KorAP: Find »[drukola/base=insuportabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...82 >

2,033 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

mi se spună cu privirea încărcată de patimă stranie: că de ce să nu se bucure și alții de ele? Ei, de ce? Toți sîntem oameni, eu le-am citit, aceste cărți, să le citească și alții... Egoismul ăsta al meu e insuportabil. Fii generoasă pe cont propriu, i-am spus, nu pe contul altuia. Cui îi place să citească, să se ghiftuiască mai puțin și să-și cumpere cărți. N-ai decât să-ți faci biblioteca ta și pe urmă s-o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
asemenea întîmplări scabroase și în același timp de un comic imens, ca s-o mai relatez aici pe a lui. Râd acum, când sânt detașat de tot (și această detașare îmi aduce în suflet, ca o scurtă zguduire, o suferință insuportabilă că n-o să mai pot trăi și n-o să mai mă pot bucura de viață, tocmai când îi redescopăr secretul, care e tocmai această detașare, secret pe care ea m-a făcut să-l pierd și să mă pierd) și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nimănui de bănuit că posedă și alte calități decât ale acelora, apărător înnăscut al ordinii și al legilor, plus mânuirea și mai fulgerătoare a pistolului, de care nu se va folosi decât în final, într-o scenă uluitoare de tensiune insuportabilă. E perfect! Bine că m-am născut într-o altă regiune a globului, unde ordinea și legea domnesc demult și unde forța noastră vitală se poate converti în valori ale spiritului, care ne pot îngădui să privim în intemporal și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
era șeful unui contencios și avea și procese, dar m-am gândit că după ce împăcarea noastră se va consolida, o să-i explic care era situația mea față de rude și... Curând însă a trebuit să plec. Omul era de o zgârcenie insuportabilă: întîi că la ei în casă totul era încuiat și cheile erau la el, dormea cu ele sub pernă, și-un morcov, dacă rămânea de la masă, îl lua și îl încuia în dulap cu cheia, ca să nu mai vorbesc cum

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu era, mânca zdravăn, cu poftă, și tot așa făcea și dragoste, dar fără exaltările de altădată. Se purta firesc, ca și când nimic nu se petrecuse cu ea și mă pomenii că un fior rece îmi strânse inima și un gol insuportabil născu în mine întrebarea: dar dacă nu ea s-a schimbat, ci eu? Dacă ea a fost așa totdeauna și eu am văzut-o altfel? Câteva zile mă simții ca și când ași fi avut în stomac un copil mort. Conversația cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
El e o valoare națională, în timp ce ca Gociman mai sânt o sută." "Stimată doamnă, zise Ben Alexandru, Gociman e un mare arhitect, care nu numai în orașul nostru a introdus... împreună cu alții, arhitectura modernă. Dar marele filozof era un profesor insuportabil. Nu se înțelegea nimic de la un curs al lui, nu știa să vorbească, nu i se auzea glasul, era, să mă iertați, un bâlbâit, nici din primele rânduri nu pricepeam ce spune. Dar nu pentru asta, totuși, i s-a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și vă asigur că totdeauna (și nici revoluția proletară n-a făcut excepție) cei care s-au aflat în situația dumneavoastră au avut soarta victimelor lor." III ...Nu mai pot continua relatarea acestor amintiri, această parte a lor. O greață insuportabilă mi se urcă în gât, și ca o amintire a anilor când, după ce am fost iar liber, am așteptat să se îndeplinească această prezicere. Nu s-a îndeplinit nimic... Această greață mă apuca îndată ce vedeam uniformele pe stradă și chipurile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu vin, bucuriile, ori fuseseră astupate, ori butoiul era gol. Ar fi trebuit atunci să fiu insensibil și nepăsător, dar nu eram. Dimineața mă sculam cu o senzație de chin fără nume, care stârnea în mine o furie dureroasă, aproape insuportabilă (mă culcam târziu, să-mi țin cât mai mult spiritul treaz, să evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
are nici o voință și vrea el să ne judece pe toți, că nu mai credem în valorile absolute... " Din fericire, strigai, totul se uită. Și dând pe gât paharul de vin roșu, care mi se păru că avea un gust insuportabil de motorinolaringologie cum spunea Vintilă, începui să urlu, cîntînd: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă în legile omenești...". Și mă aplecai spre ea foarte aproape și îi văzui într-o clipă, cu nedumerire, chipul lipsit de farmec, pe care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să-mi facă un rău atât de mare și să mă dea mort, dispărut și s-o regăsesc divorțată și recăsătorită, cum li se întîmpla adesea în acei ani celor închiși? Șovăise? Iar căderea mea la întoarcere i se păruse insuportabilă? Tăcea cu o expresie care îmi amintea o scenă veche, când tot astfel se aflase sub tirul acuzațiilor lui Petrică și asculta cu surâsul celui care nu vrea să spună ce gândește, sugerând unui al treilea, adică mie, adevăratul mobil

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se răzgândi, luă de-acolo ceasul, își desfăcu poșeta și îl aruncă înăuntru, după care o închise cu o puternică trosnitură. Fiindcă în clipele acelea nu mă gândeam că Matilda ar fi putut să mă viziteze și scena îmi devenise insuportabilă, mă ridicai de pe pat și ieșii în curte. Când revenii spre seară, după vreo două ore, palidul era singur și continua să-și țină brațul la ochi. Mă apropiai cu gândul să-i spun ceva. Îi vorbii, dar nu-mi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în brațe o muiere și să nu iei parte la un chiolhan? Da, dar felul cum o face un ticălos are o coloratură aparte... El inspiră o veselie de care amintindu-ți te apucă întîi o vagă neliniște, apoi o insuportabilă greață... II Nu e greața de a exista și nici nu e vorba, cum cred unii, de un cât de mic deficit al forței noastre vitale. Nu, greața survine dintr-o pornire cu care sîntem dăruiți de a respinge amestecul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta ei maron cu mult verde; zâmbii chipului ei speriat și privirii ei în care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sânge se alterase și parcă îmbătrînise. I se mai întîmpla acest lucru, dar nu totdeauna avea și o stare de spirit care să însoțească sau să determine depresia fizică. În aceste clipe dragostea mea pentru ea se făcea dureroasă, aproape insuportabilă, și înțelegeam bine expresia atât de comună a celor care iubesc, când spun: ași fi făcut orice ca s-o vad fericită. Îmi șopti: "Du-te tu singur, iubitul meu, nu mi-e foame și n-ași vrea să te

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

jos pentru a trece pe sub o masă cilindrică, lucioasă, un sunet strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

parcurile mari (Herăstrău, Carol, Tineretului), ne plictiseam blând seara - la meciuri (varianta ei) sau la prezentările de modă de pe Fashion TV (varianta mea), țineam periuțele de dinți în același pahar. Unii ar găsi în rutina fiecărei zile ceva șifonat și insuportabil; mie mi se părea calmă și liniștitoare. Cu un singur lucru nu ne puneam de-acord. Maria era moartă după teatru, ar fi intrat la zeci de piese, indiferent de-actori și regizori. Eu, dimpotrivă; l-aș fi ocolit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
reper, ca nivelul apei dintr-un recipient. Un depozit neuronal de vidat, o marfă scoasă pe piața de desfacere a memoriei, ca peștele oceanic din conservele ceaușiste. Dacă nu erai atent, te trezeai cu toate amintirile alterate, degajând un miros insuportabil. „V-ați strâns troacele?“, s-a interesat Mihnea, controlând camera, apoi baia. „Haine? Laptop-uri?“, am verificat și eu. „Umbrela.“, ne-a anunțat Lupu, recuperând-o din colț. „Nu lipsește nimic.“ „OK, Maria. Robane, ai luat algocalminul?“, a revenit Mihnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile, deveneau insuportabile. Dacă Freud ar fi avut habar ce-mi trecea prin cap, și-ar fi rescris Știința viselor. Dar nu de-aici a început totul. Chiar dacă, în buna tradiție a profesorilor de literatură (care iubesc în exces când cărțile, când femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
era consimțită, nimeni n-o mai putea numi trădare. Ne declaram rolurile, scoteam din dulap vestimentația sau cumpăram ustensilele necesare, pregătind pas cu pas întâlnirea și tachinându-ne din altă cameră, fiecare cu replicile și costumația lui, până când ațâțarea devenea insuportabilă și, nemaiavând răbdare, trânteam ușile și ne întâlneam pe terenul de mijloc al holului. Uneori, nici nu aveam nevoie de haine sau scule. Cuvintele ne apropiau, ridicându-ne corpurile acolo unde viețile, teama sau reținerile noastre nu puteau ajunge. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

să încerce mijloacele cele mai blânde și să-i atingă, cum s-ar zice, „coardele sensibile ale inimii“. Sosiră împreună la Nastasia Filippovna și Toțki începu de-a dreptul prin a declara că situația în care se află este îngrozitor de insuportabilă; s-a învinuit singur de toate; a spus sincer că nu se poate căi de fapta inițială, pentru că e un senzual incorigibil, care nu se poate ține în frâu, dar că acum vrea să se căsătorească și că tot destinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cursul logic al gândurilor. Mai mult de două sau trei idei consecvente nu puteam lega. Așa mi se pare. Însă, după ce crizele se potoleau, deveneam iar sănătos și puternic, cum sunt acum. Mi-aduc aminte: tristețea din sufletul meu era insuportabilă; chiar îmi venea să plâng; mă tot miram și mă nelinișteam; mă deprima groaznic faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mândrie și desconsiderație, aproape ură, se citeau pe fața aceasta și, concomitent, mai era încă ceva încrezător, ceva uimitor de sincer; când îi priveai trăsăturile, cele două contraste parcă îți trezeau chiar o anume compătimire. Această frumusețe orbitoare era chiar insuportabilă, frumusețea feței palide, a obrajilor aproape supți și a ochilor arzători, era o frumusețe bizară! Prințul privi cam un minut, apoi se dezmetici brusc, se uită grăbit în jur, își apropie în grabă portretul de buze și îl sărută. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lua apărarea Variei. Alături de Varia stătea și Ptițân, care renunțase la hârtia scrisă cu creionul. Nici Varia nu se intimidase, de fapt nici nu era dintre cele sperioase; însă grosolăniile fratelui ei, cu fiecare cuvânt, deveneau din ce în ce mai nepoliticoase și mai insuportabile. De obicei, în asemenea cazuri, ea înceta să vorbească și își privea doar fratele în tăcere, cu ironie, neluându-și ochii de la el. Această manevră, după cum știa foarte bine, avea darul de a-l face să-și iasă cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Generalul roși teribil. Kolea roși și el și se apucă cu mâinile de cap; Ptițân se întoarse repede cu spatele. Singur Ferdâșcenko mai râdea cu hohote. Ce să mai zicem de Ganea? Stătea în picioare, îndurând un chin mut și insuportabil. Vă asigur, bâigui generalul, că și mie mi s-a întâmplat exact același lucru... — Tata a avut într-adevăr o neplăcere cu Mrs. Schmidt, guvernanta prințeselor Belokonski, strigă Kolea. Mi-aduc și eu aminte. — Cum? Exact la fel? Aceeași istorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în suflet și în inimă. „Cum, oare sunt vinovat de toate astea?“ bâiguia el în sinea lui, aproape neconștientizându-și cuvintele. Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde se lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni insuportabilă; un nou avânt îi cuprinse cu înflăcărare inima și, pentru o clipă, o lumină strălucitoare împrăștie bezna în care tânjea sufletul lui. Își cumpără bilet până la Pavlovsk și se hotărî nerăbdător, să plece; însă, desigur, îl urmărea ceva, și acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]