75,302 matches
-
nostru, moderne. Li se adaugă pagini despre literatura veche religioasă și istorică, și despre gramatici. Scrisă în bună limbă românească și cu ortografia impusă de Maiorescu, Istoria lui Hodoș e plină de aprecieri de bun simț, fără mari pretenții de interpretare, exactă bibliografic, cu note biografice sumare și utile. Scriitorii importanți se află la locul lor, Eliade, Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, Bolintineanu, Creangă, Slavici, Caragiale (firește, doar teatrul), Eminescu ('face parte dintre cei mai mari lirici ai lumii"), cu antologii din textele
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
din Făgăraș/ Fogarasch - acest "ceai dansant" printre sași purta numele de exitus. în jurul sensurilor multiple ale cuvîntului latinesc - de la denotativul "ieșire" la "sfîrșit, moarte" și "succes, rezolvare fericită a unei situații dificile" - se țese rețeaua densă a amintirilor, orientînd posibilele interpretări: n-am putut să nu remarc faptul că totdeauna comunitatea germană, în special, și societatea românească interbelică, în general, se asociază cu exitus ca "dispariție, moarte", iar experiențele tînărului - rînd pe rînd/ alternativ cu "dispariție" (a dragostei, a prieteniei) cu
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
colectivă, un exercițiu în care fiecare învață, de fiecare dată, să-și dreseze orgoliul exacerbat poate, să-și modeleze ființa pe scenă, să toarcă de plăcere. Chiar și atunci cînd nu este vorba neapărat despre rolul vieții, despre ideea sau interpretarea majoră. Pentru mulți, din păcate, profesiunea a ajuns o slujbă în care se bifează o acțiune de la ora x la ora y. După care fiecare zboară repede spre alte zări. Nu neapărat mai calde, mai senine, mai minunate, mai generoase
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
penibil belicoase, generate de probleme fierbinți aduse în prim-plan de Sebastian. Eschimoșii groenlandezi au un joc în care concurenții se calomniază unul pe altul, pînă la epuizare. În receptarea lui Sebastian nu au ieșit la ivelă, în primul rînd, interpretările, ciocnirile de idei, ci fracturile din intelectualitatea românească, orgolii nemăsurate, voci megalomanice, o adevărată zarvă groenlandeză. Cam acestea au tansformat dosarul Sebastian într-un caz de "nesincronie" intelectuală. Obiectul dezbaterii profitabile apăruse, instrumentele discuției intelectuale erau ruginite rău. Prea puțini
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
și "spiritul" românesc, care, în ultimă instanță, oferă un suport istoric, savant, acuzațiilor obișnuite aduse astăzi Bisericii Ortodoxe Române. Dar, fie că ești de accord ,fie că nu, cu acuzațiile aduse B.O.R., nu poți să nu remarci subtilitatea interpretărilor de text vechi făcute de autor. Singurul text neizbutit e cel al lui Cristian Preda, Poporul meu. Călători străini și naționalism românesc, care, în prima parte, pune cap la cap clișee - pe care cititorul le-a întîlnit deja în fragmentele
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
ca epilog, un top 10 al romanelor românești din secolul XX. Propunerile de lectură merg înspre un Rebreanu necunoscut, deviind de la normele realiste prin impunerea unui scenariu tragic, repetitiv; spre reconsiderarea "proustianismului" unei Hortensia Papadat-Bengescu și a "obiectivității" ei; spre interpretarea din perspectiva unei obstinații a formulei a unor autori precum Camil Petrescu și Anton Holban (primul fiind autorul unor romane cu "arhitecturi precise", și "minuție stilistică"); spre arabescurile unui Gib Mihăescu; ordonarea simbolică a narațiunii din Delirul lui Marin Preda
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
ecuației poetice, "religia purității poemului", motivele esențiale, miturile fundamentale, ajungînd la concluzia că esențializarea expresiei este "consecința unui demers ontologic și gnoseologic". " Studiile despre metaforă, despre Ion Barbu, Lucian Blaga și Nichita Stănescu, preocuparea constantă pentru a impune ideea hierofaniilor, interpretarea credințelor arhaice intrate în calendarul creștin și a faptelor religioase în sine, toate acestea sînt în măsură să demonstreze forța demersului integral al lui Cezar Baltag, care devine în felul acesta un fel de apostol al metaforei în spațiul originar
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
la tir ce hotărăște să-și facă singur dreptate ochind La țintă corupția terorizantă într-o Iugoslavie în derivă. În regia lui Srdan Golubovic pe cît de sobră, pe atît de emoționantă, interpretul Vuk Kostic și-a adjudecat premiul de interpretare ex aequo cu Alexandru Papadopol, protagonistul din filmul lui Cristi Puiu Marfa și banii. Incapabilă să-și vină singură în ajutor, abandonată de soț, de amant, eroina lui Stratos Tzitzis, interpretată de Maria Zorba, clamează cu un tragism contemporan memorabil
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum mitul iubirii imposibile, între lumi separate. Cineva mai sprințar în interpretări ar putea ajunge chiar la un model obsedant în literatura noastră, Luceafărul bineînțeles, dus la derizoriu și absurd. Și lucrul n-ar fi poate tocmai aberant, avînd în vedere că Mihail Gălățanu e sensibil la asemenea reluări blasfematorii, după cum vom
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
ar fi poate tocmai aberant, avînd în vedere că Mihail Gălățanu e sensibil la asemenea reluări blasfematorii, după cum vom vedea în povestea care dă titlul volumului. Dacă ne gîndim, mai departe, la Miron și frumoasa fără corp și mitul adiacent, interpretarea devine și mai posibilă. Și apropierile pot continua, oarecum cu temei, pentru că atunci cînd scrii o poveste cu un asemenea subiect, originalitatea e doar o aparență. De la Metamofoza lui Kafka și pînă la filmele SF, o largă plajă de analogii
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
cum îl știusem atîta vreme". Acest "cum îl cunoscusem" poate fi orice: poate fi într-o logică de suprafață a poveștii starea de normalitate a poetului, sănătatea pierdută, dar poate fi la fel de bine, și totul converge înspre o astfel de interpretare, cunoașterea convențională, portretul de tînăr avîntat și romantic din manualele de literatură română. în loc de asta, poetul, niciodată numit, apare altfel, dar poate la fel de memorabil: "Oamenii de pe bulevardul Carol se obișnuiseră să-l vadă trecând în paltonul său cel larg, cu
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
economia generală a articolului dumneavoastră? T.J.: Toate acestea îmi sună confuz. Eroarea referitoare la Transilvania este irelevantă în ceea ce privește argumentarea. Accentul asupra rolului jucat de România în evenimentele ce-au condus la Congresul de la Berlin din 1878 e o chestiune de interpretare sau de cântărire a faptelor. Data referitoare la Bulgaria este o scăpare neprofesionistă, mea culpa. Datarea greșită cu un an a clauzelor privind minoritățile n-are nici un efect asupra substanței lor. Omiterea Pactului Molotov-Ribbentrop nu înseamnă că am dorit să
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
obsesionale și de denegări. Analistul deturnează invariabil gestul public de la sentiment: într-această direcție minor perversă a crescut obiectivitatea sa în ultimii 11 ani! Se judecă doar în echivalențe perfecte, fără rest, care e văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea e o mașină de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine. Uneori neîncrederea în realitatea individului ia forma derutantă a exaltării performanțelor lui, cum e cazul conversației particulare prin care se obținea cu
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
adjectiv nehotărît (cuantificator nedefinit) cîțiva ani buni; cu cuantificator numeric: doi ani buni. Ultima combinație dovedește că semnificația adjectivului bun exclude echivalarea cu "mult" ("două ore bune" rămîn două ore), după cum raportarea la sensul fundamental al unităților de măsură exclude interpretarea "lung". Sînt excluse cel puțin sensurile obiective ale termenilor. Rolul lui bun în asemenea contexte este de a adăuga o evaluare dintr-un punct de vedere subiectiv: "care înseamnă un interval mare pentru...". în linia școlii franceze care se ocupă
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
Ioan Holban ,,La începutul anului 1957 am debutat în Gazeta literară cu un articol despre o ediție Ion Ghica", spune Z. Ornea într-o pagină confesivă din volumul Interpretări (1988); cu o ,,vechime" de patruzeci și patru de ani, Z. Ornea este, în mod cert, unul dintre cei mai consecvenți și, totodată, mai avizați critici ai edițiilor din literatura noastră contemporană. El face parte din ,,școala pentru editarea și
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
minimalizatoare, mai ales că paginile cărților respective sînt pline, deseori, de tot felul de ,,croșete", moștenite din regimul trecut. Aceste fapte și încă altele, la fel de importante, constituie subiectul săptămînal al Cronicii edițiilor din România literară și al unor cărți precum Interpretări sau Actualitatea clasicilor. Fiecare articol conține, în principal, un elogiu care nu este niciodată de circumstanță (avînd în vedere dificultățile amintite mai înainte), dar și un capitol, adesea foarte consistent, de observații, amendînd sever lipsurile sau, cum le numește Z
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
se pare o excepție inadmisibilă de la o regulă respectată de toată lumea. Secțiunea Off-Independenții ("Teatrul de la miezul nopții" și "Undergreenact") este cea asumată de festival, dinamică, animată, cu mizanscene care au arătat că artiștii caută în ei înșiși, în modalitățile de interpretare a unui text din punct de vedere regizoral, actoricesc, scenografic, că teatrul este, totuși, un organism viu care are nevoie să se alimenteze sau să trăiască pur și simplu traversînd acest tip de existență artistică. Din ce nu văzusem pînă
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
și de influența elementelor biografice, au fost reperate numeroasele aluzii intertextuale - Evangheliile, mitul faustic, modul de funcționare al convențiilor literare - romanul în roman, autoreferențialitatea, procedeele ce țin de fantastic, umorul negru ș.a.m.d), mai rar a fost încercată o interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar la prestația excepționalei vrăjitoare Margareta, devenită la un moment dat invizibilă, într-o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
specializarea pentru una dintre intențiile actului de a înjura: alungarea, îndepărtarea unei persoane. Primul citat înregistrat în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, partea a 3-a, 1990) e din anul 1826, dintr-un text care glosează deja în paranteză interpretarea ilocuționară și atenuativă: "el mi-a adaos cu dispreț: hai sictir (fugi de-aicea) giaur!". Dicționarul academic oferă numeroase alte exemple de folosire a înjurăturii din proza lui Cezar Petrescu, Sadoveanu, Marin Preda și chiar din versuri populare ("Lele verde
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
între altele, l-a reluat pe acela despre Junimea iar mai apoi a scris și o biografie a mentorului ei, tocmai fiindcă nu putuse scrie de la început adevărul), în orice caz mai tîrziu, cînd calitatea informațiilor și recea precizie a interpretării lor au făcut cu neputință obiecțiile obișnuite ale cerberilor de la cenzură. N-a fost deloc simplu. Știu cît a tras bunăoară pentru cartea din 1980 despre deceniul trei al secolului XX și de ce a amînat continuarea ei, ideologia extremistă din
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
de grație, o conjunctură extraordinară prin care trei oameni s-au întîlnit. Pericolul a apărut atunci cînd "povestea" s-a transformat în "model". întîlnirea excepțională s-a transformat în regulă. Se găsesc în Jurnal multe pasaje care favorizează această ultimă interpretare - și atunci se estompează calitatea literară. Este incredibil că o carte foarte frumoasă s-a putut transforma în manifest. Revenind, în același eseu despre Noica, găsim și un alt păcat al portretizărilor: sărăcia argumentelor. Liiceanu susține că Noica ar fi
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
mai radicală și mai fundamentată dintre orientările hedoniste", deschide volumul ca o punte către cel anterior; un alt capitol, final, Epistemologia psihanalizei, așteaptă încă pentru o ediție ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părți. Capacitatea de sinteză și de interpretare ce dă substanță acestei întreprinderi era parcă de mult așteptată, sau presimțită, dar la drept vorbind neobișnuită ca dimensiuni și ambiții pentru experiența editorială a psihanalistului român, esențialmente un bun practician (cu excepția, în ceea ce privește prima coordonată, a istoriei din 1994 a
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
ce-i duce statuia la o filmare. Îndîrjirea eroului principal de a rămîne în patrie își are hazul său tragi-comic, înrudindu-l pe acest tînăr șofer cu protagonistul român Alexandru Papadopol ce a intrat în palmaresul festivalului cu premiul pentru interpretare. Gustul amar al unor iluzii înșelate se pare că l-a determinat pe maestrul Lucian Pintilie să scrie scenariul pentru După-amiaza unui torționar prezentat în premieră la Veneția și care la Salonic a pus punct Panoramei balcanice, fiind urmărit cu
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
1941-1946"), doi invitați de marcă - Alberto Farassino, critic și istoric de film, și Luigi Lo Cascio, o stea în plină ascensiune a filmului italian actual, câștigător în acest an la Veneția al prestigiosului trofeu Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină - și, nu în cel din urmă rând, o dezbatere (privind cinematograful european și filmul de autor versus cinematograful american și dominația producătorilor) găzduită de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în cadrul căreia studenții (viitori regizori, operatori
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
ca atare (preferîndu-se folosirea termenului doar pentru tendința - aproape contrară - , a Școlii ardelene, de import masiv al neologismelor latino-romanice (e drept, și aceea o formă de purism prin tendința de a elimina cuvintele de origine non-latină). De fapt, tradiția de interpretare a neologismului mai include la noi o idee foarte adevărată, dar care riscă să devină un clișeu de gîndire: că în genere neologismul e mai puțin poetic, mai puțin literar, avînd mai puține conotații, ecouri, ambiguități și fiind asociat de
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]