4,572 matches
-
conturul înainte de a fi exploatate pe deplin. La fel se întâmplă și în Marele interogatoriu (1984) ori în alt roman, Cărăuși peste vămi (1986), unde începutul promite o incursiune în conștiința protagonistului și prezentarea unei relații pasionale, dar, spre final, intriga se sufocă, transformându-se într-un fel de comedie burlescă. Brevetul alb (1990) este conceput pe două paliere: relatarea vieții dintr-o școală de pilotaj, în care autorul face din nou uz de realitatea trăită și neprelucrată în nici un chip
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
socialistă, aceasta din urmă în ipostaza de „cea mai bună dintre lumile posibile”. Romanele Pavană în peisaj marin (1988), Iubire interzisă (1995), Fă-ți patul și dormi! (1997), Martorul (2000) și Orbi în tranziție (2003) sunt construite ca dosare ficționale, intriga lor lăsând impresia preluării secvențelor esențiale din materialul unor articole de presă. Cel mai adesea proza se referă la eșecuri sentimentale provocate de contextul istoric sau de praguri sociale. Tematic precară prin redundanță și banalitate, epica lui Ț. se evidențiază
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
Viața militară”, „Zig-zag”, U. livrează subiecte de senzație, desprinse din investigații și anchete, transpuse ca literatură polițistă. Debutează în 1976 cu romanul Bătrâna domnișoară n-are alibi, aplicând rețeta succesului întâlnită la autori precum Leonida Neamțu, Petre Luscalov, Rodica Ojog-Brașoveanu: intrigă conspiraționistă, la care participă agenți străini infiltrați pe teritoriul României socialiste; aceștia sunt identificați cu profesionalism de ofițeri ai Ministerului de Interne, mai ales în mediile aparținând „lumii vechi”: colecționari, avocați, foste actrițe etc. Deși ideologizate în susținerea imaginii „nesănătoase
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
multe etape, pe măsură ce, în narațiune, balanța dintre fabulație și reflecție se echilibrează într-un fel sau altul. Vânzătorul de aripi (1982) e un roman enigmatic, cu final deschis. Fără a lipsi cu totul, reflexivitatea este extrem de discretă, iar în final intriga se dovedește doar promisiunea și materialul unui roman omonim. Construcția epică în două planuri alternante - „prezentul prezentului” și „prezentul trecutului”, cum le numește prozatorul - se păstrează și în Degetele lui Marsias (1985), unde interesul pentru enigme, echivoc, pentru imaginație și
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
T. vădește aceeași oscilație între arhaicitate și actualitatea ideologizată. Astfel, romanul Dor Mărunt (1979), primul volum al unui proiect nefinalizat, intitulat Drumul Hoților, juxtapune o narațiune de epocă, cu activiști și oameni ai muncii care „construiesc socialismul”, și o complicată intrigă de secol XVII. Deși legătura dintre cele două planuri este destul de neclară, cartea interesează mai ales prin figura (și confesiunea) tragicomică a lui Marius Varga, un miles gloriosus care face o schiță veridică și colorată a vremurilor. În Dialoguri despre
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
reușită evocare melancolică a mamei și sfârșește cu o scenetă parodică și parabolică, ușor facilă, în care se întâlnesc Istoria, Poporul Român, Dumnezeu, Președintele, Mătușa Măriuca, Eu și Străinul. Mult mai izbutită e proza Așteptând-o pe Godette, unde o intrigă erotică se inserează pe fundalul unei lumi absurde, cu diferența că de data aceasta subversiunea mimesisului e asumată de la început (când naratorul primește vizita unui necunoscut enigmatic) până la finalul ce proclamă distincția între „fapt” și „imaginație” ca „nesemnificativă și inutilă
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
asasinilor. Prozatorul știe să dozeze elementele ce permit aflarea adevărului, întreține abil suspansul și oferă un deznodământ într-o oarecare măsură neașteptat. Povestirile din Firul de iarbă (1983) sunt narațiuni scurte, țesute în jurul unor episoade aparent anodine și lipsite de intrigă. Personajele, fără nume (un el, o ea, băiatul...), cu o identitate nelămurită, conflictele virtuale, suspendate, finalul adeseori ambiguu contribuie la mutarea accentului de pe eveniment pe simbolistica lui. În aceste proze în care nu se întâmplă aproape nimic contează sugestia și
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
hazlii la o actualitate fistichie și bazacoană. Că (im)previzibilul autor, rămânând același, poate lua diferite înfățișări, o dovedește și romanul polițist Ce oameni originali ! (1994). Stârnit de policier-urile trăsnite ale lui San-Antonio, el însăilează cu vervă ușure o intrigă rocambolescă, într-o manieră înrâurită de dicția torențială a lui Frédéric Dard. Semnată cu apropont Freddy Dardara, narațiunea își trădează autorul nu doar prin coloritul întorsăturilor de condei, ci și prin ispititoarele liste de gustări. Nu e de mirare, un
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
1962, iar editorial cu romanul La indicativul prezent, apărut în 1971. Narațiunile lui V. sunt însăilări confuze pe tema dramei provincialului inadaptat la oraș. Gafeur în dragoste, acesta își revigorează filosofia vieții prin apropierea de natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
fost mai degrabă profesorul francez J.-A. Vaillant de la „Sf. Sava”, pe care de altfel prozatorul îl și numea „primul bucegist român”. Cu Robinsonii Bucegilor. Întâmplările a trei cercetași (1916), volum premiat de Academia Română, și continuarea acestuia, Vraja Bucegilor (1926), intriga romanescă se simplifică în favoarea notelor de drum și a descrierilor de peisaje, iar dialogurile capătă naturalețe. În 1925 U. iese din tiparele preocupărilor anterioare odată cu comedia într-un act Carte de bun trai, „o bluette, cum ar zice franțuzul”, dedicată
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
în cultură. A fost, o perioadă, redactor la revista militară „Pentru patrie”. Volumul de debut, Drum spre liniște (1965), apărut în colecția „Pentru patrie”, se încadrează, ca majoritatea scrierilor lui V., în categoria romanului polițist. Și în Ultima declarație (1967) intriga pornește de la un fapt ce ține de mediul polițienesc și al sălilor de tribunal. Subiecte similare au și următoarele cărți: Nopți albe la judiciar (1972), subintitulată „nuvelă inspirată dintr-un caz rezolvat de lucrătorii de la Miliția orașului Câmpina”, romanul Zborul
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
pentru abulia psihică, definitorie pentru personaje și care impune narațiunii un ritm lent de evoluție. Izbutită este proza titulară, ce urmărește etapele destrămării unei căsnicii și consecințele asupra protagonistului. Povestirea Piatra lui Pan, lipsită de coagulare epică (finalul sugrumă dezvoltarea intrigii și o reduce la un posibil fragment de nuvelă), se detașează totuși printr-o ingenioasă surprindere a atmosferei tensionate din timpul războiului. Verigile (1971), roman ratat, pare că îi ghilotinează lui V. cariera de prozator și îl îndreaptă exclusiv spre
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
scade brusc și cade chiar în neutralitate epică, condensarea aforistică își are la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuiește dezvăluirea dezacordului adânc dintre esență și aparență” (Mihai Cimpoi). Mulțimea de alegorii și simboluri, limbajul aluziv al protagoniștilor duc, dincolo de intriga construită în esență pe viața într-o gospodărie colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de o viziune pitoresc carnavalescă, este modernă, conținând semnificații adânci. SCRIERI: Trișca, Chișinău, 1961; Răsărise un soare în vie, Chișinău, 1961; Ale tale două
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
cu ceilalți și să cunoască direct lumea, iar nu prin medierea cărților, el iese din claustrare, dar nu reușește să experimenteze prietenia sau dragostea altfel decât la nivelul simplei aspirații. Preocupat de analiza psihologică mai mult decât de trasarea unei intrigi, autorul realizează o scriere în care imaginația poetică precumpănește asupra calităților epice. Dar V. revine la modalitățile de expresie ale poeziei, precum și la unele dintre temele sale favorite cu Fiul omului (1986), care reia obsesia vieții prenatale, dezvoltată cu vigoare
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
a talentului tinerei literate. Logodna tainică cu prințul moștenitor Ferdinand, ocrotită și încurajată de regina-mamă, dar respinsă categoric de oamenii politici reprezentând rațiunea de stat, nemulțumește deopotrivă marile familii boierești pământene și cercurile Palatului. Printr-o campanie de scandal și intrigi, în 1891, la capătul unui voiaj de penitență în străinătate, unde o însoțea pe regină, e silită să accepte, odată ajunsă la Veneția, soluția exilului. Se stabilește la Paris, unde până la sfârșitul vieții va desfășura o intensă activitate literară și
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
e divin. Ca într-un déjà vu al realităților paralele, unde indivizi banali se confruntă cu eroi generici „așteptați”, scriitorul provoacă iar, prin arsenalul schimbărilor, într-o poveste despre soartă; reapare Goreac ca persona (iluminat) și se încearcă o falsă intrigă de policier: descifrarea enigmei legate de caseta portocalie a Micului Nogai, între plictiseala de a găsi piatra filosofală, de a fi nemuritor și îndrăzneala celui ce se amăgește absurd cu „tentația unei clipe de glorie”. Și Memoria (1983), ca temă
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
prăbușește brusc, finalul romanului, previzibil și tranșant până la proiecția în epură, prilejuindu-i lui V. distanțarea ironică de rețetă într-o șarjă caricaturală, amintind de atitudinea începuturilor sale literare. Așa cum se întâmplă cu întreaga operă, valoarea scrierii nu stă în intriga de roman-foileton, superficială și senzațională, ci în construcția fragmentară și relativ autonomă a episoadelor, care facilitează întâlnirea, în „mici nuclee poetice, poeme pure, pline de tensiune și farmec” (Elena Zaharia-Filipaș), dintre atenția specială acordată detaliului, definitorie pentru stilul decadentismului de la
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
până la clasicism, închizând evoluția cu perioada actuală. În atenția cercetătorului a intrat, mai restrâns, și spațiul Extremului Orient - India, China, Japonia ș.a. Prinse analitic în contextura epocii, fenomenele de teatru sunt judecate din numeroase unghiuri - repertoriu, actor, public, regie, subiecte, intrigi, forme și idei înnoitoare, influențe, semnificații etc. -, spre a le revela permanențele estetice și umane. Efortul de a ordona și sintetiza un material uriaș într-o imagine de ansamblu care să sugereze dinamica manifestărilor scenice din toate timpurile, și nu
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
de încercată de păcatul incestului, devine, sub protecția lui Dionysos, o preoteasă a tainei, în opoziție cu Oedip, un nefericit al adevărului, alergând, ignorant, în abisurile acestuia la porunca lui Apollo” (Mircea Ghițulescu). Valoarea literară a piesei se sprijină pe intriga abil condusă, pe tragismul intens, pe simboluri poetice polisemantice și structuri narative de o deosebită forță evocatoare. Altă piesă, Dracula în Carpați (2002), realizează o sinteză sui-generis între idei din cronici, documente și sugestii oferite de narațiuni, legende despre Vlad
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
o oaste de panduri este disprețuită însă de Z., devenit, ca și în alte dăți, boier cu vechi ifose față de acei mișei. Atacurile lui Pazvantoglu nu vor fi respinse nici de Capitan Pașa (Capudan Hassan), ajutorul trimis de Poartă (în intrigile căruia s-ar afla o cauză în plus a morții lui Hangerliu), ci de intervențiile mult mai eficace ale nazârului Brăilei. A doua invazie a cârjaliilor, în timpul lui Mihai Suțu, la 1802 - descrisă în peste o mie de versuri -, ia
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
în 1925 o piesă în versuri pentru copii, Sfârlă năzdrăvanul, și în același an i se tipărise în „Năzuința” drama într-un act, inspirată din nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi, Cuminecătura, dovedind deja forță expresivă și meșteșug în plăsmuirea intrigii, în construirea personajelor. Domnitorul, mai ales, prezintă trăsături inedite în raport cu optica tradițională integral negativă - bunăoară, atitudinea lui față de boieri e justificată prin versatilitatea acestora -, atribuindu-i-se calități de abil diplomat, ce îl apropie de Vlaicu Vodă, personajul lui Al.
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
astfel, demonstrativ, acolada unei narațiuni discursive, moralizatoare, gândită ca o lecție de patriotism. În Anna, ultimul roman al pentalogiei, același prezumtiv eliberator al Transilvaniei, căutând un rost și „ceea ce nu se poate”, cade în plasa aventurilor galante. E aici o intrigă sentimentală aproape redundantă, un epic precar, monoton, obosit, tezist, căci și „puterea de observație s-a redus alarmant” (Nicolae Manolescu). De alt tip, de o factură insolită în raport nu doar cu literatura lui Z., ci și cu proza românească
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura, prin ingeniozitatea intrigii, prin dialogurile punctate de replici spirituale, de dueluri verbale amuzante. S-a spus că preocupările pentru teatru „sunt ale unui diletant cultivat” (Mircea Ghițulescu). „Scena dramatică” în versuri O suferință aduce în prim-plan conflictul dintre un tânăr idealist doritor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
într-un act O amică e o simplă glumă, „amica” fiind o viespe care readuce înțelegerea între soți, în vreme ce piesa Lumină nouă vrea să surprindă beatitudinea încercată de o fată care, refuzând orice legătură sentimentală, se călugărește. Poezia depărtării, cu intriga generată de o cazuistică psihologică artificioasă, are în centru tot tribulațiile iubirii, ca și comedia Vochița, dar compusă cu mijloacele farsei, exploatând întâmplări senzaționale, coincidențe etc. Alte trei piese sunt de interes și mai scăzut: Prea târziu (dramatizare a nuvelei
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
strict literare era perfect pertinentă. Cronicarul diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca „« supraoameni», monștri de ticăloșie sau model de virtute”, fantoșe care „străbat realitatea ca într-un vis miraculos” etc. - și semnala „neosămănătorismul”, constând în idealizarea vieții rurale. Prozatorul, intuind probabil inoportunitatea romanului său în
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]