2,990 matches
-
N2 pl. ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: (i) De ce în structurile specificaționale și identificaționale din română în care avem un nominal la singular și unul la plural, verbul-predicat trebuie să fie la plural? (ii) Care este diferența dintre română (italiană, portugheză etc.) și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat pentru trăsăturile phi, iar în engleză, acordul se face cu nominalul postcopulativ? 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat pentru trăsăturile phi, iar în engleză, acordul se face cu nominalul postcopulativ? 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991, 1997, 2000) pentru italiană O ipoteză acceptată în general, astăzi, este că propozițiile copulative au la bază structuri în care cele două nominale formează o propoziție redusă (engl. small clause), iar aceasta este complementul unui verb copulativ. În propozițiile copulative de tip predicativ (Ion
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de structuri copulative el le numește inverse, deoarece au o structură inversată în raport cu structurile copulative tipice, în care se ridică subiectul. (29) [este [Ion vinovat]] > Vinovatul este Ion. (vs (28)b) Moro corelează acordul la dreapta cu caracterul pro-drop al italienei, considerând că este de preferat o analiză care utilizează un astfel de parametru lingvistic a cărui existență a fost propusă și demonstrată pentru particularitățile de acord ale italienei și ale altor limbi și în alte contexte. (30) [Xla causa della
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vs (28)b) Moro corelează acordul la dreapta cu caracterul pro-drop al italienei, considerând că este de preferat o analiză care utilizează un astfel de parametru lingvistic a cărui existență a fost propusă și demonstrată pentru particularitățile de acord ale italienei și ale altor limbi și în alte contexte. (30) [Xla causa della rivolta [GFlexpro sono [PRio urmăpro]]] "cauza revoltei sunt eu" În general, se observă că limbile care permit acord la dreapta, cu N2, sunt limbi pro-drop, dar nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este structural legat de poziția unde sunt generate nominalele în propoziția redusă. Rămâne întrebarea: care este poziția unde ajunge GD sg. la cause della rivolta? Această ipoteză explică acordul din structurile specificaționale și este potrivită pentru limbi ca româna și italiana, unde acordul se poate face cu N2, dacă N2 are mai multe trăsături. Acest acord este ușor de explicat dacă analizăm N2 ca subiectul propoziției reduse de bază. Este firesc ca acordul să se facă cu acesta, și nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu are acces la acest nominal situat prea sus, astfel încât caută alt nominal care să fie disponibil pentru relația de acord, iar acesta este nominalul postverbal. Se explică astfel de ce acordul se face cu N2 în limbi ca româna sau italiana. Dar de ce este diferită situația din limba engleză? Este de presupus că propozițiile specificaționale din engleză au aceeași structură, deci N1 ar fi tot într-o poziție de topic. Diferența de acord se poate explica prin ipoteza că, atunci când N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o marcă a acordului verbului cu complementul (intern), așa cum desinențele de număr și persoană reprezintă mărcile acordului verbului cu subiectul (complementul extern). Pornind de la unele fenomene de acord din grupul verbal cum ar fi acordul participiului în unele limbi, ca italiana, franceza etc. (vezi Belletti, 2003), s-a propus existența unei proiecții Acord în grupul verbal (vezi cap. 1. Aspecte teoretice). Ulterior, ipoteza proiecției Acord în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Geoană la Cotroceni (Realitatea TV, 2007) Cât de efemeră este gloria și puterea. (Realitatea TV, 10.XII.2007) Așa cum și-a dorit Mazilu și compania. (Național TV, 27.XI.2007) cam toate au fost la rând, nu?... A fost latina, italiana, greaca, engleza, germana (N24, 5.V.2008) Târgurile vieneze sunt pline de turiști. Îi atrage nu numai aglomerația, ci și... prețurile. (B1 TV, 17.XII.2007) Cred că nu trebuie să cedăm tentației pe care ne-o face întâi stătătorul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincției morfologice dintre obiectul direct și obiectul indirect (confuzia între acordul obiectului direct și cel al obiectului indirect, din cauza cliticului pronominal me, care în spaniolă și în italiană acoperă ambele funcții), tendința spre construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziții sistematice de diateză) sau propozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul inacuzativelor are o poziție structurală inițială mai joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt stative (nu incoative), nu sunt niciodată deadjectivale. Anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă cauzativă: hang 'a atârna', lie 'a se afla, a se menține, a staționa', sit 'a sta jos', stand 'a sta în picioare'. În italiană, verbele care exprimă poziția sunt complexe morfologic, apărând obligatoriu cu cliticul si, care, asociat verbelor monadice, este un indicator de inacuzativitate. 3.2.2.3. Clasa verbelor de mișcare nu are comportament omogen (Levin și Rappaport Hovav (1995: 58, 93
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
swam apart ' Ei au înotat încet în direcții diferite'. Relativ puține verbe de mișcare (mai ales cele care implică o schimbare de poziție) participă la alternanța cauzativă. Comportamentul verbelor de mișcare este diferit de la o limbă la alta − neerlandeza, germana, italiana folosesc auxiliarul corespunzător sensului 'a avea' pentru verbele care denotă modul de deplasare și pe cel corespunzător lui 'a fi' pentru sensul de mișcare direcționată − sau diferit în funcție de context: verbele de tip roll 'a se rostogoli' sunt inacuzative când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că aceste verbe au un comportament eterogen și pot fi incluse cel puțin în două clase: frighten 'a speria, a înspăimânta' vs fear 'a se teme, a se speria', în engleză, sau preoccupare 'a preocupa' vs piacere 'a plăcea', în italiană, primul membru al perechii fiind, în ambele cazuri, cauzativ. Croft (1993, apud Levin și Rappaport Hovav 2005: 22) menționează că există variație în cadrul aceleiași limbi și de la o limbă la alta pentru realizarea argumentală a verbelor psihologice noncauzative (tipul fear
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
făcut furios pe Bill' John worried about the television set/The television set worried John 'John s-a îngrijorat din cauza televizorului'/' Televizorul l-a îngrijorat pe John'. Pesetsky (1995: 19) are în vedere analiza lui Burzio (1981), care distinge pentru italiană între clasa verbelor de tip piacere (pe care le consideră inacuzative pentru că selectează auxiliarul essere) și a celor de tip preoccupare (pe care le consideră inergative pentru că selectează auxiliarul avere), despre care afirmă (Pesetsky 1995: 51) că este corectă dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
psihologice din clasa inacuzativelor este adus de Van Hout (2004: 82), autoare care susține, între alții, că distincția inacuzativ/inergativ se corelează cu distincția aspectuală telic/atelic (vezi infra, 4.4.): verbele din clasa piacere, considerate inacuzative cel puțin în italiană, sunt atelice în abordarea aspectuală (deci inergative). Reinhart (1996: 42−44) propune pentru alternanța Experimentatorului o analiză asemănătoare cu alternanța cauzativă (pentru modelul lui Reinhart, vezi infra, 5.3.3.2.): (a) Max hates/admires/likes/fears thunders 'Max urăște
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Prin urmare, mulți autori susțin că verbele psihologice reprezintă o clasă care nu poate fi subsumată celei a inacuzativelor. Includerea acestor verbe în clasa inacuzativelor s-a făcut, așa cum am arătat, mai ales pe baza testelor sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluția nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării participiului − om supărat/ amuzat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb este inacuzativ dacă și numai dacă conceptul verbal include un rol [+c] și acest rol este redus (nu este realizat). Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că, în multe cazuri, verbele inacuzative și cele reflexive au aceeași morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În română, o creștere a gradului de agentivitate este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își propune să demonstreze că pasivizarea inergativelor depinde de analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare ar corespunde generalizării că predicatele pasive, copulative, inacuzative și unele psihologice nu se pot pasiviza. Autoarea (Dobrovie-Sorin 1998: 415) explică faptul că si nominativ nu poate apărea în propoziții nonfinite în italiană prin absența trăsăturilor de acord. Dobrovie-Sorin (1998: 423) adoptă criteriul tematic relativizat, formulat de Brody (1993), conform căruia argumentele trebuie să primească un rol tematic plin referențial, cvasiargumentele trebuie să primească un cvasirol, iar nonargumentele nu primesc niciun rol. Dobrovie-Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
posibilitatea de a apărea în construcții absolute, construcția cu il impersonal și cliticizarea prin en în franceză) este explicat de Cinque prin intervenția unor factori care țin de proprietățile speciale ale adjectivelor. Pentru limba română, alternanța de tipul celei din italiană este posibilă pentru foarte puține adjective, care nu sunt legate morfologic de un verb ergativ: Ioana e sigură că va veni Că va veni e sigur Ioana e cunoscută că mănâncă mult Că mănâncă mult e cunoscut. Bennis (2004: 88
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
supra, 4.1.2.), a este legat de următoarele structuri: (a) AP fără aP; (b) aP fără argument extern; (c) aP cu argument extern. Dacă Cinque a arătat că distincția între adjectivele ergative și cele inergative se poate susține pentru italiană și pentru germană, Bennis (2004) adaugă și neerlandeza: Deze mensen zijn mij bekend − ergativ ' Acești oameni îmi sunt cunoscuți' Deze mensen zijn mij trouw − inergativ ' Acești oameni îmi sunt loiali'. Bennis (2004: 89) subliniază faptul că inacuzativ este un concept
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
criterii suplimentare de distingere a celor două clase: (a) adjectivele care acceptă un obiect indirect pot fi împărțite în adjective care permit inversiunea subiect-obiect (ergative) și adjective care nu permit inversiunea (inergative); (b) testul cu as 'precum', care funcționează în italiană și în germană, e valabil și în neerlandeză: Zoals [e] bekend is, houdt Jan niet van slakken − adjectiv ergativ ' Precum [e] este bine-cunoscut, lui Ion nu-i plac melcii' *Zoals [e] grappig is, houdt Jan van slakken − adjectiv inergativ ' Precum
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru cele derivate, problemă pe care analiza de tip sintactic nu o poate rezolva. În fine, în ultima secțiune am prezentat, pe scurt, problema adjectivelor ergative și a relevanței clasificării adjectivelor românești în ergative și inergative (după modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absența unor teste sintactice pentru verbele ergative românești nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect. Capitolul 4 TESTE SINTACTICE DE DELIMITARE A CLASEI ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relevant pentru selecția auxiliarului, acest criteriu se poate aplica numai dacă VP este intranzitiv în sens pur sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 19) arată că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt de două feluri: (a) de suprafață − cliticizarea prin ne în italiană, diagnostic care se aplică numai dacă argumentul unui verb inacuzativ rămâne în poziția postverbală în timpul derivării; inserția expletivului there și inversiunea locativă în engleză; (b) de adâncime − selecția auxiliarului, care se aplică la poziția de suprafață a argumentului: verbul it
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]