2,106 matches
-
mari tipuri de proză terifiantă (pe care le-am menționat, succint, în Introducere: a venit însă momentul să reiau discuția). Prima categorie include teroarea naturală, în care intriga și personajele sunt integrate sferei plauzibilului, anxietatea rezultând doar din combinațiile actanțiale insolite sau din stranietatea atmosferei. Clasa opusă acesteia implică teroarea supranaturală, în care intriga și personajele violează ab initio legile verosimilului, anxietatea fiind consecința directă a unor scenarii fantastice. Între cele două tipare, trebuie plasată teroarea de frontieră, care nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sunt centrate asupra unei singure emoții umane frica trebuie, în mod paradoxal, să realizeze ceva mai mult decât să ne înfricoșeze înainte de a transcende această limitare a genului lor" (Sullivan, 1986: 16). Altfel spus, proza terifiantă convertește frica într-o insolită trambulină semasiologică, aptă de a aduna, într-un curcubeu al semnificațiilor spontane, stări estetice dintre cele mai diverse. Iar elementul cel mai spectaculos din interiorul acestui univers formulat pe o premisă unicordă este acela că știm întotdeauna de unde pornim, însă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acum din perspectiva abisului psihologic, deschis de universul schizofreniei acute. Victorienii par, în poezie și în proză deopotrivă, obsedați de tema dublului și de trezirea bestialului sau a ilicitului din ființa evoluată. Astfel, Christina Rosetti compune, în 1859, Goblin Market, insolit manifest al feminismului, parabolă sexuală ce subîntinde destinul a două surori, una cedând tentațiilor carnale, cealaltă rămânând apărătoare a castității. Cinci ani mai târziu, în 1864, Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ultima privire fugară din viața sa este ironica reinterpretare fizică și alegorică a aceleiași grădini edenice pe care o prețuise cu patru luni mai înainte" (1994: 61). Cred că nuvela suportă cel puțin o interpretare alegorică. Ea se bazează pe insolitul darwinism metafizic al autorului: conform acestei intuiții, omul, ca apex al evoluției materiale din biosferă, a atins frontiera posibilităților de expresie ale vizibilului grosier (chiar dacă rafinat de inteligența creatoare). În consecință, el trebuie să facă loc acelei ființe mai subtile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ochii închiși, cu brațul drept ridicat, și auzirăm ca un șuier de vânt, ș-apoi se auzi de trei ori, cu glasul cel mai curat omenesc: Nu-i, și nu-i, și nu-i"". Este vizibilă o gradație a elementului insolit, mai straniu decât în narațiunea precedentă; epilogul este sapiențial: "Noi, cei șase, n-am mai băit acolo nici un ceas: știam că aur nu-i. Ceilalți însă ne crezură nebuni și au muncit mai departe", efortul zadarnic întinzându-se pe durata
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia în secolul al XIX-lea, nu este lipsit de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și roagă, ironic, stăpânul evreu să-l aștepte în noaptea de Paști, ca să ciocnească ouă roșii împreună. Naratorul prezintă în continuare, conform unei insolite rețete a suspansului (menționez că la fel procedează numeroși maeștri occidentali), topografia hanului. Se poate observa decorul cvasi-gotic al dramei, însă goticul caragialian posedă o factură specială, fiind transplantat, cu toate elementele specifice, într-un cadru răsăritean: "Valea Podenilor este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui se opri, abaterea dispăru și figura-i [...] luă o bizară seninătate". Personajul este gata de acțiune: "El se ridică drept, cu siguranța unui om sănătos și puternic". Odată opera de efracție încheiată, Leiba, întors din casă cu armele sale insolite, așteaptă ca mâna făptașului să forțeze intrarea. Când aceasta nu întârzie să pătrundă prin orificiu, în căutarea febrilă a bârnei zăvorului, "Zibal înfășură cu putere căpătâiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gârliciului...". Ucigașul i-a căzut deja
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mame: exemplul ei a fost deja imitat de alte femei din sat, în urmărirea cărora invadatorii nu au întârziat să se arunce. În aceste circumstanțe, unica posibilitate de salvare este să ajungă la stână (conflictul interior este redat într-un insolit stil indirect liber): Dacă o ajung turcii, pe ea o batjocoresc și poate o lasă în viață, dar pe copii îi strivesc de stânci! [...] Mai bine să urce, să urce! Să nu se lase până nu s-o vedea măcar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
identității străinului, bătrâna adaugă: "mata n-ai de unde să știi. Boierul de câteva ori mi-a spus că dacă cumva suflu vreo vorbă, se supără foc. Nu voia să știi mata că negriciosul vine pe la el". Astfel, aflăm, grație unei insolite explicații auctoriale mascate în confesiunea unui personaj creditabil (bătrâna), că Manole a avertizat-o, la un moment dat, pe Maria în legătura cu vizita apropiată a unui domn, al cărui nume a fost trecut sub tăcere. Străinul n-a întârziat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai călcat în casă până în ajunul înmormântării, când a intrat cu forța în casă, bruscând-o pe Maria. Costache realizează cât de puțin și-a cunoscut părintele, în intimitatea conștiinței căruia nu pătrunsese niciodată. Singurătatea este, de altfel, maladia psihică insolită a familiei Brumă. Bazându-se pe abundente sugestii ale naratorului ("Costache Brumă se simți cuprins de o puternică dorință de singurătate", "Bătrânul Brumă fusese un om singuratic" etc.), Nicoale Balotă afirmă chiar (și opinia sa coincide cu a mea) că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ochi era întredeschis, dând figurii o expresie șireată, în contrast sinistru cu imobilitatea mușchilor. Privirea mortului parcă îl spiona și acum, la pândă, plină de bănuieli și acuzații. Brumă se grăbi să închidă ușa dulapului". Parțial ușurat după îndeplinirea acestui insolit ritual de înmormântare a doua la care participă Costache, după cea a propriului tată, pe care o "desăvârșește" în sens psihanalitic prin eliminarea fizică a bastardului -, tânărul realizează că senzația de anxietate difuză nu s-a disipat. Ochii îi fixează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
putut curma goana și am trecut prin imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în mlaștină de o lovitură puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator se crede înveșmântat în scafandru, contemplând adâncurile pline de "viermi, crabi, moluște și toate jivinele monstruoase și fantastice". Gușatul care-l extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
bântuite, izolate, în general, malefice trebuie să ia în calcul, mai devreme sau mai târziu, numeroase principii de construcție a unui habitat sau diverse concepții de arhitectură peisagistică. S-a examinat, bunăoară, foarte puțin modalitatea în care s-a realizat insolitul transfer imaginar de la viziunea schițată la cea concretizată în cazul lui James Wyatt 107 (temutul rival al lui Robert Adam). Wyatt a construit, la solicitarea lui William Beckford, celebra și efemera Fonthill Abbey, care pare reificarea castelului din Otranto. Și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
basmul, spre exemplu, servește unei ilustrări cu o puternică amprentă decorativă, iar în cazul lui Kimon Loghi dar și al lui Ștefan Popescu avem chiar un mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face trimitere la un personaj definitoriu pentru basmul românesc, Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
satanismele și liturghiile negre fac parte din recuzita literaturii și artei decadente către care deschid prozatori precum Barbey D'Aurevilly cu Preotul căsătorit și ciclul Diabolicelor, K.J. Huysmans cu Liturghia neagră, Villiers de l'Isle Adam cu Povestiri crude și insolite sau Catulle Mendès cu Monștri parizieni; Prizbizewsky cu Sinagoga diavolului etc. sau ilustratori precum Félicien Rops sau Aubrey Beardsley. Nu toate acestea se vor reflecta în operele simboliste ale artiștilor plastici români asupra cărora își exercită influența Sămănătorismul, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai prin originalitatea și măiestria artei sale, dar devine la sfârșitul secolului XIX, sub pecetea insolitării și insolitului, chiar subiectul picturii sale. Filozofii și scriitorii romantici consacră artistul ca ipostază a geniului creator, reactivând și revalorificând un mit precum cel al lui Prometeu (Gilbert Durand), sau cel al lui Satan, ca erou damnat, resentimentar și exclus pe nedrept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici neasumate, rezultantă a rezolvării unei probleme tehnice, afirmă totuși un spațiu de rezonanță cu sculptura himerelor, unde materia este modelată ductil pentru a reda dinamica pulsatorie, expasivă, metamorfotică a materiei spiritualizate. Deși poartă acest titlu care ne-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două elemente care înscriu acest tablou în dimensiunea sintetistă a simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată a Secession-ului, cadrul nu este perfect rectangular, ci deschide molatece acolade și un spațiu insular destinat unui "libret", cel de-al doilea element insolit al acestei picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură, și nu oricare, ci primele note din aria Violetei din Adio dell passato din Traviata. Astfel, în cel mai pur stil simbolist, tabloul incorporează muzica de operă, cu un libret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face din Salomeea (bronz, semnat pe postament dreapta cu monograma FS, 19,5 x 15,7 x 8,2 cm, inventar 915182) un personaj cu virtuți de contorsionistă. Prin poziția corpului, cu totul ieșită din comun, Salomeea alcătuiește un suport insolit pentru capul sfântului Ioan. Trupul Salomeei este arcuit astfel încât din poziția îngenuncheat, fruntea îi atinge genunchii, spatele desenează un grațios și dificil arc de cerc, în timp ce mâinile realizează un unghi anatomic imposibil. Măiastra execuție gimnastică servește drept figură de stil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale uriașei capitale. Era ca și cum aș fi traversat Parisul, de la Vincennes la poarta Maillot, și nu aș fi întîlnit decît dărîmături, însă într-un oraș de două ori mai întins. În inima acestui oraș-ruină, în zona sovietică, exista un perimetru insolit delimitat de Unter den Linden, Leipzigerstrasse și Alexanderplatz. Aici avuseseră loc ultimele confruntări cu cei din urmă apărători ai Fürer-ului, băiețandri, bătrîni, și mai ales legionari francezi, olandezi, norvegieni, pe scurt, "europenii" SS-ului. Aici se găsea Cancelaria Reich-ului, unde
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
femei-politician au avut acces la aceste colegii "sigure"? Există variații semnificative între partide, respectiv în interiorul aceluiași partid în funcție de gradul de autonomie față de centru? Studiul de față este relevant pentru posibilitatea de a stabili măsura în care o astfel de schimbare insolită de sistem electoral unică la aceea dată în regiune 2 și rară în lume poate produce o descentralizare a accesului la cea mai importantă resursă din procesul de recrutare legislativă: alegerea garantată numai prin nominalizare. Introducerea va fi urmată de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
relație nu este, însă, implicită. La prima vedere, rezultatele formațiunilor incluse în tabel nu sunt surprinzătoare, ele corespund destul de mult previziunilor pe care le-am putea construi cu ajutorul modelului de analiză sociologic al Școlii din Columbia. Apar, însă, și situații insolite, ce nu pot fi explicate la fel de ușor. UDMR și PCM au obținut împreună suportul a 5,75% din electoratul prezent la urne, procentul aproximativ al populației maghiare cu drept de vot. Partidele ucrainene, rome și cel turco-tătar au obținut rezultate
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
var”. Ceea ce definește, însă, cel mai bine starea de insalubritate cronică a Bacăului din perioada interbelică provine, la fel ca în cazul majorității orașelor din România, din lipsa vespasienelor (W.C.-uri) publice. Așa cum rezultă din documentele ce surprind aceste aspecte insolite, Bacăul anilor ’30 avea, chiar în zona centrală a orașului, un singur loc public în care trecătorii puteau să scape de presiunea nevoilor fiziologice - este vorba de W.C.-ul din grădina publică, ce a fost dotat cu o cabină pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]