1,822 matches
-
întrebării, instituindu-se un adevărat dialog cu sfera poeticului așa cum o înțelegea literatura precedentă: "Dragostea se-mparte pe gunoi", " Cine se mai culcă azi cu tine,/ Visule, totală pasiune?" (Mesagiu pentru colivia poetului). Mutilarea lumii ca și mutilarea sufletească se insinuează în substanța poemelor nu numai la nivel tematic, ci și în organizarea profundă, versurile sunt sincopate, abrupte în stilul multora dintre cele moderniste, dar anticipând totodată și ruperile de ritm ale poeziei contemporane. Se dezvoltă un univers paralel, conturat în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amplasa pe teritoriile acestora arme nucleare tactice din arsenalele NATO, vor avea urmări extrem de negative din punct de vedere al securității lor486. Astfel că, neoficial, în medii de presă, dar și în luări de poziție publice ale unor autorități, se insinua ideea unui nou Război Rece, cu trimitere la tensiunile ce își făceau simțite prezența în plan internațional, în special între SUA și Federația Rusă487. Deși, în mod categoric, caracteristicile principale ale Războiului Rece nu se mai regăsesc ca atare în
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
generală, care încearcă o înobilare sofistică pentru mahalagismul generalizat ce domină - din vina formatorilor de opinie și a stăpânilor lor - spațiul nostru public, ostilitatea cu care a fost întâmpinat încă de la început Principele Radu e greu de înțeles. S-a insinuat, în tradiția scenariilor conspiraționiste care fac deliciul bârfitorilor politici, că ar fi un fel de "cal troian" infiltrat în Casa Regală. De cine și cu ce scop nu era prea clar. Cum, vor sări adepții acestei teorii, nu e evident
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
La prima înfățișare deja, avocații, striviți de evidența probelor preliminare, au anunțat clar strategia câștigătoare: discreditarea victimei. Pe cale de consecință, toată presa stângistă, din Franța și din New York, a declanșat o amplă operațiune de mozolire (smear campaign) a bietei amărâte, insinuând comploturi politice, devoalându-i numele, interogându-i familia și vecinii din Guineea sau din bantustanele Manhattanului, colportând despre presupusele ei legături cu un traficant de droguri, bănuind-o de șantaj sau neadevăruri în declarația de imigrare, pentru ca, la final, New York Post
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unde, ca un erou în lupta împotriva detestaților americani, ar putea fi, totuși, finalmente, nominalizat, în septembrie, pentru bătălia electorală prezidențială de anul viitor. Toată presa mondială de stânga "frăgezește" opinia publică cu informații despre lipsa de credibilitate a victimei, insinuând manipulator că procurorul va evita să se facă de râs declanșând un proces pe care, cu asemenea avocați împotrivă, l-ar pierde sigur. L-ar pierde, de fapt, acuzatorul, care este Statul New York, împotriva lui DSK. E adevărat că sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
această poezie („Cântec de adormit Mițura”, „Versuri de seară”, „Buruieni”, „Mărțișoare”, „Cartea cu jucării”, „Copilărești”, „Prisaca”), izvorăște gingășia, inocența, prospețimea , delicatețea etc. Un univers mărunt e peste tot, atitudinea e de joc, dar meșteșugul poetului e neîntrecut și metafora se insinuează firesc În text pentru a sublinia că esențele cele mari ale vieții există și În lumea măruntă, de cele mai multe ori adevărate și convingătoare și mai statornice, decât În lumea gravă a oamenilor.
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
stabilească relații cu un exterior distinct, Michel de Certeau o numește un calcul care nu poate conta pe un loc propriu (cum ar fi, de pildă, o instituție) și, ca atare, nici pe o graniță care să-i ofere autonomie. Insinuându-se în mod fragmentar în locul altuia, tactica nici nu poate stăpâni ceva în întregime și nici nu poate să țină pe cineva la distanță. Deoarece nu poate avea un loc al ei, tactica depinde de timp, în sensul că este
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
întrețin o atmosferă belicoasă, țara întreagă fiind transformată într-un camp al luptei („de clasă”, nu?), deasupra căruia, la intersecții, pe ziduri, pe garduri tronează zâmbetul victorios al dictatorului. Momente grele, apăsătoare. Vezi cum setea de parvenire și corupția se insinuează, mușcând adânc din sufletul ambițioșilor, al profitorilor gata oricând să urce pe scara ierarhiei „de partid și de stat”, pe baza „originii sănătoase”, cu ajutorul rudelor sau al tovarășilor de chiolhanuri, ori în schimbul „serviciilor” făcute șefilor locali și „centrali”. Ei știu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii întregi, mai frumos și mai drept. De câte ori iau în mână o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întrețin o atmosferă belicoasă, țara întreagă fiind transformată într-un camp al luptei („de clasă”, nu?), deasupra căruia, la intersecții, pe ziduri, pe garduri tronează zâmbetul victorios al dictatorului. Momente grele, apăsătoare. Vezi cum setea de parvenire și corupția se insinuează, mușcând adânc din sufletul ambițioșilor, al profitorilor gata oricând să urce pe scara ierarhiei „de partid și de stat”, pe baza „originii sănătoase”, cu ajutorul rudelor sau al tovarășilor de chiolhanuri, ori în schimbul „serviciilor” făcute șefilor locali și „centrali”. Ei știu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
privește, dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii întregi, mai frumos și mai drept. De câte ori iau în mână o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
invidie a unora. Faptul că acest proiect politic a ținut capul de afiș imediat ce a fost lansat și că, a doua zi după lansarea lui, toată presa a scris despre el are o altă explicație decât aceea pe care o insinuează colegul meu. Atunci când o idee este actuală, ea nu se poate să treacă neobservată. Atunci când un proiect răspunde unor așteptări și contrazice alte așteptări, tocmai această situație de contrarietate pe care o creează, șocul pe care-l creează duc la
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
Pentru că tulburările legate de strategia partidului au început să apară în toamna lui 2004. Și regret și acum că, în 2002, am făcut acel pas înapoi, pentru că trebuia să rămân alături de Theodor Stolojan. Nu pentru că este un om slab cum insinuați dumneavoastră, ci pentru că orice om politic are nevoie de consilieri. Și, dacă vreți să știți pentru viitor, dacă tot vorbiți de dorințele pe care le am, nu am decât această dorință, să fiu consilier, să se țină seama de sfatul
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
de drept penal. Abia în ziua a treia, a apărut un suspect cu adevărat demn de luat în calcul, dar, în același timp, cu adevărat special. Dincolo, însă, de ușurarea de moment pe care am simțit-o cu toții, s-au insinuat neliniștea și chiar îngrijorarea. Pentru că suspectul era un bolnav psihic deosebit de violent în anumite momente, cu care nu prea se putea discuta, ca să nu spun că nu era deloc indicat să se dialogheze cu el. În plus, chiar dacă am fi
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
despre ce este vorba și doresc de la el doar confirmări și eventuale detalii suplimentare. Bineînțeles, nu știam nimic. Așadar, domul Nicolae Radu a început să vorbească, iar eu îl ascultam aparent liniștit, dar invadat de gânduri contradictorii, printre care se insinua tot mai perfid ideea că inculpatul minte. Idee la fel de periculoasă ca și atunci când anchetatul minte, iar anchetatorul crede că spune adevărul. Fără îndoială că, dacă nu sar fi petrecut evenimentele din decembrie 1989, nici acum nu aș ști dacă Nicolae
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
drept exemplu de atitudine adecvată statutului de scriitor, pe Mircea Cărtărescu. "Uitați-vă ce frumos stă el cuminte și ne lasă să ne facem treaba, nu ne copleșește cu critici și nici măcar nu e unul de-ai noștri" spunea articolul, insinuând de fapt contrariul. Și-l lăuda, îi trecea în revistă opera, îi prevestea viitorul măreț. Altcineva, mai slab de înger, ar fi trimis o sticlă de șampanie unui asemenea agent de publicitate neplătit. Sau, ca și până atunci, ar fi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
noi și dând noi coerențe adevărurilor, ele însele schimbătoare; în ce măsură este memoria noastră "selectivă și culturală", și în ce măsură rezultanta refracției în prezent a unui eveniment trecut, refracție care se modifică în funcție de modificările acestei ape schimbătoare care e prezentul. Și nu insinuez nimic aici legat de meandrele omenescului oportunism, sau ale salvării obrazului. Ce se întâmplă, ca să dau un exemplu, când un critic important are o părere în mod firesc, negativă, în 1998, despre morala și firea omenească a marelui poet Ion
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
nedrepți, durerea îi lovește atît pe cei liniștiți cît și pe cei plini de aspirații. Dar așa cum marele humor nu-și pierde surîsul fiindcă strădania serioasă este obligată să lupte cu îngrădirile, zîmbetul său nu dispare nici pentru că suferința se insinuează și pe drumul fericirii liniștite. Dizarmoniile vieții se evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu se refugiază în pustiu pentru că nu se împlinesc toate visele înflorate. Consecința răfuielii cu viața, pe care o presupune
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
varii situații. Ar fi prea simplu să vedem în Apud o Transilvanie a microarmoniei, neconflictuală, cum ar zice V. Nemoianu. Romanul acesta irigat de umor (negru, adesea) și de ironie e până la urmă un dialog pașnic, convivial aproape, cu Moartea, insinuată în fibrele cele mai delicate ale cărții. Un fel de Apocalips vesel à la Broch, dar asumat, ca singură cale de salvare. O conviețuire tandru-ironică cu Cea-mereu-învingătoare. Drumul meu până la această Transilvanie este nu doar estetic, ci și etic. Confruntat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Ursu a câștigat premiul pentru volumul Asediul Vienei la categoria „Proză/Memorialistică“. În 2007, revista „Tribuna“ i-a conferit distincția de „cel mai bun roman publicat în 2007“. Scriitorul a declarat că a fost întrebat de ce se afla în sală, insinuându-se astfel că ar fi știut că va câștiga. „Am venit aici pentru că am fost obligat moral, pentru nominalizarea la Premiile «Observatorului Culturală, a spus Horia Ursu, mulțumind revistei și Editurii Cartea Românească. Ă Premiul oferit luni seara nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
nebunie pe care am Înțeles-o o vreme, fără s-o Înțeleg În sine. Am Înțeles-o atât timp cât ea se dezvolta pe OTV, adică pe canalul acela la care eu renunțasem. În momentul În care Elodia a părăsit OTV-ul, insinuându-se În știrile celor mai importante televiziuni generaliste private de la noi, ba chiar și În paginile celor mai importante ziare, am Început să nu mai Înțeleg nimic. Să nu mai Înțeleg cum deontologia se ia mână de mână cu ratingul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Mi-a stârnit amintiri. Și idei. Am remarcat în primul rând că textul citat mai sus (altfel un biet pretext, un cal de bătaie) se abate ușurel de la regulile jurnalistice. Deși se vrea informativ, are o forță perlocuționară evidentă: portretizează, insinuează și evidențiază o anumită atitudine față de vecinii noștri de Uniune Europeană. Invidie: „au dat lovitura cu turismul“. Suspiciune: „vecinii noștri au găsit o idee... pentru a scăpa de casele vechi“. Dispreț: casele „stau să cadă, nu au geamuri sau uși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
a devenit politețe sau rutină. Poate că și scuipatul cojilor de semințe pe jos își are propria poveste. Micuța victimă Ana-Maria Onisei Scriitura lui Philippe Claudel vine ca o pauză de respiro după întortocheli postmoderniste ori fraze baroce sensibile, se insinuează poetic și îți pune stăpânire pe minte. Un roman care te rupe, într-un fel decent, clasic, de lume, de zgomot, de imagini citadine. Singurele asocieri cu care rămâi - nu înainte de a te simți „curățat“ temeinic de orice rest nefast
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
înfățișat un simbol. Se întrebă ce simbol putea înfățișa o femeie stând pe trepte, în umbră, și ascultând o muzică îndepărtată“. Femeia înfățișa moartea. Încercați să vă imaginați sfârșitul petrecerii: toată lumea ghiftuită, toată lumea amețită, îmbujorată, prin ușa întredeschisă frigul se insinuează punând culoare în obraji celor Trei Grații... brusc, lumina se stinge, un singur reflector luminează o femeie stând pe treptele scării, de undeva, de departe, răzbește o voce răgușită, cântând stângaci. Gabriel le spune invitaților aflați pe picior de plecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
și care a murit. A venit în fața casei ei, noaptea, în ajunul plecării spre Dublin, și a vegheat-o în ploaie. E momentul în care derulezi și realizezi că acel frig proaspăt, care fie năvălea din cutele paltonului, fie se insinua pe ușă, nu e altceva decât parfumul morții. Gabriel adoarme lângă soție, conștient de propria găunoșenie dătătoare de copchii și rostitoare de discursuri: „Ninsoarea se așternuse în strat gros pe crucile și lespezile strâmbe, pe gratiile cu săgeți ale porții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]