1,829 matches
-
Picior de Lemn, cel despre care Stelian nu avusese niciodată o părere prea bună, socotindu-l un om nesincer și cu apucături pungășești. Cu toate acestea, pe Virgil nu îl deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în Humulești, Un băiat de poveste. Primul la părinți era, Și cu o imaginație bogată, Numai năzdrăvănii făcea Ziulica toată. Crește mare, încetișor, Timpul trece-trece, Nu mai e un puișor, La școală o să plece. Dascălul Vasile le preda, Smărăndița părea isteață. Pe Nică școala nu-l interesa, Căci era plin de viață. Până când, într-o zi, Într-o zi oarecare, Părintele la școală sosi Cu un „cadou” cam mare. Era Calul Bălan, frumos, Din lemn curat sculptat, Cu Sfântul Neculai, maiestuos
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nevoile, Moartea le-a făcut lor pat C-au găsit ce-au căutat. Lui Eminescu La steaua care-a răsărit, I-o cale-atât de lungă. Că mii de ani va trebui Lumii s-o ajungă. Mintea lui a fost isteață, Iubirile i-au fost destin, Hotărât, el a trecut prin viață, Amorul lui a fost festin, Iar inima i-a fost un chin. Eminescu, a fost un geniu neînțeles, Măcar iubirile să-i fi fost sacre. Idealul său a fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ești și-ți amintești, Cum te jucai și te certai, Părinții îți spuneau să te ferești, Dar, tu jucându-te uitai. Iertați, noi eram cei iubiți, De eram fete sau băieți, Ne dădeam mâna fericiți, Și ne simțeam cei mai isteți. Vis de copil Acest mare vis - copilăria, Pe aripa ei stă bucuria, Totul e ca în povești, Dorințele ți se împlinesc. Dacă faci o greșeală mai mică, Ți se iartă, deși îți e frică, Mai ales pentru că nu gândești, Pentru că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împărăție și pe Stela de soție. Mulți voinici au plecat în căutarea prințesei, dar nu găseau calea spre acel ținut de care nu auzise nimeni. Într-unul din satele împărăției trăia o familie al cărei fiu, Stejărel, un flăcău puternic, isteț, curajos și cu o inimă mare, a hotărât să-și încerce norocul pentru ca-n împărăție toți oamenii să fie din nou fericiți. Stejărel porni la drum cu speranța că Dumnezeu îi va arăta drumul spre locul unde era ținută prințesa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vreo 15 minute în picioare până când, la insistențele stewardesei, s-a îndurat cineva să facem schimb de locuri. Ajunși în Creta, în aerogară, ghida noastră s-a amplasat la altă poartă de sosire, crezând că suntem din Republica Moldova! Șoferul, mai isteț decât ea, văzând că nu-i sosesc turiștii, s-a autosesizat, ne-a căutat, ne-a găsit și-a condus grupul de turiști la autocar. Cam după o oră, a apărut și domnișoara profund mirată de ceea ce i se întâmplă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente. Cu puțin noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste obraji, coborând către piept... foarte atrăgător. M-am holbat la Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-o dată, nu mai eram în stare nici să lipesc silabele între ele ca să formez cuvinte. — Hei, nu-ți face griji, mi-a spus, într-un final, Randall, realizând probabil că mă epuizasem cu prima propoziție. L-a rugat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vânzarea drepturilor de ecranizare. — Bine, o să vorbesc cu ea atunci. Mulțumesc, Gregory. A urmat o bătaie la ușă și noul meu asistent, David, a băgat capul în birou. Îl îndrăgisem pe David de când îl văzusem prima oară. Era un tip isteț, ultra-competent și muncitor, care tocmai absolvise de la universitatea Northwestern. David plutise la Grant Books, fără un rol precis, după ce editorul care-l angajase inițial își dăduse brusc demisia. De atunci, David dăduse raportul în fața a trei editori diferiți, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un joc dublu și de ce sînt necesari doi timpi de filmare. Una e imaginea de fond și alta e prim planul, am tot încercat să-i explic. Varianta a doua e mult mai bună, e la mintea cocoșului, sesizează Santinelă. Isteț soldățelul, se gîndește Regizorașul. — Cum rămîne cu datoria față de țară, cu jurămîntul de credință? Nu vreau să le încalc, spune Comandantul. — Astea-s valabile doar pe timp de pace, vrea să-l liniștească Regizorașul, la noi o să fie război care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în eroare. Avem și noi partea noastră de vină, i se pare lui Gulie, ar fi trebuit să-i fi verificat mai bine sau să fi pus pe cineva să stea tot timpul să le urmărească mișcările. — Au fost mai isteți ca noi, recunoaște Roja, în timp ce noi făceam politică și încercam să adunăm cît mai mulți simpatizanți de partea noastră, ei gîndeau mult mai practic, știind sigur că nu va avea loc decît o schimbare de fațadă. — Habar nu am cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și-a închipuit c-o să-și urce sculele-n pod, dar se pare că așa o să fie. Șefu’ de la Arestări e procurorul ăsta de la Curtea Penală Districtuală, Ellis Loew. El l-a numit pe Blanchard, iar acum caută un băiat isteț care să-i ia locul colegului. Se zvonește că ar căuta un boxer și că a pus ochii pe tine. Babacul lui Vogel lucrează la Biroul de Detectivi. Se trage de șireturi cu Loew și vrea să i-l bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai gravă decât de obicei. Am reușit să prind „vivisecția unei tinere încântătoare“, „vârcolac psihopat“ și „aspirațiile mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri și am dat cu ochii de istețul republican, care vorbea cu patos la microfon, în timp ce echipa tehnică îi înregistra fiecare cuvânt. Purta la rever o insignă a Legiunii Americane, probabil cumpărată de la bețivanul decorat care dormea în parcarea de la Hall of Records, un tip pe care într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ăsta. Ăăă, Russ, cine crezi că ar trebui să se ducă? Millard îi scrută pe Cavanaugh și Smith, apoi își mută privirea spre mine, care încercam să trec neobservat, și spre Lee, care căsca, sprijinit de perete. — Bleichert, Blanchard! Voi, isteților, îl interogați pe tatăl domnișoarei Short! ordonă el. Să aduceți raportul mâine dimineață la secția University. Cu o smucitură, Loew smulse din lanț brelocul Phi Beta, care căzu la pământ. Bill Koenig se strecură pe ușă și-l ridică. Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a ziarelor. — Touché, dar asta-i numai o parte a problemei. — Știu. De-ndată ce apari pe prima pagină, te ascunzi și nu mai citești ziarele. Am oftat. — Dumnezeule, aș fi vrut să nu fii cu atât de mult mai isteață decât mine! — Iar eu aș vrea ca tu să nu fi fost atât de prudent și complicat. Dwight, ce-o să se-ntâmple cu noi? — Cu noi trei? Nu, cu noi. M-am uitat în jur, la sufrageria toată numai lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fac pariu că o să ne alegem cu cel puțin zece mărturisiri pe zi din cauza imaginii ăsteia. Cum zice Harry după ce a luat ceva la bord, „Când crezi c-ai scăpat de toți, ți-o trage Hollywood ul“. Ești o pușlama isteață, Bucky. Tu ce crezi? — Cred că vreau să mă-ntorc la Arestări. Îmi pui o pilă la Loew? Millard clătină din cap. — Nu. Îmi răspunzi la întrebare? Mi-am înfrânat impulsul de a lovi sau dea implora. Ea a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am scos stiloul și carnețelul. — Ce-mi poți spune despre dușmanii lui Betty? Ai auzit pe cineva amenințând-o? — Problema lui Betty nu erau dușmanii, ci amicii prea numeroși, dacă mă-nțelegi. Vreau să zic nu amicii, ci amanții. — Fată isteață. A amenințat-o vreunul? — Din câte știu eu, nu. Uite ce e, putem să ne grăbim puțin? — Potolește-te! Ce slujbă avea Betty cât a stat aici? Sheryl pufni: — O cabotină! Betty nu avea nici o slujbă. Tot împrumuta mărunțiș de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
singur sau împreună cu Blanchard. Nu mă interesează. — Mai bine m-aș duce să văd care-i treaba pe lângă Biltmore. Știu că ai vrea, dar de asta vreau să se ocupe polițiștii care cunosc zona. În plus, am nevoie de băieți isteți, care să elimine informațiile false din ponturile primite telefonic. — Și tu ce-o să faci? Millard îmi zâmbi trist. — O să fiu cu ochii pe ticălosul ăla tâmpit, tăinuitor de dovezi, și pe slugile lui, ca să mă asigur că nu încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unsuroși? Poate da, poate nu. — Ce trebuie să fac ca să nu se-ntâmple așa ceva? — Convinge-mă de câteva lucruri. — De exemplu? — De exemplu, în primul rând să-mi spui ce impresie ți-au făcut Betty și Linda. Ești o puștoaică isteață. Ce crezi despre ele? Madeleine mângâie volanul mașinii, apoi bordul strălucitor, din stejar. — Ei bine, nu sunt lesbiene. Se foloseau de Hideaway doar ca să facă rost de mâncare și băutură pe gratis. — Cum ți-ai dat seama? — Le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urmă Russ ne întrebă: — Ei, ce părere aveți? Harry răspunse primul: — Minte în legătură cu mexicanul și hogeacul din TJ. Probabil o bătea și-o regula și îi e frică de represalii. În rest povestea se leagă bine. Russ zâmbi. Dar tu, istețule, ce părere ai? — Îl acoperă pe mexican. Cred că și-o puneau regulat, iar acum îl apără de o acuzație de viol de minore. Aș pune pariu că tipu-i alb și că toată povestea cu mexicanul e o invenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl aduce pe soldatul ăla pe scaunul electric, indiferent dacă-i vinovat sau nu. Remarca legată de Fritzie mă irită. — Nu-i așa de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dacă a fost moral sau nu s-o las pe Ramona să scape, nici nu mă întrebam dacă Betty ar fi fost de acord. Nu făceam decât să mă gândesc la ea. Și am avut nevoie de Kay, cea mai isteață dintre noi, să-mi facă ordine în gânduri. Cea de-a doua scrisoare de la ea purta ștampila poștei din Cambridge, Massachusetts, iar hârtia avea antetul motelului Harvard Motor Lodge. 11 septembrie 1949 Dragă Dwight, Continui să fiu o mincinoasă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-o iubească pe această pasăre singuratică, ciudată, care niciodată n-a crescut mai înaltă decât un băiețel de zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț ca spuma și nu se lăsa îmblânzit. În comparație cu celelalte două fetițe fără mamă, Bilha era neglijată la culme. Lăsată de capul ei, Bilha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și și-a dat seama că putea pune mâna pe destule bunuri femeiești și chiar pe vreunul din prețioșii căței ai lui Iacob în schimbul lui Ruti. Repede, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de grâu, douăsprezece urcioare de ulei, zece burdufuri de vin și ploști pentru apă din piele, câte una pentru fiecare om. Dar asta era doar ceea ce se dădea la vedere, lăsând la o parte faptul că mamele mele erau foarte istețe și viclene. S-a hotărât data plecării, cam în trei luni. Ceea ce la început părea o veșnicie, s-a scurs destul de repede. Mamele mele s-au pus pe strâns, pe împachetat, pe sortat, pe vândut, pe spălat. Au făcut sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]