1,806 matches
-
pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului, iubirea-ideal, platonică ("Ar trebui să înalț către o himerică iubită/ aceleași patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor incertitudinii, condiționalului-optativ i se adaugă adverbul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin ezitări, ambiguizări. Textul dă impresia că este compus din replici date cuiva, frânturi dintr-un posibil dialog, " Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune: "Când o să pot atinge cu mâna un gând/din cireada care-mi defilează în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spui?/ Spun că el aude un ritm îndrăcitor dar nu se teme. Zice că e inima ei./ Dar tu ce spui?/ Spun că n-am nici o vină că am iubit o femeie amorsată/ care va exploda în brațele altcuiva..." (Duelul). Interogația obsedantă care revine după fiecare afirmație obligă, de fapt, textul să se scrie. Poezia, sub aparența prezentării unor relații de iubire ratate, își dezvăluie propriile mecanisme de producere, pentru că textul literar în sine a devenit "o femeie amorsată/ care va
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sine qua non a restabilirii punților de legătură dintre ficțiune și realitate. Realismul nu atinge așadar doar planul semnificatului, al imaginarului poetic, ci și pe cel al expresiei. Regăsim, astfel, în poezia contemporană, aproape toate procedeele specifice oralității, de la interjecții, interogații sau exclamații la expresiile populare sau argotice. Aceste incursiuni pe care le propune poezia actuală în limbajul străzii nu au un rol "ornamental", ci funcționează ca adevărate redefiniri, la nivelul limbajului, ale retoricii clasice. În spatele lor se ascunde totuși și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Stoiciu, de exemplu, trece rapid de la interjecțiile menite să acționeze ca lovituri de gong asupra cititorului: "harșt!... taie gâtul/ leului (...)" sau de la cele adresative care repun în drepturi limbajul străzii: "băi, ăla, ce te bagi în/ față, stai/ jos", la interogațiile dezarticulate: "păi, aici, în/ ce an suntem/ noi/ ?... " (Inimă de raze), în cazul cărora intonația interogativă capătă un fel de existență autonomă detașându-se de textul propriu-zis, pe care ar trebui să-l însoțească, prin plasarea semnului de întrebare pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inimile să doarmă,/ calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai mult într-un context ca cel al Mexicului unde fraudele electorale sunt la ordinea zilei. Însă acolo unde un Al Gore sau chiar un Cárdenas s-au sfiit să impigă acuzațiile de fraudă prea departe și asta în ciuda unor interogații legitime privind validitatea rezultatelor alegerilor, López Obrador a încercat să răstoarne rezultatele scrutinului, însă nu în baza unor dovezi solide a existenței unor nereguli, ci în baza faptului că "poporul" nu putea pierde alegerile în fața "elitei". Așa cum a declarat în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politice și culturale moderne. Parisul, orașul prin excelență, mai mult decât oricare alt loc, este capitala modernității, definită că o exaltare a rupturii cu morală tradițională, cu tradiția socială și estetică. Acest oraș a devenit pe termen lung terenul unor interogații privind problemele profunde ale modernității. Parisul a fost prima capitala care a devenit obiect al propriului său discurs. Secolul al XIX-lea oferă o imagine a capitalei franceze, oraș în afara oricărei comparații, notează Christophe Charle [p.8], centru al tuturor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
decât "ca o consecință indirectă" și că, departe de a implica o dependență reciprocă a oamenilor, nu admite decât un eu și pe Dumnezeu. Sufletul creștin nu este așadar pregătit cu adevărat să accepte reformele sociale dorite de solidariști. De unde interogația legitimă cu privire la convingerea, în lupta contra mizeriei, a celui care "consideră durerea nu doar un rău necesar, ci la drept vorbind chiar un bun prețios" (Bougle, 1906, p. 260). Originea comună a oamenilor, destinul lor comun nu sunt de natură
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și mătanii, poate ne va feri Cel de Sus să ajungem să ne căutam, disperați, dreptatea la Tribunal. 15 aprilie 2010 În ciuda aparențelor, nu voi începe acest articol, intitulat "Primărie și francofonie", prin vreo paralelă subtilă între titlu și celebra interogație metafizică ce punea în ecuație Prefectura și cu o unealtă tradițională a cizmăriei premoderne, resimțită intercostal, pe la începutul anilor '90, de modelul politic al domnului primar. Pentru că, de această dată, voi încerca să evit tonul polemic în favoarea discuției pragmatice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună cu determinatul; epitetul califică uneori și o acțiune, de data aceasta fiind un adverb: „În aer rumene văpăi...” „Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc, himeric...” (M. Eminescu) - interogație - figură de stil constând În adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi un răspuns ci pentru a transmite o opinie, un gând, o idee: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni / Ie rușine omenirii să vă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
actorii, gândite ca niște trambuline pentru vectorul scenic. Scenarii care pornesc de la o idee, de la o constatare proximă - de cele mai multe ori ecarisajul societății de consum - pe care o integrează într-un sistem de gândire violent poetic și politic. Textele sunt interogații socio-urbane, fișe clinice ale malaxorului hipermarketurilor. Monologurile ideologice, narațiunile eseistice au în centru un protest, o atitudine tranșantă, care nu rămân niciodată doar pe jumătate asumate. Garcia sfidează rotisorul consumist până la capăt și cultivă un tip de dramaturgie care devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Care? C = ambele mâini, cu palmele îndreptate în sus, cu degetele ușor răsfirate. M = descriu o mișcare de ,,cernere” imaginară, repetată de 2-3 ori, în fața pieptului . O = palmele sunt îndreptate în sus. PC = este în spațiul neutru. Mimica feței exprimă interogația. Capul este dat ușor spre spate, ochii sunt măriți, iar gura ușor întredeschisă. Cum? C = se folosesc ambele mâini, cu degetele strânse în pumn, dar cu degetele index și mijlociu flexate. Degetele index și mijlociu ale mâinii stângi sunt pasive
Proiect de standardizarea unui vocabular gestual pentru profesori debutan?i by VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84345_a_85670]
-
singură mișcare continuă. O = în cazul configrației ,,pentru” ambele mâini au palmele îndreptate în sus. In cazul întrebării ,,Cine?” doar mâna activă (dreapta) este orientată spre stânga. PC = este situate în spațiul neutru. Mimica feței este aceeași ca în cazul interogațiilor. Peste C = ambele mâini au aceeași configurație și așezare ca anterior. M = mâna stângă este pasivă, iar cea dreaptă face o mișcare ușor curbată de ,,trecere” peste mâna stângă. O = ambele palme sunt orientate cu fața în jos. PC = se
Proiect de standardizarea unui vocabular gestual pentru profesori debutan?i by VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84345_a_85670]
-
tăceri-provocatoare, tăceri-indiferente, tăceri-obositoare, tăceri-stimulative, tăceri-condamnări etc., exprimate atât de copii, cât și de profesor"99. Uneori, evaluarea semnificației tăcerii din perspectiva profesorului nu este în concordanță cu cea a elevilor. Chiar dacă de cele mai multe ori tăcerea profesorului îi îndeamnă la ascultare, interogație, sugestie, uimire, reflecție etc., elevii o percep în sens negativ, ca pe un moment supărător de disciplinare sau de așteptare, de anxietate (când trebuie să răspundă) sau de suspans dilematic (,,Oare ce urmeză: ne ascultă sau ne predă?"). Profesorul trebuie
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
aproprierea diferitor mijloace de transmitere a mesajelor, Fred Forest pune în discuție un proiect de metacomunicare (în care este analizată comunicarea însăși), plasând mesaje în mass media, structurate după un model auto-contradictoriu, pentru a provoca o ruptură, un paradox, o interogație, intenționând astfel să creeze situații de comunicare care să incite receptorul să pună ordine în mesaje și să le structureze în așa fel încât să aibă un înțeles pentru el, ceea ce i-ar stimula imaginația și l-ar pune în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și lung) ale unor comportamente considerate indezirabile; chiar este de acceptat o asemenea situație fără a renunța la echivalența nobilă între educație și șansa parvenirii la o demnitate mai înaltă a ființei umane? Dar dincolo de reflecțiile la care îndeamnă aceste interogații, trebuie acceptată premisa că de multe ori copiii nu pot anticipa și nu pot evalua în mod adecvat consecințele pe termen mediu și lung ale acțiunilor lor. Copilul care nu se spală pe dinți nu alege o viață cu probleme
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
orice persoană aflată în poziția de a oferi recompense. Alfie Kohn afirmă că evaluările trebuie înlocuite cu două lucruri: mai întâi, elevilor trebuie să li se spună cum stau și nu să fie judecați. Apoi trebuie să li se ofere interogații care să-i ajute să gândească (profesorii vorbesc prea mult și întreabă prea puțin). Școala constituie poate cel mai important sistem de cultivare a conformismului social; dacă pune în mișcare dispozitive integrative, indispensabile socializării, școala funcționează și ca un mecanism
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
o lume abandonată tehnologiilor sufocante și piețelor necruțătoare nu-l impresionează pe Ferry. El consideră că În cazul culturii contemporane trebuie evitată ideea mult prea simplistă. Ferry nu ignoră masificarea și manipularea că pericole ale industriei culturale, dar subliniază absența interogației filosofice În discursul de artă contemporană că pe un semnal al mutilării sensului tragic. Că pe o consecință aflată În strânsă relație cu rămânerea indistincta În zona subcultura, si cu banalul de factură avangardista. O rămânere nu se știe dacă
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
curată, care se vând ca pâinea caldă. Cum se explică, atunci, succesul formidabil al poeziei lui Nichita Stănescu? În ce constă secretul regalității sale, care este cifrul - nu al poeziei, ci al impactului ei? Pentru a da un răspuns acestor interogații, trebuie să vizualizăm puțin parcursul creatorului. Arcul de cerc pe care se mișcă poezia lui Nichita Stănescu este unul impresionant. Poetul debutează în plin realism socialist (primele versuri le publică în 1957, întâiul volum, Sensul iubirii, în 1960) și încheie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
copiiă, dar și o prezență materială, concretă. Doar nu vreți să spuneți că nu l-ați văzut niciodată în carne și oase pe Moș Crăciun? În aceeași ordine de idei, poate că n-ar fi rău să amintesc aici o interogație filosofică clasică asupra realității: „Când se prăbușește un copac într-o pădure și nu aude nimeni cum cade, copacul acela s-a prăbușit sau nu în realitate?“. Cine a luat la cunoștință de realitatea prăbușirii - sau măcar a existenței - lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
auditoriului: „Credeți că domnul X s-a oprit în pădure ca să-și facă nevoile?“. Din acest moment, este clar pentru toată lumea: indiferent ce ar răspunde telespectatorii, e cât se poate de limpede că „știu ei ceva“, din moment ce lansează o asemenea interogație. Evident, omul își face nevoile. Când și unde, numai Dumnezeu știe. Întrebarea, iertată fie-mi stilul direct, e: dar trebuie să și le facă în direct? Din acest moment, am renunțat să mă mai uit la emisiune. Nu de alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Îmi apar mai degrabă ca niște umbre, niște siluete. Se poate să scriu foarte vizual, dar când fac adaptările mă gândesc automat la mijloace concrete pentru a reda scena și la persoane. Pentru a face să transpară aceleași stări, aceleași interogații ca în roman trebuie să o faci cu mijloace diferite. E cu totul altă muncă, ești nevoit să tai foarte multe scene, poate fermecătoare ca scriitură, dar inutile într-un scenariu. Am spus-o de mai multe ori, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
anterior - toate întrebările noastre se strâng până la urmă într-una singură, aceea despre omul așezat în ecuație esențială, între bine și rău. Noi improvizăm, fabricăm și oferim povești, nenumărate povești - răspunsuri mai mult sau mai puțin convingătoare la această unică interogație obsesivă. Iris Murdoch » Capul retezat Despre viața în doi, în trei, în patru... Bogdan Romaniuc Un bărbat crede că poate avea, în același timp, o soție perfectă și o amantă seducătoare. Iris Murdoch încearcă în acest roman, sprijinindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
interdisciplinaritatea și diversitatea asemănărilor ce țin de transversalitatea problemelor abordate. Sociologia, lingvistica, semiotica, antropologia, dreptul, istoria, psihosociologia, filosofia sînt tot atîtea domenii de analiză a comunicării politice. Știința politică trebuie să depună eforturi spre a le integra în propriile sale interogații, făcînd față diverselor paradigme cu care se confruntă. Dar prin comunicarea politică se înțelege și un procedeu. În acest caz, ea se aseamănă unei truse de instrumente pentru diverse experiențe, de la retorica bazată pe limbajul natural la marketingul direct al
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]