2,113 matches
-
țintă identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-o carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist și detabuizant al obiectului ei. Aproape fiecare capitol e însoțit de niște „marginalii” - investigații psihobiografice subtile - care-i fac concurență. E cazul insolitelor analogii între gîndirea cioraniană din anii ’30 și „euphorionismul” cerchiștilor sibieni pe care-l premerge (pe această linie, ar fi de notat și raporturile dintre gîndirea lui Cioran și morfologia culturii a lui Blaga, via Spengler); sau al extraordinarului, pasionantului
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Numai la unul dintre așezămintele care se ocupă de moștenirea tradițională se puteau număra, în repertoriul actual, 13 variante ale Mioriței, în formă de colindă. Răzbat, din aceste conexiuni, neostoite impulsuri, la atingerea lor colindele devin receptacol pentru scenarii hieratic insolite, pentru frînturi de imemorială baladă, unde se pleacă ritmat, la un soi de alegorică vînătoare. Complexe contaminații, o cercetare condusă asiduu de Monica Brătulescu făcea, verosimil, partea lor, unor enigme ce trimit la desimea umbroasă a preistoriei. Cine, de altminteri
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
plîns de discriminare; 2) în Lima, capitala republicii Peru, autoritățile au emis o lege care limitează la unu numărul cîinilor pe care o persoană are dreptul să-i țină în apartament; 3) Heinrich Zimmer descrie în Filozofiile Indiei un caz insolit de cerșetorie băștinașă: doi oameni poartă un pat ticsit de ploșnițe și bat din ușă în ușă, cerînd un ban de hrană. Dacă îl primesc, unul din ei se întinde în pat și se lasă invadat de ploșnițe, asigurîndu-le lor
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
de aș avea timp! Să-mi ajute Dumnezeu!" (p. 4) E oarecum paradoxal, dar și semnificativ faptul că în acea epocă, în care boierii nu își făceau de obicei singuri de mâncare, o boieroaică scria cu atâta plăcere această carte insolită, aproape un fel de testament, iată, pentru urmași. Care era condiția ,pentru a da o Ťmasăť?" înainte de toate faci triajul invitaților, dai deoparte: imbecilii, snobii, îngâmfații, gurile rele și pui pe listă câțiva camarazi veseli, oameni de treabă, sinceri, proprietari
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
toată inima, toți aveau spirit, toți erau buni și veseli!" (pp. 138-139) Se cuvine precizat faptul că aici la Răcăciuni a trăit ultimii ani și a fost înmormântat Vasile Sturdza, bunicul autoarei și personalitatea tutelară a acestei ramuri a Sturdzeștilor. Insolită descriere într-o carte de bucate... Pe acest ton trebuie să ne imaginăm amintirile la care se referă scrisoarea lui Mihail Sadoveanu și care nu au văzut din păcate lumina tiparului. Unde se află ele? Dacă nu s-au pierdut
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute ca un lucru absolut insolit. Există un grad de comunicare între oameni. Își vorbesc. Se înțeleg. Tocmai asta e stupefiant. Cum se face că ne putem înțelege între noi? Faptul că ne înțelegem, asta nu mai înțeleg eu". Așadar, portretul ionescian de "clovn metafizic" - căruia
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
fi putut lua amploarea unui roman. Am putea spune că nereușita nu vine atât de la încropirea romanului, cât de la ratarea subiectului înghesuit în aceste două capitole finale. Cum spuneam, romanului îi urmează patru povestiri abia acestea extravagante prin varietatea și insolitul subiectelor. Modelele sunt vizibile. Cea mai bună dintre povestiri, Planeta Do diez (o posibilă și foarte frumoasă ars poetica), te trimite cu gândul la Arhitectul lui Cărtărescu. Un pianist de geniu descoperă o infinitate de semitonuri între Do și Do
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
și valorantă a memoriei, la Petru Cimpoeșu ele sunt experimente. Un album de familie care defragmentează realitatea, în primul caz, un insectar care țintuiește simptome ale realității incongruente, în al doilea. Adaug Angelus, cartea Ruxandrei Cesereanu. Întrebarea care introduce artificial insolitul: „Și dacă, într-o bună zi, trei îngeri s-ar pogorî peste oraș?” convoacă o varietate de profesiuni, vârste, atitudini, situări, ideologii, prejudecăți, reacții. Vezi și Dan Lungu, Raiul găinilor. Șeherezada. O variantă de defragmentare pe dos, la aceeași Ruxandra
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
--- „L’Express” de la începutul lui noiembrie publică un „inventar” insolit: al costumelor, băuturilor și automobilelor preferate de actorii care l-au interpretat pe James Bond în filmele dintre 1964 și prezent. Bond este un bărbat impecabil îmbrăcat, costum croit perfect și cravată, devenit smoching cu papion seara, niciodată șifonat, oricâte
James Bond, costumele, băuturile și mașinile sale () [Corola-journal/Journalistic/4131_a_5456]
-
franceze a Omului pierdut, François-Michel Durazzo, nu ezită să califice prologul autorului la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al lui André Breton, iar romanul ca atare e pus în relație cu insolitul L'Etranger al lui Camus și situat printre precursorii "noului roman francez" și al unui deconstructivism cu consecințe semnificative în evoluția literaturii mai noi. Acest Prolog la romanele nebuloasei, cum îl intitulează scriitorul, este într-adevăr clarificator pentru cartea atât
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
scriitorul spaniol aproape că ne obligă să facem măcar o trimitere și la românul Max Blecher, cu ale sale Întâmplări în irealitatea imediată din 1936, ca la un univers înrudit. Cât privește romanul propriu-zis, acesta frapează de la primele pagini prin insolitul construcției epice și ineditul asociațiilor imagistice. Ceea ce se remarcă imediat este extrema mobilitate a imaginației, prin excelență analogică, asociativă, tinzând să dubleze mereu notația de aparență realistă cu un strat metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria, definită ca "umor plus metaforă
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
ale pictorului; unul, așadar, din acele "locuri impracticabile", unde, printre reziduuri găsite în pubelele marelui oraș, se poate ivi obiectul și faptul revelator. "Omul pierdut" este, prin urmare, pierdut doar pentru logica seacă a realului, deloc însă pentru promisiunile întâlnirilor insolite, reamintind cumva hazardul obiectiv suprarealist și marca de factură romantică mai veche a lumii văzute ca o carte deschisă, plină de semne tainice. El este, astfel, ființa care găsește cel mai mult într-o lume din care surprizele păreau a
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
copleșit de vreun sentiment rebel sau de vreo oacheșă idee. Și totuși, Aurelian nu este omul care să pună la încolțit sămânța iluzoriu sănătoasă a aptitudinilor comune. Ca orice mare artist, el inculcă aluatului interpretării ingrediente de tipul imprevizibilității și insolitului, capabile să personalizeze și să personifice alternativele sale restitutive. Totul se petrece atât de firesc încât ai impresia că această natură pe care Dumnezeu a pus mâna din belșug este un obicei, așa cum obiceiul, la rândul lui, este o a
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
de acest lucru. Cum la fel de confiscați am fost de muzicalitatea celor două pianiste - Verona Maier și Valentina Sandu-Dediu -, pe care și le-ar dori, cred, orice partener într-ale duetelor interpretative. Un partener al celebrării transcendenței, ca de obicei frapant, insolit, s-a dovedit a fi Octavian Nemescu, mereu infatigabil în a împinge limbajul sonor în zona (interzisă ?) metalimbajului. De data aceasta Sonata nr.1 pentru clarinet și pian de Brahms a fost supusă, prin mijloace electronice, unui proces eschatologic primar
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
cuvîntului. Atent mereu la faptul că substanța lirică depinde de operația verbală cu care e săvîrșită, că e un rod al dexterității sale enigmatice, îi acordă cuvîntului accepții obiectuale, îl transpune în zona materialității în care ia naștere un necurmat insolit asociativ: Imaginînd cuvîntul / în formă de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la mir, urgent,// cuvîntul, afurisită ispită, / a-l stîrni, a-l îmblînzi, a
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
la fante înguste, eșantioane ale unei naturi ce-a acceptat o "ordine") și de abstracțiune, o abstracțiune în care plusează o luciditate ce are tactul de-a nu trece în grila unei conceptualizări oneroase, rezumîndu-se la fulgurații care îngînă natura insolită a jocului concret. Textul ia naștere din echilibrul acestor alternanțe, care e însăși miza lirismului în cauză: "Aș putea întinde o mînă,/ Te-aș putea atinge. Te-aș putea păstra./ Mirosul devine mereu mai important./ E o plăcere nemărturisită a
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
care nu le neagă și nu le anulează pe celelalte, la fel de posibile". Cum poate fi aplicat un asemenea program al lecturii din punctul de vedere al hipertextului? E ceea ce se cunoaște deja ca lectură alternativă: interpretarea personală, punctul de vedere insolit asupra unui text. Dar și privire atentă asupra structurilor semnificante ale textului, asupra rețelelor de sens pe care el le dezvoltă. Așa este, de exemplu, lectura Soacrei cu trei nurori a lui Creangă prin grila teoriilor (cinice) despre revoluție. Nu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
atmosfera de decepție profundă, de scepticism amar, care domină o parte a liricii saleă. În aceste condiții, este aproape imposibil să nu trecem prin aceleași frămîntări că și un personaj soljenitînean". Și urmează un pasaj plin de haz, printr-o insolita paralelă, din Arhipelagul Gulag: "Si toata literatura în școala constă din studiul intens a ceea ce au voit să exprime, pe ce poziții se aflau și a cui comandă socială o îndeplineau toți acești scriitori (...). Și pînă la urmă Klara și
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
actorii Motonobu Hoshino și Shigehiro Tanaka. Rikiya Koyama în Macbett are suplețe de felină în joc, labilitate, este o imagine a dorinței refulate de a domina pe ceilalți, pentru care puterea e un drog, o aventură amăgitoare și cinică. Semne insolite ale acestei farse demitizante și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
această împăcare cu sine și cu sfârșitul la un om atât de plin de viață precum Matt Kowalsky. Suntem lăsați fără răspuns și pentru că regizorul mizează pe altceva, clasic și eficient, rețeta succesului, o povestire despre supraviețuire într-un mediu insolit: spațiul sideral. Dacă ne impresionează numaidecât dramatismul experienței lui Ryan, disperarea și speranța care se succed amețitor de la o situație la alta, Matt cel zâmbitor rămâne pentru mine personajul nedescoperit, misterios al filmului. Recentul All is Lost (2013) al lui
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
Ungaria, cât și Alexander Balanescu, originar din România și afirmat în Anglia, sunt nume de referință în peisajul postmodernității muzical-improvizatorice. În pofida amenințării ploii, spectatorii din pitorescul patio al Castelului le-au urmărit cu interes și empatie demersurile acustice, cu rezonanțe insolite în multisecularul edificiu. Pe de altă parte, în cazul ambilor interpreți - cunoscuți pentru sociabilitatea lor muzicală - evoluția solo mi s-a părut a avea un caracter prea restrictiv, cu efecte monocorde. Amândoi ar fi fost net avantajați în versiuni ce
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
sa. Plin de qui-pro-quo-uri, înâlniri stranii, coincidențe la limita credibilului, identități surpriză și răsturnări de situații, presărat cu o discretă pudră suprarealistă, romanul Alexandrei Târziu, Lista lucrurilor care obsedează este o carte densă, puțin barocă, dar foarte interesantă. O ficțiune insolită despre metodele de supraviețuire ale românilor de ieri și de azi scrisă cu măiestria unui prozator încercat.
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
frumoase cărți ale ultimelor două decenii, Luminița Marcu are, în editorialul recentului număr din Noua literatur|, o idee prin ea însăși frumoasă. Să eviți, în chestiunea topurilor de volume, adjective precum competitiv, puternic, interesant, performant, profund, remarcabil, tulburător, important, rezistent, insolit, original ș.a.m.d. constituie, în perioada de violență mediatică pe care-o traversăm, un act de curaj. Cronicarul nu înțelege, totuși, de ce exigenta autoare își ia măsuri sporite de precauție pentru situația acelor respondenți care vor evita nominalizările tranșante
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
acut spirit de observație și condei acidulat. Imprevizibil ca întotdeauna, iubitor de surprize, Leo Șerban ne-a lăsat să descoperim, după dispariția sa, o serie de admirabile eseuri, o culegere de nebănuite versuri profunde și delicate (publicate postum) și această insolită novella (microroman). A fost scrisă în anul 2010, parțial la Buenos Aires, parțial la Lisabona, orașe în care povestirea e organic implantată (ceea ce face din ea, ca să-l parafrazăm pe Dickens, Povestea a două orașe, într-o variantă ultramodernistă). A scris
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]