rolul personajului din povestea aceea cu drobul de sare. Mai erau și alte scaune în birou, dar visase probabil toată viața lui să stea pe un scaun de director, motiv pentru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu mă credea... Hai s-o luăm încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Dar îi privesc, pentru că n-am altă variantă, cu oarece respect, și le explic, tot din priviri, că n-am dezlegare pentru o așa dezvăluire. Ține figura. Nea Onuț îmi spusese de fapt numai atât: "Tăcerea e de aur". Profundul, ins umblat prin lume, își așază din nou mâna dreaptă în poziția frunte-barbă și privindu-mă drept în ochi, după modelul acela prăfuit al toreadorului care vrea să-și hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm ca niște sisifi, ființe transformate în substantive comune... Acesta este, neîndoielnic, un amor narcisist, dar mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc anul trecut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
aibă mai multe informații, să le prelucreze, să... Devine din ce în ce mai clar: încă o vacă de muls se pregătește să fie stearpă pentru mine... Suzana, lângă școală, cu ochii pe cuplul dat în urmărire: "Z, acesta-i individul?"... Îhî... Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
stihiile cerului. El-Zorab presimțise asta și voia să mă apere. Întâmplarea asta nu-i fragment de telenovelă. Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna prin lume, am înțeles că mi-am găsit echilibrul. Un cal oferit de un ins care mă hărțuiește mi-a adus acest dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor ale căror inși și lucruri au părăsit demult acest pământ. Iar lunile de iarnă sunt atât de lipsite de strălucire, fade, dar în același timp atât de luminoase. E grunțuloasă și senină. Primele umbre ale primei luni sunt reci și ultimele calde. Umbrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare, zmei, vrăjitoare, razele Soarelui, sclipirile Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ne trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel prilej, în legătură cu vremea, cu sufletele noastre. Astfel de plăceri sunt rare în viață, întrucât inșii liniștiți care să facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
joie de vivre et tu veras qu'il n'y a rien là. Tout c'est comme un vent de printemps qu'on sent pour un instant, et qui va dispparaître pour toujours de nos vies, sans laisser des traces. Insul care se cunoaște, care cunoaște și care nu interacționează Cel ce înfăptuiește crime pentru a stăpâni moartea. Mama și veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau să treacă mai departe, înjurând. Îndrăgostiți, inși uniți de fapt de viață, aveau să-și zâmbească nefolositor, deznădăjduit. Tineri în gașcă aveau să facă panaramă, mânați de necazuri și fericiți cu prietenia lor, ignoranți la un pericol mai mare. Persoane în vârstă aveau să se certe și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic, dezagreabil. Copii. Copii distante. Vise. Vise de zi. Ruină. Ruina apasă, Iubire. Iubirea-i incertă. Mare. Marea-i furioasă. Fragmente. Fragmente-n durere, Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii îi completa ținuta care cucerea prin stilul său cumințenia ei . Ceilalți, bărbați, păreau plictisitori, cu excepția unui tânăr, fiul unui ins prezent și el la petrecere. Tipa se ridică și îl sărută pe Angi pe obraz, vizibil cu entuziasm: Ce bine că ai putut să vii. Te așteptam. Apoi, privindu-mă, îmi zâmbi și adăugă: Tu trebuie să fii fiica lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Însă după moartea mamei mele, Irène, ne-am mutat aici. Ne place foarte mult în Franța, spuse Angi, deși Irin visează să călătorească prin locuri cum ar fi Iugoslavia... Ce anume îți place acolo? întrebă Françoise. Felul în care gândesc inșii respectivi, cultura balcanică, obiceiurile ortodoxe. Și România e un loc în care sun multe inteligențe. Literatura cel puțin e genială. Aici chiar îmi placi, spuse Amèlie. Și eu ador literatura. În fine, îmi place arta, intervin. Și a călători prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-o să și le facă. Ți-a scris de câteva ori însă, cum tu ai fost plecată... Ce-ai mai văzut prin țările prin care ai trecut? În străinătate totul este diferit. Trebuie să înveți să cunoști rapid locurile și inșii respectivi pentru a supraviețui. Acest lucru e cam așa și aici. Să știi că în Franța și în Anglia lucrurile stau mai simplu. Sunt câteva lecții și cam atât. Și te-ai simțit bine? Să știi că da. Pot spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și strălucitoare, irisul parte comună cu aluminiul globurilor oculare, și deci nimic nu mișcă în mine. · Și știind că totul este rațiune, totul este biologie. Și citind o carte în carte, îmi amintesc: El era un împărat ce trecea drept ins de rând. Ea era o fată virgină, incredibil de frumoasă, perfectă. Iar el încrezut, ea mândră și sensibilă. Se văzură la o nuntă pa care ea o organiza, și de viitorul căreia depindea viitorul întregii sale familii. Timpul afară era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și pe el îl voi păstra, i-am spus, ca prieten și poate conta pe sprijinul meu. Însă trebuie și eu să am viața mea. Nu voi uita niciodată că el mă va face să-l privesc ca om, ca ins, și fără să țin cont de relația noastră. E un privilegiu. Și se făcea în visul meu că tocmai omorâsem pe cineva. Încep să mă calmez în camera de hotel. Fu un accident și trebui să ascund crima. Îmi trag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă firească. Și el pe urmele lăsate vine, l-aș vedea, de aș merge pe loc drept, însă eu sunt în zig-zag. Fug, fug, fuga-i fugă. Plec rapid. Și iată că văd inși, mă pregătesc să țip, le fac cu mâna, însă el vine și îmi ia mâna, mi-o răsucește. Eu îngenunchez, îmi dau lacrimile și numai pot țipa. ei pleacă, nu-i mai văd, îi pierd. Mă las la pământ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ziarul. În șemineu, pur de design, arde focul. Și, nu știu cum se face, că chiar în acel moment, se uită și el pe fereastră. Mă vede și sare în picioare. Iar eu o rup la fugă prin pădure. Imediat adună mulți inși, câțiva câini și pornește pe urmele mele. Fug disperată, presimțind că nu mă va lăsa să plec. Mă simt deja nedreptățita lui prizonieră. Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam fugi. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și, în câteva minute, deși trăgeam din răsputeri și eram toată transpirată, nu mai puteam fugi. Însă el nu porunci să se dea drumul la câini, ci veni chiar el să mă prindă. Și, când, după mult efort și goană, inșii lui mă înconjurară, el mă prinde de mijloc. Eu mă zbat cît pot, țip, însă el nu-mi dă drumul. Vreau să plec, însă îmbrățișarea lui e și ea plăcută și nu aș vrea să-l las singur. Are destulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el îmi zice să nu fac această greșeală. Și cum mă hotărăsc că mai bine fug să scap, urc scările. Curând aflu că nu e nici o ieșire din casă. Să mă ascund, ce rost ar avea. Are peste douăzeci de inși, mă va găsi. Mă calmez și cobor. Îl văd citindu-și liniștit, ca și până atunci, ziarul. Zăbovesc câteva minute, se uită la mine: E o greșeală. Nu venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949

și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu știu cum. Cel căruia se adresa Norocel, n-a răspuns, doar s-a uitat la el și în continuare se chinuia să urce acel delușor. Nici una, nici două, Norocel se apropie de ins și ce să vadă, în fața lui se afla un bărbat cu picioarele schilodite, aproape olog și când a îndreptat lanterna să-i vadă fața, insul era din cale afară de hidos. Amintindu-și de sfaturile zânei și de faptul că era

LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
în continuare se chinuia să urce acel delușor. Nici una, nici două, Norocel se apropie de ins și ce să vadă, în fața lui se afla un bărbat cu picioarele schilodite, aproape olog și când a îndreptat lanterna să-i vadă fața, insul era din cale afară de hidos. Amintindu-și de sfaturile zânei și de faptul că era milos din naștere, l-a prins pe străin bine cu o mână de sub braț și cu privirea înainte să vadă pe unde calcă, fiind ajutat

LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]