1,937 matches
-
magazionerul nostru) s-a încurcat cu formula. Pe serviciul lui, i-a prins dimineața dormind locotenentul major Ionescu (fostul fotbalist de pe la Rapid, parcă) pe doi camarazi și le-a făcut raport. Când a venit Panait (care deja aflase din Comandament isprava), Fane a dat raportul astfel: "Tovarășe locotenent major, pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit!" "Chiar nimic?!" "Decât că-i prinsă p-ăștia dormind!" " Cum nimic deosebit băi, Fane, asta-i nimic la tine?" a sărit ca ars
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Începutul celui următor. I se zicea Stan cobzariul, locuia În mahalaua Frecău, avea drept soție pe Ilinca sau, după alte surse, aceasta se mai numea și Glafira. Se presupune că, fiind ales staroste, Stan Barbu era un om de toată isprava și un lăutar talentat, pe care fiul său, Vasile (dacă acesta este numele de botez al lui Barbu Lăutarul!) Îl va Întrece, desigur, cu mult. Cât despre data morții, deocamdată ne consolăm cu câteva ipoteze destul de fragile. S-a crezut
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
La intrare sub boltă care duce spre curtea interioară se află cei doi generali ai cerului din mitologia budistă: Hi (care se Încruntă) și Ha (care râde). O stelă vorbește de implicarea templului În lupta de independență, istorisind cu hieroglife isprăvile lui So San The, care În 1592, a ridicat la luptă bonzii de aici, și din mai multe temple (5000) Împotriva invaziei japoneze. 719 Larousse. Istoria artei, p. 1099; vezi și H.Rousset, Arts de la Corăe, Office du Livre, Fribourg
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lecții atît de folositoare. Un bun declamator este pentru o limbă aceea ce este și un bun artist muzicant pentru executarea unei bucăți muzicale. In zadar un compozitor șiar alcătui operile sale, căci tot meșteșugul său ar rămînea mort, fără ispravă și chiar necunoscut, dacă artiști asemenea lui sau aproape de a lui învățătură nu s-ar afla să execute cu destoinicia, expresia și înfocarea cea cuviincioasă compozițiile lui. Cea mai desăvîrșită și cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic cîntăreț
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
desăvîrșită și cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic cîntăreț, în loc de întinerime a inimii ar pricinui spaimă ascultătorului. In zadar un orator sau un poet și-ar alcătui cuvintele sau poemile sale, căci vor fi departe de a săvîrși isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite sau de dînșii sau de cititorii lor cu expresia cea chiară și potrivită duhului celor scrise. Declamația sau citirea cea bună trebuie să facă în duhul ascultătorului aceeași întipărire și ispravă care muzica
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
a săvîrși isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite sau de dînșii sau de cititorii lor cu expresia cea chiară și potrivită duhului celor scrise. Declamația sau citirea cea bună trebuie să facă în duhul ascultătorului aceeași întipărire și ispravă care muzica o săvîrșaște în inima lui. În zadar un preot s-ar sui pe amvon să predice moralul Evangheliei, dacă citirea sau glasul său cel sălbatic și nepotrivit cu marea cuviință a vredniciei sale ar speria pe ascultători sau
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
aflările a mai multor bărbați din mai multe veacuri adunate la un loc. Dacă scrierea sau cărțile unei limbi este trupul literaturei unei nații, declamația este sufletul ei; fără dînsa literatura este ca și moartă și niciodată nu va face isprava unui trup însuflețit. Poate să vază cineva forma și mărimea ei, întocmai precum vede trupul unei tinere de o frumusețe îngerească sau al unui bătrîn încuviințat de o formă uriașă care a țintat vederea și mirarea a mai multor veacuri
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
se destăinuie și rostește un adevăr simptomatic pentru moralitatea unei lumi: „- Uf! Mi-a zis norocita matroană română, oferindu-mi un pahar de șampanie; am scăpat! Am dat și bacaloriatul ăsta! ” „Vara bună a ilustrului meu...”, „o femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată Îngriji de copil, un băiat. A muncit, l-a crescut și, după atâta necaz, l-a văzut flăcău mare
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a lu avgust 27 de zile, venit-au lu Mihaiu vodă steagu de la împăratul turcescu (DÎ.1599: XVIII) c. Acmu acest om așă gândeaște, căfi-va foarte bine de rândul lui să șadză puțin în crăirea noastră, să cafte de aproape ispravele sale în ceaste valure den țara Moldovee<i>. (DÎ.1593: XCV) d. În veaci nu voiu uita dereptatea ta, că întru <în>sele învinsu-me-ai (PH.1500−10: 106r) e. A doua, făgăduita, că Dumnezeu făgăduitu-ne-au că ne va
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bolânzi de cap, chiar la pădure te duci cu lemne? Da, bade! Uite, am furat un lemn din gardul pădurarului și în loc să-mi cer iertare, am fost obraznic și-am înfruntat-o pe soția lui. Și i-am povestit toată isprava mea. Domnișorule... D-apăi, cade pădurea pe el și dumneata îi duci în loc de unul patru? Atunci i-am povestit întâmplarea cu Zaheu vameșul: „Doamne, de am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Omul s-a uitat lung la mine. Trebuind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
post într-o comună vecină cu Târgșorul. Între ei era o râcă mai veche. Voinescu nu era agreat nici în regiune, din cauza comportării lui ca jandarm. Pentru a-l face de râs în fața noastră, Vițel ne-a spus una din isprăvile lui Voinescu, cunoscută de toată lumea. Voinescu stătea pe o bancă, la o parte, și-și făcea de lucru cu centura. Să vezi, dom’le! Să vezi dumneata de ce-i în stare, zicea Vițel cu vorbirea lui peltică care-l făcea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
membrii familiei Iorga în discuțiile avute cu autorul cărții de față) că Iorga spera că, grație dragostei sale profunde față de Italia și a stabilirii recente a unei relații semnificative cu Mussolini, va putea contracara influența maghiară la Roma! O asemenea ispravă nu putea fi realizată decît de el! Orice altceva nu mai avea nici o importanță: Iorga voia să slujească interesele României. Astfel că, prin 1928, Iorga a început să dea precaut tîrcoale fascismului italian cel puțin public. Iorga discuta rareori despre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și urmările acesteia: Credința mea, cuprinzînd discursurile ținute de Iorga în timpul campaniei sale electorale și programul pe care intenționa el să-l transpună în viață. Istoria guvernului Iorga este prezentată în Doi ani de restaurație. Cea de a treia carte, Isprava, se referă la perioada de după guvernarea sa, adică la revenirea la putere a partidelor. Cărțile acestea demonstrează că Iorga era extrem de afectat de eșecul său. Era poate doborît, dar nu se considera scos din cursă. Luptătorul din Iorga nu intenționa
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga nu a făcut nici un comentariu. În schimb, date fiind zecile de mii de polonezi care au fugit în România (inclusiv guvernul Poloniei) el scria: "Să ne deschidem inimile în fața refugiaților polonezi"93. Între timp, Garda de Fier își continua isprăvile. La 21 septembrie 1939, ea a prins la București, într-o ambuscadă, mașina lui Călinescu și l-a împușcat mortal pe neînduplecatul ei vrăjmaș. Gardiștii s-au dus la sediul postului Radio România, au năvălit în studiou și au anunțat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fi fost mai adecvat". Memoriile lui Ctin Argetoianu, "Magazin istoric., an I, vol. 2, 1967, p. 74 17 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor 18 O viață de om..., vol. III, pp. 13-14, 20, 27, 39, 193 și 242 19 Isprava, pp. 23, 58-59, 71-72 20 "Neamul românesc", 4 mai 1931 21 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor și alte descoperiri similare ale lui Scurtu și Șeicaru. "Prețuirea pe care o acord eu meritelor lui științifice și naționale m-au făcut
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
martie, 8 aprilie 1932 79 Memorii, vol. VI, p. 387 80 Iorga, My American Lectures, p. 79 81 "Neamul românesc", 24 februarie 1932, vez și Memorii, vol. VI, p. 328 82 Memorii, vol. VI, pp. 10, 11 și 335 83 Isprava, p. 3 84 O viață de om..., vol. III, pp. 188 și 252 85 Corespondența lui Iorga din 1931 și 1932 conține exemple ale eforturilor lui bine intenționate, dar sortite eșecului. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, 1931-1932 86 Memorii, vol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la Dehra Dun. Eu eram absorbit de necazurile mele, în special de prima iubire, cu efectele ei ulterioare, și apoi de începutul ostilităților a ceea ce avea să fie lungul război cu Clement. Am aflat mai târziu, în linii mari, de isprăvile lui James. A escaladat diverși munți. A devenit interesat de Tibet, a învățat limba tibetană și, în mod constant, se evapora peste graniță, călare pe un ponei. (Tot acel antrenament anterior trebuie să se fi dovedit util.) După aceea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făcea în nici un fel simțită. Eram stăpânit de dorința frenetică de a o atinge, de a o lua în brațe, dar nu vedeam nici o cale menită să ducă la îndeplinirea acestor dorințe, de parc-ar fi fost vorba de cine știe ce ispravă eroică. Ne-am așezat pe aceleași locuri ca și cu o zi înainte, ea în fața stranei, întorcându-se spre mine. — De ce te-ai ascuns? Nu pot să suport asemenea idee. Trebuie... trebuie într-un fel să stăpânim situația... am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
probabil, dacă asemenea tip convenabil există cu adevărat. N-ar avea nici un sens să încerc o astfel de experiență. Eu pur [i simplu trebuia s-o smulg pe Hartley și trebuia să mă gândesc la modul cum să realizez asemenea ispravă. Dar gândirea devenise un lucru foarte dificil. În meditațiile mele anterioare consideram ca de la sine înțeles că, din momentul în care era clar, sau va deveni clar că mariajul lui Hartley e dezastruos, nu va fi greu să-l sfărâm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am întrebat. A continuat să nu-mi acorde nici o atenție. Acum îl măsura pe James, și James se uita la el, încruntându-se îngândurat. Apoi spuse: — Sergentul de Stat Major Fitch. — Da, exact. — Genist. — Exact. — Dumneata ai fost cel cu isprava eroică din Ardeni. — Exact. — Te-ai descurcat foarte frumos. Fața lui Ben se înăspri, poate ca să ascundă emoția, sau chiar un licăr de gratitudine. — Sunteți vărul lui? — Da. — Încă în armat\? — Da. De fapt, m-am pensionat de foarte curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o acțiune sălbatică, posibil să fi fost la mijloc și unele răfuieli personale. Oricum, când au sosit trupele noastre, supraviețuitorii germani erau prizonieri, iar tânărul Fitch deținea controlul asupra întregului lagăr și ne-a întâmpinat în poartă. A fost o ispravă de curaj și de inițiativă personală. După aceea s-a făcut mult tărăboi în legătură cu „inutilă vărsare de sânge“, dar curând povestea s-a dezumflat. A primit o Medalie Militară. — Erai de față? întrebă Gilbert. — Nu, eu mă aflam în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
slăbise, era încă puțin prea durdulie pentru asemenea costum, dar eu unul nu aveam nici o obiecție. Pielea îi strălucea de sănătate. Doar micile riduri strânse în jurul ochilor te lăsau să-i ghicești vârsta. Ea nu împărtășeam iritarea contingentului masculin cu privire la isprava mea. Dimpotrivă, era gata să guste retroactiv drama, din moment ce se terminase cu un happy-end, iar supraviețuirea mea îi sporise, într-un fel, simțul de posesiune. — Nu-i posibil, am răspuns eu, groapa e prea adâncă. Cine m-a tras afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorbă cu mine. S-ar fi zis că își prelungește șederea dintr-un motiv al lui propriu. Intuiam că îl rodea moartea lui Titus și că se învinuia singur, așa cum mă învinuiam și eu, că nu fusese mai grijuliu cu privire la isprăvile băiatului. Eu evitam acum stâncile și marea, dar James colinda întruna aceleași locuri, urcându-se pe „muntele“ meu, adăstând pe podul lui Minn, cățărându-se pe stânci până la turn, de parcă ar fi vrut să măsoare distanțele. În câteva după-amieze, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când ai pleact decalrând că vrei să-l vezi pe Ben, te-ai dus într-adevăr la el? — Da. — Și ce s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic. Doar o fantastică discuție. — Aș spune că și asta e o ispravă. Despre ce-ați vorbit? — Charles, pui prea multe întrebări, și dorești ceva fără să dai nimic în schimb, așa cum ai făcut întotdeauna. Dar te pot asigura de un lucru... femeia ta cu barbă are un noroc porcesc. Omul acela este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-am putut aduce aminte de felul în care m-a salvat James. Și de ce uitasem după aceea și de acest lucru, și de ce îmi amintisem dintr-o dată exact acum? Căzusem într-o stare de extremă agitație. Amintirea mea despre isprava lui James nu era o halucinație. De altfel, cum am putut fi salvat din acea vâltoare a morții? Vărul meu mă salvase exercitând acele forțe de concentrare pe care le numea „trucuri“. Mi-am adus aminte de referirea lui James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]