2,617 matches
-
regalità sacra, Leiden, 1959 (= Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. 4). Alături de Wikander și H.S. Nyberg, Widengren a contribuit la configurarea unei poziții specifice a școlii uppsaliene în materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi teza sa din 1938, Hochgottglaube im alten Iran, UUÅ), contestată de școala italiană. A intersectat constant una dintre pozițiile dominante ale Religionsgeschichtliche Schule, privind originea iraniană a eshatologiei și apocalipticii iudaice. Pentru pozițiile teoretice ale lui Widengren în cadrul Școlii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
specifice a școlii uppsaliene în materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi teza sa din 1938, Hochgottglaube im alten Iran, UUÅ), contestată de școala italiană. A intersectat constant una dintre pozițiile dominante ale Religionsgeschichtliche Schule, privind originea iraniană a eshatologiei și apocalipticii iudaice. Pentru pozițiile teoretice ale lui Widengren în cadrul Școlii de la Uppsala, vezi Walter H. Capps, „Geo Widengren on Syncretism: On Parsing Uppsala Methodological Tendencies”, Numen XX (1973), fasc. 3, pp. 163-185, și Carl-Martin Edsman, „Ein halbes
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander susținea originea iraniană a celebrului text gnostic Lied von der Perle, cu argumentul că în persană gohr semnifică atât perla, cât și substanța, esența
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
gnostică, a apărut în Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander susținea originea iraniană a celebrului text gnostic Lied von der Perle, cu argumentul că în persană gohr semnifică atât perla, cât și substanța, esența, poziție ulterior criticată de Jacques Duchesne-Guillemin. Interesant este cum Eliade a știut, ca de atâtea ori, să extragă ceea ce
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
într-un sanctuar, cupa Graalului trebuia să fie tăiată într-o singură piatră prețioasă, ea însăși nefiind decât o variantă sau replică a Perlei, a cărei căutare este subiectul Cântului siriac al Perlei. Toate acestea sunt ingenioase, iar reconstrucțiile castelului iranian sunt remarcabile: ele introduc un element umoristic într-o categorie de studii cărora acest aspect le lipsește destul de mult” - cf. Jacques Duchesne-Guillemin, Le religion de l’Iran ancien, Presses Universitaires de France, Paris, 1962, pp. 275-276. Vezi și infra, scrisoarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Beziehungen zwischen Iran un Europa im Mittelalter, Stockholm, 1951, în care autorul, profesor de istorie a artei, fost elev al lui Strzygowski (pe care Wikander l-a numit ironic „fanatic iranizant”, căci voia să explice prea multe lucruri prin influențe iraniene), încearcă să demonstreze legături între Iran și Europa în timpul Evului Mediu, comparând templul imaginar al Graalului, potrivit descrierii poetului Titurel, și templul Shiz, veche rezidență a regilor sasanizi, distrus însă de împăratul bizantin Heraclion, în 624. Deși interesat de tematica
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1938, Hochgottglaube im alten Iran (apărută în Actele universității uppsaliene, Uppsala Universitets Årsskrift) a lui Geo Widengren și Der arische Männerbund a lui Wikander, valorifică și cercetările etnografice asupra religiilor africane pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor religioase arhaice iraniene. Într-un travaliu eminamente filologic, Wikander face apel la informațiile furnizate de Leo Frobenius privind comunitățile secrete și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Astfel, primul capitol (cca 100 de pagini) dintr-o vastă monografie dedicată ierarhiei divine în Iranul pre-islamic și „credinței în marii zei” privește analiza credinței în marii zei la câteva populații africane, tocmai pentru o îmbogățire și limpezire a datelor iraniene. 3. Cercetările lui Wikander asupra tradițiilor orale în raport cu eposul indo-iranian ar merita un studiu particular. El și-a îndreptat atenția cu precădere asupra tradițiilor folclorice ale kurzilor și afganilor, moștenitoare ale vechilor credințe (nu întotdeauna canonizate) iraniene. Ca și Dumézil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pp. 112-118; „Ein Fest bei den Kurden und im Avesta”, OS IX (1960), pp. 7-10. În Arhiva SW se mai află manuscrise nepublicate, conținând asemenea texte transcrise. Pentru cea bună orientare în câmpul larg al cercetărilor asupra dialectelor și folclorului iraniene, vezi Georg Morgenstierne, Indo-Iranian Frontier Languages, Oslo, 1929-1956 (4 vol.). Vezi și Introducerea în volumul de față. 4. Vezi articolul lui Wikander, „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud XXXVI (1952), nr. 134, pp. 9-17, o încercare de sinteză a corespondențelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și Introducerea în volumul de față. 4. Vezi articolul lui Wikander, „Histoire des Ouranides”, Cahiers du Sud XXXVI (1952), nr. 134, pp. 9-17, o încercare de sinteză a corespondențelor structurale (omogenități și discontinuități) între primii trei mari zei la greci, iranieni și hitiți, travaliu comparativ bazat pe ipoteza originii comune indo-europene („...întreaga istorie a Uranizilor constituie un mit unic și un mit indo-european”) și destul de riscat, din cauza ariei largi de expertiză pe care Wikander nu a acoperit-o niciodată în totalitate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
deja islamizat, mai precis între filosofia gioachimită a istoriei ca manifestare succesivă a Sfintei Treimi și filosofia șiită: „Domnia Paracletului, a Sfântului Duh, determină în secolul al XII-lea viziunea istoriosofică a lui Gioacchino da Fiore și a gioachimiților. Filosofia iraniană se află în rezonanță cu gânditorii occidentali chiar în epoca lui Sohrawardș. (...) Filosofia iraniană nu numai că deține un sens pe care istoria filosofiei nu îl poate pierde din vedere, dar ea propune o sarcină filosofiei în general, nu numai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Treimi și filosofia șiită: „Domnia Paracletului, a Sfântului Duh, determină în secolul al XII-lea viziunea istoriosofică a lui Gioacchino da Fiore și a gioachimiților. Filosofia iraniană se află în rezonanță cu gânditorii occidentali chiar în epoca lui Sohrawardș. (...) Filosofia iraniană nu numai că deține un sens pe care istoria filosofiei nu îl poate pierde din vedere, dar ea propune o sarcină filosofiei în general, nu numai iranienilor, ci și filosofilor de orice fel. Identificând Paracletul anunțat în Evanghelia lui Ioan
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se află în rezonanță cu gânditorii occidentali chiar în epoca lui Sohrawardș. (...) Filosofia iraniană nu numai că deține un sens pe care istoria filosofiei nu îl poate pierde din vedere, dar ea propune o sarcină filosofiei în general, nu numai iranienilor, ci și filosofilor de orice fel. Identificând Paracletul anunțat în Evanghelia lui Ioan cu cel de-al XII-lea Im³m, metafizica și istoriosofia șiită a Iranului se găsesc eo ipso asociate uneia dintre temele cele mai mari ale filosofiei occidentale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și istoriosofia șiită a Iranului se găsesc eo ipso asociate uneia dintre temele cele mai mari ale filosofiei occidentale, cea desemnată de termenul johannisme și ale cărei urme pot fi urmărite până azi, sub forme secularizate. Și astfel, această filosofie iraniană se dovedește a fi nu doar un fapt trecut al istoriei ideilor, ci, prin însăși natura temei Paracletului, ca aparținând în mod esențial filosofiei ce va să vină” - cf. „L’ idée du Paraclet en philosophie iranienne”, conferință prezentată de Corbin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
speță siriace, cu precădere în lucrări precum The Ascension of the Apostle and the Heavenly Book, UUÅ, 1950:7, și Muhammed, the Apostle of God, and his Ascension, UUÅ, 1955:1. Din punctul de vedere al extensiei comparative între tradiția iraniană și cea siriacă, tentative complementare lucrărilor lui Widengren se regăsesc în cercetările savantului francez Philippe Gignoux, strălucit discipol al lui Jean de Menasce. Vezi, bunăoară, Philippe Gignoux, „Sur quelques, relations entre chrétienset mazdéens d’après des sources syriaques”, StIr 28
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 19451, 19532. Pentru corespondența Eliade-Widengren direct legată de posibilitatea publicării unei traduceri franceze, prin intervenția lui Eliade la Payot, vezi Addendum III, în volumul de față. 4. Observația lui Wikander privind influența lui Reitzenstein (i.e. preeminența influenței iraniene în raport cu gnosticismul, eshatologia iudaică) asupra gândirii și cercetărilor lui Widengren avea să fie confirmată mulți ani mai târziu de Carl-Martin Edsman, fostul lor coleg de generație - cf. C.-M. Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Walther Wüst (în „Bestand die zoroastrische Urgemeinde wirklich aus berufmässigen Ekstatikern und schmanisierenden Rinderhirten der Steppe?”, în ARW 36, același an), doi savanți cu indubitabile convingeri și afilieri naziste, au criticat „erezia” lui Nyberg, aceea de a fi caracterizat ramura iraniană a arienilor (propagandistic declarați „întemeietori și premergători” ai ordinii celui de-al Treilea Reich și ai raționalității Führer-ului), prin însemnele unei boli iraționale, isteria arctică. În ’36, Nyberg se convinsese deja de eroarea ideologiei germane. Stig Wikander a preluat, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București, 1977, pp. 37-45 (cap. „Șamanism și psihopatologie”). 3. Sven S. Hartman (1917-1988): istoric al religiilor și orientalist. Profesor de istoria religiilor la Åbo/Turku (1965-1969) și Lund (1969-1983). Dintre lucrările sale privind istoria religiilor iraniene, vezi: „YaÍts, jours et mois”, OS IV, 1955, pp. 34-42; „La disposition de l’Avesta I”, OS V, 1956, pp. 30-78; „Aspects de l’histoire religieuse selon la conception de l’Avesta non-g³thique”, OS XIII, 1964, pp. 88-118; „Die vorflutlichen
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Der grosse Zarathustra”, OS XIV (1965) - XV (1966), pp. 75-88 și pp. 89-117. Cel din urmă articol a fost conceputca replică la critica adusă de Carsten Colpe, în Religionsgeschichtliche Schule, la teza sa de doctorat despre omul primordial în tradiția iraniană: Gayomart. Étude sur le syncrétisme dans l’Iran ancien, Uppsala, 1953. Lucrarea urmărește o sinteză a tuturor surselor (pehlevi, sabeene, islamice etc.) în care mitul general al lui Gayomart a fost perpetuat. Publică manuscrise inedite și un corpus considerabil de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cruce”, RFR VI ș1939ț; „La Mandragore et les mythes de la naissance miraculeuse”, Zalmoxis III ș1942ț = Zalmoxis, pp. 377-404; Tratat, cap. 113) sau mitologia nașterii perechii umane primordiale. Eliade va relua aceste tematici dezvoltate în jurul unuia dintre „oamenii primordiali” ai tradiției iraniene (după Yima, înainte de ViÍtaspa, Zarathustra...), în studii precum: „Gayomart et la mandragore”, Ex orbe religionum. Studia Geo Widengren, Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. II, Brill, Leiden, 1972, pp. 65-74; „Adam, le Christ et la mandragore
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
finale, intitulată „Indo-europeiska metallnamn”, manuscris dactilo, de 18 pagini, cu foarte multe corecturi și pasaje distruse. 3. Kaj Barr (1896-1970): lingvist danez. A studiat la Copenhaga și Göttingen. Începând cu 1935, a fost rectorul Universității din Copenhaga. Profesor de filologie iraniană până în 1945, unul dintre prietenii foarte apropiați lui Wikander. În Arhiva SW, doar corespondența primită de la Kaj Barr poate fi comparată, cel puțin ca dimensiune, cu cea trimisă de Eliade. 4. Se pare că Wikander nu a publicat nici un volum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
orientalistică, limbile arabă, pehlevi și persană. În anii ’35-’36, fiind atașat pe lângă Institutul Francez din Berlin, îl cunoaște pe Heidegger, și astfel, în 1938, în traducerea lui Corbin, apare Qu’est-ce que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian se fixează când reputatul islamist Louis Massignon îi înmânează un exemplar litografiat din Hekmat al-eÍr³q de Sohrawardș, pentru a pregăti o ediție. Începând din 1954, Corbin va fi cel care îi succede lui Massignon la catedra de „Islamisme” de la École
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
10-17, și publicațiile 1-7 pentru folosul Institutului Asiatic din București” - cf. CorespondențăI, pp. 160-161), faimosul iranist, a cărui traducere după cosmologia redactată în pehlevi BundahiÍn (1910) rămâne și azi ediția de referință. Vezi și Mircea Eliade, „Un institut de studii iraniene”, Cuvântul XI (1933),4noiembrie, p. 1. În toamna anului 1934, în așteptarea, sub presiunea iluzorie a fondării Institutului de Studii Orientale sub patronajul Fundațiilor Regale, Eliade se pregătea pentru o călătorie la Berlin în vederea achiziționării de volume pentru biblioteca institutului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Poonamallee, 26 decembrie 1928, cf. Europa, Asia, America..., pp. 249 și 251. 5. Ca și în Le baptême de feu, în Ignis divinis, 1949 (lucrarea la care se referă Wikander), Edsman utilizează cu precădere materiale gnostice, patristice, doar fragmentar documente iraniene, de unde, foarte probabil, și critica „specializată” a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și critica „specializată” a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp. 107-108. Pentru literatura iraniană, Eliade folosește pasaje cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică a metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]