1,749 matches
-
răutăcios ar putea semnala aici deja o pulsiune paranoidă! - am refuzat acest tip de adaptare „pasivă” sau pur și simplu de adaptare la tot ce ne venea „de sus”, mai bine zis de la Răsărit. De aici des pomenita de mine interminabilă discuție În jurul rolului prea emblematic pe care Îl acordăm frumoasei balade Miorița, pentru tânărul care am fost, un simptom Îngrijorător al predispoziției noastre, În istorie, dar și În prezent - În prezentul de atunci, al anilor cincizeci sau șaizeci! -, de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum lumea lipsită de griji a comunismului s-a Încăpățânat să nu apară, proiectul a rămas În prima fază (faza „socialistă“, renunțându-se Însă după un timp la conceptul de dictatură, care nu suna prea bine), un drum lung, aparent interminabil. În comunism, statul avea să dispară (ca orice instituție constrângătoare). În socialism, dimpotrivă, statul (În fapt, hibridul „stat-partid“) trebuia consolidat fără Încetare, fiindcă prin el se construia comunismul. Dispariția statului trecea, așadar, prin Întărirea statului, drumul spre libertatea deplină trecea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de un pitoresc agresiv, cu alură de actor de mâna a doua, fiind de altfel și poet În cel mai bun caz tot de mâna a doua (inclusiv autor de poeme Închinate soților Ceaușescu) și care revarsă Într-un șuvoi interminabil vorbe și injurii. Un fel de variantă românească a lui Jirinovski, având relații apropiate și cu liderul Frontului Național din Franța, Jean-Marie Le Pen. În Occident, așa ceva se numește „extremă dreaptă“; este Însă, În cazul României, o „extremă stângă“, fiindcă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și atribuțiile constituționale până la ultimele limite și, la nevoie, chiar dincolo de ele. 2005-2006: meciul Băsescu-Tăriceanu și intrarea În Uniunea Europeană Din nou, așadar, România era guvernată de o coaliție, și Încă una destul de pestriță. Românii Își aminteau (chiar exagerând puțin) de interminabilele dispute și crize ale guvernării Convenției din 1996-2000. Așa ceva nu se va mai Întâmpla, au promis câștigătorii. S-a Întâmplat poate chiar mai rău: o nesfârșită gâlceavă Între președinte și primul-ministru, și Între cele două partide aliate: democrații și liberalii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a făcut presiuni pentru ca Parlamentul României să modifice articolul de lege (faimosul articol 200) care incrimina homosexualitatea. Parlamentarii — stimulați și de Biserică — au rezistat pas cu pas. Occidentul, la rându-i, a continuat să insiste, și de aici o poveste interminabilă, care a creat unora dintre români impresia că homosexualii ar fi preocuparea majoră a Occidentului (În timp ce, dimpotrivă, tradiția românească și valorile ortodoxe ar exclude homosexualitatea). Într-o primă etapă, articolul a fost totuși „Îndulcit“, cu menținerea Însă a unor prevederi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
privitor la crimele comunismului. A cerut, de asemenea, serviciilor secrete predarea rapidă către C.N.S.A.S. a tuturor dosarelor din arhiva fostei Securități. Nu tocmai anticomunist până În acest moment, Băsescu s-a putut gândi că pune punct În acest fel unei interminabile dispute, ridicându-se el Însuși deasupra unei clase politice În bună măsură compromise și atrăgându-și un segment anticomunist (minoritar, dar influent, inclusiv mulți intelectuali) care nu manifestase pentru el o simpatie deosebită. Din vară și până la sfârșitul anului 2006
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
comunitățile cu o persistență tot mai susținută, reaprinsă de fotocopiile pătate, zdrențuite, ale celor dispăruți, apărând peste tot, ceea ce însemna nu numai o constantă reamintire a ceea ce se pierduse, dar și un avertisment a ceea ce avea să vină, plus montajul interminabil al reportajelor CNN în care oamenii păreau copleșiți de un fel de stupoare, unii înfășurați în steagul american, iar ca fond muzical se insinua în surdină Bruce Springsteen cântând We Shall Overcome. Au existat mult prea multe clipe înspăimântătoare, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce se întâmpla, m-am pomenit că le aprindeam. Nu eram un fan al marijuanei, dar am fost plăcut surprins, recunoscător pentru apariția ei: restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După prima rundă m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în momentul acestei revelații - am auzit vocea familiară de la AOL repetându-se în continuu prin computerul meu din birou: - Ați primit un mail, ați primit un mail, ați primit un mail... Intrând în birou am văzut că primeam o listă interminabilă de e-mail-uri de la Bank of America în Sherman Oaks. Când m-am postat în fața monitorului, mesajele au încetat. Restul acelei nopți l-am petrecut în birou, năuc, așteptând să se întâmple ceva, în timp ce familia mea dormea la etaj. Totul în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va evita întâlnirea cu noi. Prea se potriveau lucrurile în sensul acestei ipoteze. În lipsa amfitrionului, la Hôtel de Ville - sediul Primăriei orașului, situat în Palatul Rohan - ne-a salutat viceprimarul Martine Moulin-Boudard, o doamnă plinuță, care a rostit un speech interminabil, spre exasperarea asistenței, a cărei rumoare era din ce în ce mai greu de stăpânit. Toată lumea aștepta cina, mesele erau întinse într-o sală alăturată și nerăbdarea generală putea fi înțeleasă. Nimeni nu și-a mai cheltuit banii mâncând în oraș, știind că va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și cel mai vorbăreț. Rolul său este să nareze. Ceilalți doi schițează din când în când niște gesturi dezordonate, spre a ilustra cumva interminabila poliloghie a colegului mai vârstnic: fac exerciții fizice, cântă la instrumente muzicale, se încurcă în propriile haine. Spectacolul îi nemulțumește pe toți. La Paris, unde piața de teatru este imensă, ar fi fost, firește, incomparabil mai simplu să se găsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a avut mari probleme când a încercat să dea un scurt telefon la Brașov. Când e surprins, nedumerit sau derutat de ceva, Andrei te privește intens și tace... Mergem la o expoziție de tipărituri și cărți vechi. Obișnuita cuvântare introductivă, interminabilă, cu traduceri în engleză și franceză, deși nu este nevoie de așa ceva - toate exponatele au comentarii bilingve. Urmează o vizită într-o galerie de ambre - fabuloasă. Toată lumea e încântată: coliere și broșe de o frumusețe rară, e drept că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson), situat în centru, la câțiva pași de bulevardul Nevski - artera centrală a orașului. O clădire imensă, cu coridoare interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control” - femei de serviciu, așezate la mese cu veioze - prin care treci până să ajungi la camera ce ți-a fost repartizată. Carpete putrede, podele gonflate, miros de mucegai, lumină de cavou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul acestui traseu, gara în care am fi coborât, cu tot calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu indiferență, dacă în locul acestor îmbrățișări spumoase de festival interminabil am fi găsit un peron gol - nici un om, nici o vietate -, doar niște sticle de plastic plimbate, iritant, încolo și încoace, de rafalele vântului pe dalele de ciment... Ce s-ar întâmpla dacă am fi lăsați să ne descurcăm singuri într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au, proporțional, mult mai puțini morți și răniți), dar pare a se apropia ziua când acest cazan sub presiune ruginit se va autodistruge. Rachetele Qassam, luările de ostateci, operațiunile sinucigașe și toate celelalte bricolaje de neoprit acum par pe cât de interminabile pe atât de necontrolabile. Amplificat de o maree oarbă și juvenilă, s-a dezlănțuit un vânt nebun de vitalitate colectivă și sinucigașă. Nu-i e dat oricui să arunce cu pietre în tancuri: în Gaza, solul fiind plat și nisipos
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o suită de atrocități cunoscute și răscunoscute: apelul la crimă al lui Bernard, abatele din Clairvaux, pălmuirea în public a Vinerei Sfinte, arderea pe rug a Talmudului și, în curând a evreilor înșiși, hăituirea evreilor marrani din Spania, lista e interminabilă. S-a uitat că pogromurile din Rusia, ca și cel din Chișinău, din 1903, aveau loc intenționat în zilele Paștilor creștinilor? Că Hitler, Horthy, Franco, Pétain, Mussolini, Pavelič și Tiso, toți au fost crescuți în religia catolică (dacă nu erau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că persistă atâtea amintiri urâte... O datorie de sânge bimilenară. Datorie imemorială, reparații interminabile. Oricât de îndepărtat ar fi, acest fundal evidențiază suferințele provocate vechilor creștini din Ierusalim. Fiscul israelian reclamă unei comunități catolice foarte prestigioase niște arierate uriașe, din care aceasta nu are niciun bănuț. Altele ar fi expuse acelorași somații: Ministerul Finanțelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
intelectuale. Pentru a coborî iarăși spre Ierusalim, dar cu o escală în Cezareea maritimă, capitala provinciei romane Iudeea, o poți lua și pe autostrada din interior. Ea trece pe lângă o termocentrală: trei uriașe turnuri de răcire, macarale gigantice, un dig interminabil și niște șlepuri cu cărbune tocmai la capătul lui. Scânteietor sub soare, acest decor științifico-fantastic barează orizontul dinspre uscat. Dar chiar lângă Mediterana pe care Isus o va fi privit în unele zile din înaltul vreunei coline, și pe care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
astfel de vreme. Majoritatea s-au oprit la vreun han sau la vreun bar. Simt fierbințeala razelor soarelui pe mâini, pe picioare și pentru a nu mă prăji îmi mai - aplic o porție de cremă antisolară. Drumul mi se pare interminabil dar încerc să fac abstracție de acest aspect. Reflectez doar la momentul prezent ascultându-mi zgomotul bocancilor pe drumul plin de praf. Văd un pelerin ce s-a adăpostit la umbra unei grămezi de baloți din paie și mă bate
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de această dată spusă fără menajamente, fără teama că nemulțumitul ar putea fi arestat. Eșecul mitingului putea fi previzibil oricărui participant, dacă acesta asculta cu atenție murmurele oamenilor de rând. Evenimentele organizate în ajunul Crăciunului, în condițiile participării la cozi interminabile pentru o ciozvârtă de resturi de la un porc și adesea fără speranță de a o obține, pot conduce la rezultate imprevizibile. Neavând prea mult de lucru, m-am grăbit să ies ceva mai devreme ca să simt suflul protestatarilor. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
au fost întocmite listele cuprinzând numele refugiaților, domiciliul ce li se repartizase, sumele de bani și cantitățile de alimente, lemne și petrol lampant, ce le erau alocate lunar. Semnăturile de primire a acestor ajutoare de către refugiați sunt cuprinse pe liste interminabile, care apoi au fost îndosariate și ordonate. Acțiunea aceasta poate fi urmărită lună de lună, an de an până la plecarea persoanelor refugiate. București, iulie 2013 Partea I ROMÂNII ȘI POLITICA EXTERNĂ RUSEASCĂ „L’histoire est la politique du passé et
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
anunțat în cancelarie că doi tineri îl caută "pe poetul Dumitru Chioaru". Unul dintre ei erai tu, dragă Adrian, sper că-ți mai aduci-aminte. A fost o zi norocoasă, căci întâlnirea cu tine a reactivat boema creatoare de la Echinox, cu interminabile discuții și glume despre poezie și lumea literară a anilor '80, pe care le aveam bătând frumoasa Piatră în lung și în lat sau în garsoniera ta dintr-un bloc de nefamiliști. Boema noastră era o formă de rezistență la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
listă impresionantă, autogredere, utilaj terasier, rulori compactoare etc. Chiar dacă interviurile ocolesc chestiunea ședințelor de partid, martorii cu care am discutat afirmând, de cele mai multe ori, că nu au fost membri de partid, cu evidente excepții, totuși, întrunirile de acest gen, mereu interminabile, au rămas o emblemă a perioadei comuniste. Procesele-verbale descriu întregul ritual după care se desfășurau astfel de evenimente. Dintre toate secvențele unei astfel de ședințe, probabil că cea mai neconformă su specificul muncii ân fabrică, era scurta prezentare a evoluțiilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
semne că, la un plafon imaginar, funcționează din nou, prin ochii celor cei implicați în proiect. Am reușit, prin intermediul interlocutorilor, să revedem ucenicii la practică, halele „duduind” de activitate, utilajele pregătite pentru export, să descriem sărbători oficiale și să reconstituim „interminabile” ședințe de partid. O lume complet nouă pentru tinerii mei colaboratori, care au aflat că pe terenul viran de lângă școală a funcționat cândva o uzină - poate una dintre ele mai importante ale industriei ieșene - că liceul în care ei învață
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]