2,421 matches
-
să fac pe eroul civilizator?! îmi scapă printre dinți o înjurătură și nu faptul că vrând-nevrând voi scoate din buzunarul meu niște bani ca să acopăr lipsa unor cărți de pe vremea când mai făceam încă pipi în scutece, nu asta mă irită cel mai tare, ci situația absurdă în care mă văd prins pe neașteptate acum când singura mea preocupare e biserica, să stau ore în șir și să bifez în rubrica cu anul curent x sau liniuță în tovărășia unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Ashling se va sfârși, ci a Lisei, era simplu. Bun, toată lumea o considera o târfă, dar ei nu puteau concepe presiunea în care se afla. Lisa expiră fumul cu un oftat lung - imaginea feței șocate a lui Ashling o irita, o făcea să se simtă aproape mizerabil. Înainte era mereu capabilă să își controleze sentimentele. Îi era ușor să le sacrifice într-un scop nobil, acela de a-și proteja slujba. Ar face bine să-și revină. 16tc "16" Zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii lui. Asta mă irita, dar o cicatrice lungă de pe partea stângă a cuștii sale toracice părea să fie un loc tocmai bun pentru a-i provoca durere. — Cel puțin arată bine fără cămașă. M-am întors și am dat cu ochii de Kay Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întocmit. Dacă Jack sau Ellis or să afle de chestia asta, îl vor trimite pe Fritzie, iar până mâine dimineață Fritzie îl aduce pe soldatul ăla pe scaunul electric, indiferent dacă-i vinovat sau nu. Remarca legată de Fritzie mă irită. — Nu-i așa de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și care m-a ținut aproape de dosar. Cum ziua eram liber, iar Kay era la muncă, nu aveam nimic mai bun de făcut decât să-l recitesc la nesfârșit. Mapele de la literele R, S și T lipseau, chestie care mă irita, dar, în afară de asta, totul era perfect. Femeia reală din viața mea o împinsese pe Betty Short dincolo de un fel de Linie Maginot, transformând-o într-o curiozitate profesională, iar eu citeam și mă gândeam și formulam ipoteze din punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o individă care să semene cu Dalia / Madeleine, dar de fiecare dată mi-am înăbușit-o - ar fi fost prea în stilul lui Johnny Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam din tură la miezul nopții și de fiecare dată eram iritat și agitat. N-aveam chef să mă duc acasă și să dorm. Uneori mergeam la cinematografele non-stop din centru, alteori la cluburile de jazz din South Central. Bop-ul era în perioada lui de glorie, iar o cură de noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe populares.“ În clipa următoare își spuse însă că ar fi fost imposibil, pentru că senatorii votaseră crimele acelea legale cu o majoritate zdrobitoare. „Pe cine ar fi trebuit să ucid și pe cine să cruț?“ Atingerea femeii începea să-l irite. Simți imediat cum mâinile ei se retrăgeau pentru a-l înveli cu o pătură subțire. Nu se mișcă. Greșeala nu mai putea fi reparată. Nici unul dintre cei care își auziseră numele în acea zi nu avea să se liniștească. „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești!“. Surâde. E fericită. E supusă. Orice i-aș spune acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
expresie; dispare azurul intens al pupilei și culoarea se spălăcește devenind comună. Deși am ocazia să sesizez aceste mesaje secrete ale privirii, nu mă simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brutal tânăra Învățătoare, care abia acum observă că eu am lipsit pentru un timp: „Unde ai fost, M.?“. Eu nu știu ce să răspund. „Să nu te mai Îndepărtezi de ceilalți că o să-ți chem părinții la școală!“ (duminică) Pe stradă. „Mă iriți cu privirea ta lacomă de viață, tu privești bărbații ca pe niște tauri; «Veniți, sunt liberă, sunt gataă, le spui din priviri; nu ai nici o rușine, tu nu te rușinezi de nimic!“ „Nu mă uit la ei, mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obrajii și sprâncenele criminalului. - Probabil că latextul nu e confortabil. - Te obișnuiești repede. - Sachs, hai să vedem cum arată de fapt. Cu oarecare dificultate, îi trase jos barba și plasturii cu riduri din jurul ochilor și de pe bărbie. Fața îi era iritată din cauza adezivului dar da, era clar cu mult mai tânăr. Și structura feței îi era diferită. Nu prea arăta ca omul care fusese. - Nu e chiar ca măștile din Mission Imposible, nu? Le pui, le scoți. - Nu, în realitate, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar sarcasmul mamei și felul enervant de a vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la tribunal tot timpul, mă scot din sărite și văd cum se irită unul pe celălalt. Obișnuiam să îi invidiez pe prietenii mei de la școală, când îmi povesteau cum părinții lor urlă și țipă și chiar aruncă lucruri - părea așa teatral și cumva italienesc, pe când la mine acasă era liniște și plictiseală. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul ei de lucru săptămânile și lunile pe care le petrecuse departe de familia ei în timpul ultimilor ani și mă iritase lipsa ei de cooperare în cadrul unui proces despre care nici eu nu eram complet sigur că era justificat. Câtă vreme așteptam ca ea să răspundă, având acum capul nemișcat și frământând cu mâna un șirag de perle pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a răspuns. Poate, dacă-ți ții gura și nu te gândești la asta, nu te mai simți așa nasol și nici nu te mai deranjează. Păi, i-am scris io-napoi, încearcă tu să nu te gândești când ai pielea iritată de la atâta frecat și te dor genunchii de-ți vine să plângi și nu poți să-ți iei decât haine din alea cât corturile și nu poți să te urci în autobuz, așa că tre’ să stai pe scări și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
binedispuși, ea ajunge în mod normal în direcția opusă, așa că existența unui cvartet mulțumit depinde de ea, ca să zic așa. Iar ea trebuie să fie într-o dispoziție bună pe care veselia din jur să o exagereze, nu să o irite. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit ostilă, desigur, care presupun că e necunoscută afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-l asumasem, acela de a afla Judy și copiii, era justificat de intensitatea nevoii mele de Stacey și lipsa de nevoie a familiei mele de mine. Judy era perfect fericită în lumea ei cu copiii și munca ei și era iritată de mine în cea mai mare parte a timpului. Când nu era la serviciu sau nu gătea pentru copii, era din ce în ce mai des închisă la ea în cameră cu una dintre durerile ei de cap, oricum. Dacă era să fiu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
baie în urma lui. Acolo, cât aștepta să se încălzească și să se facă abur în baie — exact așa cum îi place lui — își pregăti un micul dejun sănătos: shake de soia, iaurt fără grăsime și trei albușuri omletă. Obiceiul ăsta o irita de Leigh peste măsură. Ce-i cu risipa asta de apă? îl tot întreba ea, iar el se mulțumea să-i amintească doar că apa era inclusă în întreținerea lunară pe care o plătea, așa că nu conta. Era doar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bănuia, cu o senzație de gol în stomac, că era mai degrabă acesta din urmă. Pune-l la America de Sud Emmy scoase tava din cuptorul de prăjit, dezlipind atentă, cu vârful degetelor, chipsurile pita, încântată că ieșiseră delicios de crocante și iritată în același timp că nu putea să pregătească mai multe într-un cuptor ca lumea. Prietenele ei urmau să vină într-una din cele două vizite pe an pe care obișnuiau să i le facă și, în loc să se dea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pilotă aeroplanul din lemn de plută printre ușile verandei. În timp ce lumea adulților continua să existe deasupra capului său, dădu o raită prin sala de petrecere. Mulți dintre oaspeți se hotărîseră să apară necostumați, ca și cînd ar fi fost prea iritați de rolurile din realitate ca să le mai ardă să se deghizeze. Adunarea Îi amintea de petrecerile de noapte din Amherst Avenue, care țineau pînă a doua zi după-amiază, cînd mame distrate, În rochii de seară șifonate, se plimbau pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
singur camion sosea de la Shanghai cu cîțiva saci de cartofi stricați și mîncare pentru animale adunată din hambare și plină de gărgărițe și murdărie de șobolani. Prizonierii care stăteau la coadă pentru micile lor rații se luau adesea la bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul E Îl Împinseră la o parte și Îi răsturnară căruciorul de fier. De atunci, ceruse ajutorul domnului Maxted, cicălindu-l pe arhitect pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar izbucni o lumină care umplu stadionul, trecînd peste gradenele din colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și a Guvernului țării, hotărârea de a face zid În jurul conducerii de partid și de stat. Tu nu poți Înțelege toată nenorocirea asta. Nu poți pricepe cum țări socialiste pot cotropi o altă țară socialistă. Ceva se clatină. Ceaușescu te irită prin cuvântarea lui bâlbâită, zbierată, dar ai și o oarecare Înțelegere și simpatie pentru el. Amestecul ăsta de cald și rece te calcă pe nervi. Singurul lucru adevărat al acestui an, care te va urmări toată viața, ar fi gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sinucide pentru că nici nu există, e doar un personaj proiectat și manevrat de autor, singurul care-l poate ucide. Revolta lui Augusto („Și dumneavoastră veți muri, domnule Unamuno“) sau amenințarea sa că și el îl poate omorî pe autor, îl irită la culme pe profesorul salamantin, care-l înștiințează că, odată întors acasă, va muri. Așa a decis el și așa a și scris. Ceea ce se va și întâmpla, fără a se ști sigur însă dacă moartea lui Augusto Pérez se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el, în ordinea inversă a filelor, ca să nu poată urmări pe care anume. Când mi-a povestit, l-am întrebat de ce o făcuse, și el mi-a spus: „Știu eu..., din amuzament! Ca să fac o piruetă! Dar și pentru că mă irită și mă scot din sărite cuvintele subliniate și culese cursiv. Înseamnă să-l insulți pe cititor, să-l socotești tare de cap, să-i spui: ia aminte, dom’le, ia aminte, aici e o intenție! Și tocmai de-aia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sanatoriul acela? — Nu, n-a fost asta... A fost ceva mai rău. A urmat o tăcere. Víctor privea în pământ. — Bine, bine, nu-mi spune nimic; nu vreau să-ți violez secretele. — Lasă, fie, am să-ți spun. Sătul și iritat de certurile alea intestine cu biata mea nevastă, am ajuns să-mi închipui că povestea depindea nu de intensitate sau de ce-o mai fi fost, ci de număr, mă-nțelegi? — Da, cred că te-nțeleg... Și m-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]