2,101 matches
-
visat din nou pe Bătrânul. Mi-a zis poruncitor: "Te aștept, domnule sculptor". Mă așteptam să adauge: Nu mă sili să te aduc cu forța". Dar nu s-a mai auzit nici un cuvânt. Doar ochii mă fixau în continuare, reci, insuportabili. M-am gândit că visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
reiau discuția începută săptămâna trecută. Pentru el, fraza „Era mai bine când era mai rău”, chiar și cu semn de întrebare, nu trebuia să figureze ca titlu al unei tablete; căci nu constituie doar un paradox, ci și o provocare insuportabilă. Nu e de ajuns să fii considerat mai mult sau mai puțin un disident ca să-ți permiți să spui tot felul de năzdrăvănii... Cum adică mai mult sau mai puțin? Și de ce disident? — Dar cum? — Disident e cel care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
românește scria. Morala fabulei e simplă. Nu vreau să insist. Ar mai fi de discutat dacă e chiar atât de necesară această globalizare a literaturii. Lumea se face tot mai mică, ne avertizează Gheorghe Schwartz. Fără globalizare, „gălăgia ar deveni insuportabilă”. Probabil, dar dacă, nu știu cum, ajungem la această globalizare și, făcând eforturile necesare, am semăna atât de tare unii cu alții, atunci nu văd ce rost ar mai avea - fie și în engleză ori în ebraică - să mai comitem literatura. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
din Snagov și m-am dus și anul acesta în comuna îndrăgită de Ceaușescu și de nomenclatura dictaturii comuniste. E oricum aer mai curat decât în București, unde automobilele din ce în ce mai numeroase îi vor sufoca în curând pe locuitorii acestui oraș insuportabil din toate punctele de vedere. Pe terasa gazdelor, în fața unui pahar de vin, lăudam meritele comunei lor curate și îngrijite, locul unde aș fi vrut să-mi petrec o dimineață la pescuit, calmul și frumusețea acestui loc răsfățat de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a sculat prost dispus. Nu mănâncă nimic. În chip de mic dejun se mulțumește cu o cafea neagră, fără pic de zahăr. Mă rog, chestia cu zahărul o înțeleg. Cred că Orson Wells susținea că trei lucruri pe lume sunt insuportabile: femeia frigidă, berea caldă și cafeaua dulce. La fel și Pastenague... Când mă așez în fața computerului să-mi scriu tableta săptămânală îl aud susurându-mi în urechea dreaptă: — Pe tine de ce nu te-au invitat la Forumul cultural, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
zece înmormântări. Înfruptați-vă liniștiți și pomeniți-mă d’a pururi!”... ...VI.11. ... Atmosfera s-a încins din nou. Și la propriu și la figurat. Pentru că, la zăpușeala greu de suportat din sala de clasă, se adaugă, permanent, tensiunea la fel de insuportabilă a dezbaterilor. Lucrurile s-au încins și mai tare atunci când tovarășa Apostol a propus sancționarea de către Adunarea Oamenilor Muncii și pe linie de partid, a profesorului Alexandrescu. Chestia aceasta ar fi putut părea foarte simplă sau de-a dreptul imposibilă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sub imboldul furiei și al neputinței, i-a spus atunci unui șef care nici măcar nu era prea mare, un șefuleț de birou, acolo, dar îndrăznise să o întrebe de familie și de soț și dăduse din cap cu un aer insuportabil, numai nu-i zicea că el nu le dă de lucru femeilor care nu-s în stare să-și țină bărbații. Ce-a fost la gura ei atunci a uimit-o întotdeauna, când își amintea. Nu numai că - atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înspăimântând-o nu de durere, nici măcar de teamă, ci de ceva semănând cu panica, o stare pe care n-o putea mărturisi nimănui, înainte de toate pentru că nici ea n-o înțelegea. Apoi fiorul se risipea și lăsa în loc un gol insuportabil. O vreme rămânea rezemată de pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sară de gât, dintr-odată mulți din mulțimea înconjurătoare par să-ți fie dușmani sau posibili dușmani. Întors acasă, e izbit de liniștea de cavou a unei lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală, exaltare, dispariție, cataclism, așa cum se cuvine să fie un oraș suveran și copleșitor. Dar nici indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de parcă ar fi fost ultima oară când îi vedea. Refuza să fie condus la gară. Ura gările. Aștepta nerăbdător să-i revadă, dar niciodată oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că a fost calculat și logic și prost. Simțindu-se de parcă s-ar fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin scârțâitor în care este cu încetul spânzurat, și iară, și iară. O dorință atât de puternică, încât devenea insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar incapabil să afle de unde pornește în valuri constant urmând unele altora, ca împinse de o forță incredibilă și nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neliniștile și de toate tulburările. „Nu există valuri în apele meditației”, afirmă filozofia budistă. În spațiul no însă, valurile freamătă încă, fantoma nu izbutește să se rupă definitiv de viață. Ca și în tragedia greacă, fantoma materializează aici ideea suferinței insuportabile, numai că, de data aceasta, nu e atât vorba despre suferința nepotolită a celor vii, incapabili să se resemneze și să trăiască împăcați cu gândul pierderii celor dragi, cât despre suferința nepotolită a morților, incapabili, la rândul lor, să reteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
viața, căci, în finalul piesei, înduioșați, Cei Șapte Înțelepți din pădurea de bambuși îl fac pe copil să învie și să-și întâlnească mama într-un spațiu bizar, aflat undeva între viață și moarte. Timpul piesei no a fost timpul insuportabilei separări, învinsă de forța amintirii, care este deopotrivă forță a iubirii, a iubirii capabile să creeze spațiul unei întâlniri în acel straniu interstițiu. Un alt no „din lumea reală”, Hyakuman, vorbește și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se va încheia nu cu alinarea sufletului unui mort, ci cu pacea regăsită a unei ființe vii, care, datorită lui waki, va putea sta, în sfârșit, alături de copilul ei. Și din nou waki, acest mediator apărut în plină criză a insuportabilei, inacceptabilei despărțiri, va servi drept tămăduitor al sufletului: el va pune capăt căutărilor și va fi chezașul repaosului mult râvnit. De la experiența morții la experiența nebunieitc "De la experiența morții la experiența nebuniei" În teatrul no, refuzul de a accepta evidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
șocul, violența întâlnirii cu Gorgo. „Dar ce-mi văd ochii?”, exclamă Bassanio îndată ce deschide sipețelul de plumb. Într-adevăr, ceea ce vede pare a nu fi mai puțin terifiant decât viziunea iadului care îl cutremurase pe prințul Marocului 1. Această uneori insuportabilă intensitate a privirii „celuilalt” le oferă îndrăgostiților experiența unică a deposedării de sine. Înainte ca Bassanio să aleagă unul dintre cele trei sipețele, Porția dă glas propriei fascinații vorbind despre privirea tânărului pretendent, despre vraja învăluitoare a ochilor lui, vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pace dacă nu doreau să fie înghițiți de Napoleon. Pentru că atunci s-ar fi ales într-adevăr praful de ambele imperii, de Europa, de toți, de toți. Prințul era de acord cu el. Într-adevăr, situația ajunsese de-a dreptul insuportabilă. Kutuzov renunțase la cucerirea Constantinopului din cauza ciumei, revenise la București cu coada între picioare, dar stătea pe picior de război. Sultanul, vizirul erau convinși că el va porni din nou. În aceste condiții, cele două delegații însărcinate cu negocierea păcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rol. Unul tout petit. Gândește-te la Talma. Este rolul vieții tale. Dacă îl joci bine, vei scăpa cu viață. ține și acest baston. Îți va da un aer cu adevărat neajutorat. ― Nu! Categoric, nu! Neputința îmi provoacă o greață insuportabilă. Doar știi deja asta! Nu, nu pot! Mai bine mor! ― Nicidecum, dragul meu Buona-parte di Ajaccio! Acest baston te va reține întotdeauna de la gestul tău preferat cu mâinile la spate, gest după care orice copil, crede-mă, l-ar recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
puțin o săptămână, în care să nu mă vadă și să nu mă audă nimeni. Să schimb macazul ideilor fără să mă concentrez într-una singură, și mai cu seamă că nu scriu. Condeiul înseamnă pentru mine o tortură ades insuportabilă. În distanțatele răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată din piatră, rece și străină de gândurile mele. Senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l răstoarne (chiar prea literalmente) pe domnul Gonzalez, ca reprezentant intern al companiei Levy Pants. Acest dușman trebuie pus la punct. Una dintre cele mai puternice organizații pentru drepturi civile mă va acoperi, fără îndoială, cu lauri. O durere aproape insuportabilă îmi furnică degetele ca urmare a acestui scris supraabundent. Trebuie să las jos tocul, instrumentul meu de adevăr și să-mi țin mâna invalidă în apă caldă. Intensul meu devotament pentru cauza justiției a dus la această lungă diatribă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
soprană lirică. Fă-l să tacă din gură. Ne distram atât de bine! Era o petrecere formidabilă. Nici măcar nu-i amuzant. — E foarte adevărat, întări un oaspete extrem de elegant, a cărui față îngrijită era bronzată cu ajutorul fardului. E într-adevăr insuportabil. Teribil de deprimant. — De ce trebuie să ascultăm toate prostiile astea? întrebă alt oaspete, fluturându-și țigara de parcă ar fi fost o baghetă magică cu care-l putea face pe Ignatius să dispară. E vreun truc, Dorian? Știi bine că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai fabuloasă petrecere din cariera lui: în punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă a reginei țiganilor era probabil distrusă de îngrozitoarea publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie fotografia din ziar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă a reginei țiganilor era probabil distrusă de îngrozitoarea publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie fotografia din ziar și o puse pe masa din bucătărie. Ce mai premieră! Dar cel puțin avusese parte de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi fost în stare să scrie o asemenea scrisoare. Dar deocamdată trebuia să iasă din dormitorul acesta claustrofobic, înainte de a voma peste foile scrise care acopereau toată dușumeaua. Când domnul Reilly stătuse aproape de el ca să-i indice pasajele, mirosul devenise insuportabil. Căută cu mâna clanța, dar nebunul de Reilly se aruncă cu spatele la ușă. — Trebuie să mă crezi, suspină el. Șleampăta aia de Trixie avea o idee fixă despre un curcan sau o șuncă. Sau poate o friptură. Totul era destul de violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]