2,961 matches
-
au intrat în biserică, au îngenuncheat și au primit botezul de la străini. Când îi văzuse, samuraiul avusese un sentiment încurcat de dispreț amestecat cu invidie. Îi disprețuia pentru nemernicia de a-și vinde cu seninătate sufletul de dragul câștigului și îi invidia pentru îndrăzneala de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să primească botezul nu cu adevărat, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea de soli. Fără îndoială nu avea să fie ceva din suflet, ci doar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din timpul slujbei, orga - toate sunt noi pentru mine. Când aud imnurile sau melodia orgii mă simt uneori ca beat. Acum înțeleg bine că nu se poate să cunoști Apusul fără să cunoști credința creștină. Simțind și în aceste momente invidie față de tinerețea și curiozitatea lui Nishi care nu avea deloc remușcări așa cum avea el, samuraiul îl întreba: — Atunci... ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor care înduraseră atâtea. De se cuvenea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâncare și unde confortul era un concept străin, și muncise din greu de când se știa pe lume. Era un băiat bine făcut, cu părul foarte negru și aproape creț, cu o dantură sănătoasă și o piele pe care surorile o invidiau, și mai avea un zâmbet spontan și deschis. Era iute de picior, Își făcea bine treaba și-și iubea surorile, pe care le găsea frumoase și sofisticate. Îi plăcea Madridul, un oraș Încă incredibil În ochii săi, și Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebui să-și refacă viața. Dintr-o dată, Începu să simtă spaima acută că va rămâne singură. Dar voia să fie cu cineva pe care să-l poată respecta. Totul a-nceput foarte simplu. Îi plăcea ce scria el și-l invidiase mereu pentru viața pe care o ducea. I se părea că el face mereu exact ce vrea să facă. Pașii prin care l-a cucerit și felul În care până la urmă s-a Îndrăgostit de el, toate erau parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de superficială descrierea mea, Wyatt Îmi era mai degrabă simpatic. Avea o atitudine pozitivă față de tot, fie că era vorba de foști profesori, prietene sau angajatori. Nu era cinic față de aceia dintre noi care erau bogați și nici nu ne invidia sau profita prea mult de noi. Își păstra o atitudine plăcută și respectuoasă față de toată lumea, până și față de polițista care-l amenda pentru că parcase ilegal mașina de Împrumut. De altfel, Își plătea Întotdeauna amenzile. Aș spune că avea una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta și cu alte grupuri. Sau poate Îi era și lui rău ca și celorlalți, poate era prea slăbit ca să meargă. —Să Încetinești când ne apropiem, spuse Walter. Poate e căzut undeva pe marginea drumului. Cu un curaj demn de invidiat, șoferul porni motorul. Sigur că știe locul exact. E acolo unde a văzut Natul venind călare spre el, pe un cal alb, lângă păduricea de jacaranda. Sigur Harry a fost răpit de Nat. Slabe speranțe să-l mai găsească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e un om independent. Spune lucrurilor pe nume, fără ocolișuri. Cu toate acestea nu este un om impulsiv, pur și simplu își expune concepțiile în felul lui personal. Pentru că în timpul facultății a făcut jūdo, e într-o formă fizică de invidiat. Privește drept înainte și vorbește răspicat. Pare mult mai tânăr, e bine îmbrăcat și poartă o cravată frumoasă. Oare prin ce-a trecut domnul acesta de 38 de ani (la momentul respectiv) în dimineața când se ducea liniștit la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și vedeam tații ducându-și copiii pe umeri. Era o durere insuportabilă, sfâșietoare. Când auzeam discuții între cupluri tinere, îmi venea să fug. Nu voiam să fiu în locul respectiv. Încercam să mă conving singură că nu e bine să-i invidiez pe alții. Acum sunt mai indiferentă. Nu mă mai consum așa de tare decă văd un tată cu pruncul lui. Am citit ce au scris despre mine în ziar. Nimic important. O dată am apărut la televizor. După aceea, cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și minim detaliu s-a descoperit a fi diferit în partea stângă, față de cel din partea dreaptă. Tradiția populară spune că a fost astfel conceput pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos pe perfecțiunea umană. Nu cred că Dumnezeu l-ar putea invidia pe om pentru o astfel de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spune că a fost astfel conceput pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos pe perfecțiunea umană. Nu cred că Dumnezeu l-ar putea invidia pe om pentru o astfel de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug, de la Domnul Daguerre încoace. Știu destule lucruri despre fotografiere, în plus prind repede și sunt un elev silitor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
legătură definitivă. În schimb, îmi pierdeam timpul și-mi limitam inutil probabilitățile de succes pentru mai târziu. Crezîndu-mă "aranjat" nimeni nu s-ar mai fi gândit la mine. Se făceau și glume, iar camarazii mei - mi se părea - nu mă invidiau prea mult. Aveam și remușcări. Mă simțeam vinovat față de speranțele pe care o lăsam să și le puie în mine. Tragic început pentru un don Juan... Dar era prea târziu să mă opresc în drum. N-aș fi avut curajul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te face fără îndoială fericit!" Se întîmplase să ne vadă numai veseli. Am găsit pe stradă o cunoștință. L-am întrebat: Ce părere ai despre Irina? S-a gândit, apoi: "E foarte inteligentă și drăguță!" Niki, odinioară, mărturisise că mă invidiază. Ce concluzie să trag? Părerea vecinilor este grăbită și fragmentară. Uneori e interesată, după cum sunt răutăcioși sau indulgenți. Trebuiesc studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de a judeca oamenii, cât sunt de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care mânca, singur, îți putea arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o întîmplare, mâinile lui tremurau pe farfurie, pe pâine, pe furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncării din față. l-am invidiat această precizie, eu, care văd, care pot așa de ușor uza de toate mijloacele de investigație, și care nu știu nimic! Astăzi am făcut noi descoperiri asupra mea, și absolut surprinzătoare. Un bleu: " Sosit ieri seara și plec azi la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Acum el plătește! ...Suflețel moale! Ca nisipul dimprejur, cu care mă joc în voie ca să-mi mângâi mâna. Dar cu toată observația mea, aveam o satisfacție imensă. Irina făcuse caricatura întregii ei afecții pentru acel Marcu. N-aveam să-l invidiez niciodată, chiar dacă, sărmanul, ar fi ignorat rolul pe care fusese silit să-l joace sau ar fi avut mai puțină perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunăvoință mici gesturi de ale Irinei neconvenabile pentru el, s-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ani, vârsta la care se poate ajunge. E pus în funcțiune din clipa nașterii mele și de atunci curge neîncetat. Privesc cum se apropie de jumătate și nu mai pot face nimic tot privind la el. Asta nu împiedică să invidiez chiar nisipul care mai rămâne de curs și să am panică că totul se poate termina imediat. Și alteori am impresia că chestiunea aceasta mi-e absolut indiferentă și, dacă n-aș produce turburare și n-aș fi învinovățit de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
credea. Am reflectat cu satisfacție: "Ce imbecil! Își închipuie că nu m-aș omorî, numai din cauză ca să nu seamăn cu croitoresele! Habar n-are ce se petrece împrejurul lui!" Cu toate, că, de fapt, ar fi trebuit să-l invidiez, căci demonstra că este fericit. Probabil că suferința aduce o voluptate și un orgoliu, deoarece, oricât aș socoti, aș fi incapabil să schimb ceva cu el. De la mine s-a dus direct la Ioana (care mi-a spus tot mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ore n-am nici o neliniște că i s-ar fi întîmplat ceva rău.) Să-mi fac exact socotelile. Oricine ar reflecta: "Nu trebuia să te mai întorci la ea. Acum e prea târziu, ai răspunderi; înseamnă că ai acceptat totul." Invidiez temperamentul acelora ce pot lua hotărâri precise, dar bănuiesc că spun așa de decis mai mult pentru că nu e vorba de cazul lor personal și deci nu pot să înțeleagă mare lucru. M-am chinuit atroce trei ani și nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Deschide plin de speranțe pentru Portugalia. Criza spaniolă trecuse, pericolul de moarte fusese conjurat. Prestigiul lui Salazar crescuse chiar în acești ani însîngerați. Nu i se putea reproșa nimic acestui magician care dăduse monedei portugheze un preț și o vigoare invidiată de cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și un orgoliu pe care puține țări și-l puteau îngădui. Chiar adversarii politici din străinătate, chiar guvernele așa zise antifasciste, erau siliți să recunoască perfecta lui bună-credință
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și minim detaliu s-a descoperit a fi diferit în partea stângă, față de cel din partea dreaptă. Tradiția populară spune că a fost astfel conceput pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos pe perfecțiunea umană. Nu cred că Dumnezeu l-ar putea invidia pe om pentru o astfel de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]