3,529 matches
-
compararea cu alte cazuri controversate, cât mai ales prin dinamica internă a parcursului și prin durata necesară obținerii cotei valorice actuale 50. Acestă opinie este suținută de comentariile criticilor literari pe care autoarea însăși le selecteză, pentru a sublinia oscilațiile interpretative ale operei lui Blecher într-o perioadă de aproape opt decenii. Într-adevăr, opera lui Blecher începe să fie valorizată în perioada 1967-1979, Dinu Pillat și Sașa Pană fiind cei care se ocupă de reeditarea romanelor lui Blecher. În opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
profunzimilor încearcă să sondeze abisurile extra-conștiente. Ea se vede obligată să apeleze la un fel de introspecție deghizată și ca atare insuficient de metodică, în fond, vechea cercetare filosofică, indiferent dacă era sau nu o formă de introspecție exagerat de interpretativă, putea totuși dezvălui privirii interioare adevăruri profunde, care nu sînt sesizate de pseudo-obiectivitatea studiului exclusiv al comportamentului. Aversiunea față de această revenire a psihologiei la o metodă interpretativă prea ușor confundată cu vechea speculație și fără îndoială la fel de prea ușor pradă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cercetare filosofică, indiferent dacă era sau nu o formă de introspecție exagerat de interpretativă, putea totuși dezvălui privirii interioare adevăruri profunde, care nu sînt sesizate de pseudo-obiectivitatea studiului exclusiv al comportamentului. Aversiunea față de această revenire a psihologiei la o metodă interpretativă prea ușor confundată cu vechea speculație și fără îndoială la fel de prea ușor pradă pericolului speculativ este mare. Dar există oare vreo metodă care să fie scutită de greșeli? Fapt este că, grație studiului psihanalitic al cauzelor extra-conștiente ale bolilor spiritului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Grației" de mitul mîntuirii. Dificultatea nu constă în căutarea sensului ascuns al simbolului "Mîntuitoriului", care nu este mai puțin clar pentru traducere decît alte formulări simbolice. Neliniștea provine din faptul că exegeza a adunat în jurul acestui simbol un întreg sistem interpretativ atît de complicat, încît doar o muncă delicată și de lungă durată ar putea reuși să dărîme artificiul construcției dogmatice care leagă exclusiv mîntuirea răscumpărarea de moartea lui Iisus, omul-dumnezeu. Dimpotrivă, fiind om real, acesta "răscumpără omenirea" din păcatul adamic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Paleologu, conform căreia o temă, predilectă a lui Camil Petrescu, este cea a duelului.59 Mutatis mutandi vom afirma că sinuciderea protagonistului stă sub semnul duelului între niște coduri culturale sau, de ce nu, al duelului între biblioteci. În aceeași manieră interpretativă, să ne amintim că prima indicație scenică din Suflete tari ni-l arată pe Andrei Pietraru stând în bibliotecă și retrăgând după câteva ezitări revolverul dus la tâmplă, gândindu-se la duelul de a doua zi cu prințul Basil Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Blaga și Arghezi, dovedesc că articolul, atât de fascinant pe marginea viețuitoarelor anacronice, evidențiază posibilitățile lui Camil Petrescu de a redescoperi, prin intermediul inconștientului său creator, memoria culturală colectivă care aparține întregii umanități. Textul, pe care l-am invocat drept argument interpretativ, în nuanțele sale absconse, joacă rolul unui text-arhivă, cu certe valențe arhetipale. Desigur, ni s-ar putea reproșa că articolul este preluat dintr-o revistă franceză, nu este, cu alte cuvinte "opera" scriitorului însuși. O întrebare rămâne însă: Ce l-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în Realitate și romanesc. În evoluția personalității lui Camil Petrescu se ivește o fascinantă conjuncție între preocupările sale erudite și temperamentul vulcanic, în care pasiunea și sensibilitatea își au un rol bine stabilit. Dialectica aceasta tulburătoare prin revelațiile și deschiderile interpretative ce ni le oferă amintește de încântătorul articol al lui N. Steinhardt despre Luceafărul, în care eseistul propune cu succes o reabilitare a Cătălinei. Redăm un fragment, nu doar pentru eleganța, deopotrivă stilistică și ideatică a eseului, ci și datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de la pedeapsa înscrisă în Lege la iertare, milă, iubire. Iubirea este darul suprem făcut de Dumnezeu oamenilor. În sens teologic, iubirea se îndreaptă spre Dumnezeu-Tatăl și oameni, aceștia fiind cea mai de preț creație a sa. Se conturează posibilitatea intervenției interpretative a jertfei-condiție a concepției inovatoare de excepție. Subiectul baladei "Meșterul Manole" evidențiază jertfa ca fundament al creației durabile și poate fi descris prin intermediul unor "motive" fundamentale corelate: căutarea, preconstrucția, zidul instabil, amenințarea, visul, jertfa, jurământul, probele, sacrificiul, orfanul, ispitirea, condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
personae a Autorului, în vreme ce Fred întrupează a doua personae, cu imanentul său elementar-Aerul. Autorul Al. Protopopescu se situează cumva pe alte coordonate, dar aceasta nu ne împiedică să subliniem valoarea studiului, cu atât mai mult cu cât, în același demers interpretativ, criticul amintește de un mit comun la cei doi scriitori. Concret, deși ideea nu este pe deplin originală, aplombul și nonșalanța inteligentă cu care îl reliefează sunt de invidiat. Așadar, este menționat mitul infirmității sociale a geniului, observație pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sală vastă de muzeu. Îmi arată spre camera de dormit de alături, îi răspund cu un gest din aceeași gamă, arătând cam înspre bucătărie."311 Implicit, scriitorul sugerează iarăși dorința sa de a ieși din anonimatul generației înglobând, în câmpul interpretativ al cititorului, multiple planuri. Permanent, "imaginea" cărții, a romanului, este "tăiată", intersectată într-o manieră ce amintește, pe lângă hiperbat, de parergon. Etimologic, termenul este compus din prefixoidul para, cu înțelesul de contra, și substantivul ergon, adică operă. Din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ține cont chiar de paradoxul inaccesibilității "modelului" reflectat. Arta conferă expresie unui obiectual ce nu conține inițial intenție umană și își creează propria transcendență. De pildă, zăbovim asupra câmpului arhetipal al Meșterului Manole, pe care l-am identificat și dezvoltat interpretativ prin perspectiva pe care o detaliem narativ și stilistic în acest capitol. Este posibil să se pornească de la premisa că romanul "Patul lui Procust", mai exact opera scriitorului în totalitate, însăși ars poetica camilpetresciană, reprezintă un astfel de efort de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Petrescu nu pot justifica temeinic, în modalitatea noastră de interpretare, o separație între "spațiul interior" (corpus-ul narativ) și "spațiul exterior" (galeria de personaje "convocate")353. Toposul uzitat pentru a face referire la doamna T. este acela al "nișei", semn interpretativ al singularității și funcției speciale căreia îi este menită. Aidoma altor topoi "ușa", "fereastra", "arcada" "nișa" se manifestă ca un hiatus într-un plan, într-o suprafață; depinde de viziune și de proiectul intenționat. Concordant abordării noastre, aceasta are rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se înscrie în categoria "aerienilor", iar Ladima în cea a "pământenilor". În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate cu aceeași potențialitate princiară. Extazierea „entzucken” urmează fazei vizuale „erblicken”. Privirea instaurează În nous
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
proiecteze ființa în profunzimi nebănuite; pe de altă parte, la un alt nivel al discursului, cititorului i se sugerează dacă nu un cod hermeneutic in nuce, măcar o pistă de lectură axată pe inocența sinonimă, și aici, cu anularea prejudecăților interpretative: "Trebuie să stai mult timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați cuie în zid, și zidul trebuie să fie roșu ca zahărul din copilărie, ca să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hanu a reușit să configureze unul dintre cele mai substanțiale și mai incomode imaginare poetice de astăzi. Aluviale, magmatice, palimpsestice, poemele sale deconcertează în special prin lipsa de transparență a discursului, decriptarea acestuia cerând cu mult mai mult decât paciența interpretativă și ascuțirea simțului critic obișnuite. Aceasta, deși poetul însuși (dublat de un talentat critic al actualității noastre poetice, care și-a exercitat dreptul de opinie inteligent diferențiată într-o rubrică ținută timp de câțiva ani în "Convorbiri literare") pare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cunoscută poezie a lui Leopardi, Infinitul, apoi în diverse creații ale poetului sicilian. Unitățile lexicale nu vor fi privite exclusiv că semne cuantificabile, ca simple elemente cantitative, ci mai ales că entități purtătoare de sens, ce pot susține un traseu interpretativ.28 Recurenta diferiților termeni constituie un bun indiciu al motivelor și temelor principale abordate de fiecare autor: Această construcție [a temei] nu este o asamblare arbitrară; ea se sprijină pe fenomene prezente în text; recurente, ocurente, co-ocurențe, compatibilități și incompatibilități
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tot atunci au văzut lumina tiparului primul articol remarcabil al lui Giuseppe De Robertis și monografia lui Karl Vossler.65 Sub influența regimului fascist poezia Canturilor a început să fie privită și că enérgeia. S-au consolidat astfel două orientări interpretative paralele: una dictată de dorința de a impune un nou model uman, care insistă să formuleze un fals optimism leopardian, bazat pe vitalitatea omului antic și cea tradițională, de sorginte derobertisiano cardarelliană, ce identifica în efortul autorului romantic de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și al reduplicării tinde spre un număr infinit de reprezentații" și unde "raportul dintre Arhiși Metadevine reversibil" (Spiridon: 1989, 20). Pentru a pregăti cadrul diferențierii a trei clase intertextuale, Théodore Thlivitis remarcă tripla determinare a sensului, în cercetarea despre semantica interpretativă și intertext, care a făcut carieră imediat după susținerea tezei de doctorat, în 199855. În primul rând, pe o direcție verticală și ascendentă, sensul este determinat de nivelurile inferioare (părțile constitutive ale întregului); în hotarele aceluiași nivel și urmând o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
civilizația umană. În ceea ce privește lexia, Cristina Hăulică (1981) o atribuie lui Roland Barthes (1970 și 1973), Théodore Thvilitis (1998) îl invocă pe Francois Rastier (1987) (elementele fiecărui nivel textual sunt interpretate în contextul entității de nivel textual superior), pentru ca autorul Semanticii interpretative să îl invoce pe Bernard Pottier (1974) cu lexiile simplă, compusă, complexă, textuală. Ca și pentru intertext, și în cazul lexiei, Roland Barthes manifestă o generozitate noțională care o face atractivă prin dimensiunea arbitrară (după necesități), dar nu o ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care îl vom numi prozastic] și fragmente din alte texte [libertate de "plimbare" (Leyla Perrone-Moisés) între intrași intertexte], toate acestea alese dintr-un corpus de referință, care antrenează, prin opțiunea făcută, corpusul de lucru. În articolul sus-menționat, autorul Semanticii interpretative explică modul în care se manifestă intertextualitatea: Fie că este vorba despre contextualizare sau recontextualizare, în orice caz, practica apropierii unor texte generează sens, de o manieră inevitabilă, dacă nu compulsivă, în virtutea principiului contextualității: două semne sau două fragmente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cum o vedem" (Eminescu: 2011, II, 203). De la M.Riffaterre, jumătate sau mai bine dintre teoreticienii intertextualității au privit fenomenul de pe "malul" lectorial. Au fost chiar identificate patru planuri în care cititorul conlucrează cu textul prin intertextualitate: memoria, cultura, inventivitatea interpretativă și spiritul ludic (Samoyault: 2001, 68). Acestea sunt acționate în general împreună (nu neapărat toate odată), iar rezultanta lor determină nu cumu-i lumea livrescă, ci cum o vedem noi. Reprezentarea eckprastică 58 a potențialului arheic de eternitate, trans-orice ordine de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care doar amintirea marelui John Jacob Astor funcționează asemenea unei cărți de vizită încărcate cu titluri și onoruri. Referirile la Wall Street și capitalism asociate indirect cu valoarea profesională și socială a reflectorului nu sînt întîmplătoare. Găsim aici un indiciu interpretativ de mult mai mare importanță decît s-ar putea crede. Avocatul melvillian a avut succes, dar nu într-un sistem oarecare, ci într-unul profund competițional, în care o eroare minoră poate vicia un efort major. Wall Street, simbolul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de după 1995 va observa că Procopiu nici nu mai apare măcar în observațiile comentatorilor. Un subiect critic ce se anunța fascinant s-a stins înainte de a-și lua avînt analitic cu adevărat. Nu-mi permit să reactualizez aici această direcție interpretativă, pentru care există, admit la rîndul meu, prea puține argumente în The Secret History, dar voi preciza, chiar pasager, că, metodologic vorbind, avem o conexiune inexpugnabilă (poate neintenționată de Tartt) între scrie rea lui Procopiu și opera (nu numai romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai interesant, după apariția primelor ediții din The Virgin Suicides, se constituie, treptat, grupuri masive de admiratori ai autorului în întreaga lume, care discută, pe diverse site-uri, despre roman și îi comentează posibilele semnificații ascunse. Ei vin cu ipoteze interpretative neobișnuite, surprinzîndu-l adesea pe scriitor, dar și pe comentatorii săi. Textul lui Eugenides își păstrează astfel dinamismul și supleațea, oferind mereu noi perspective. Acest veritabil tsunami de simpatie culminează cu regizarea, în 1999, a unui film (de către celebra Sofia Coppola
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]