2,415 matches
-
la două mâini, neputând identifica partitura lui Steinhardt, respectiv partitura lui Neuman în niciun caz nu ne trimit spre ideea convertirii. Sunt două volume de puternică implicare în problema iudaică, atât în problemele spiritualității, cât și în cele ale civilizației iudaice. Mai mult decât atât, în aceste volume este ironizată problema asimilării și chiar fenomenul botezului. Îi ironizează pe evreii care se convertesc la o altă religie. Ei își asumă aici o perspectivă conservatoare a iudaismului, considerând că evreii care trec
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
este ironizată problema asimilării și chiar fenomenul botezului. Îi ironizează pe evreii care se convertesc la o altă religie. Ei își asumă aici o perspectivă conservatoare a iudaismului, considerând că evreii care trec la o altă religie își pierd identitatea iudaică. Perspectiva asta ține de iudaismul conservator, tradițional, ortodox. Steinhardt și Neuman intră în paradigma iudaismului conservator, în ceea ce privește identitatea spirituală. În ceea ce privește ideologia, intră în paradigma liberalismului. Ei nu aparțin, însă, iudaismului liberal. Ba mai mult, la un moment dat, ei chiar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a anilor anteconvertire. Deci, iată, aici e paradoxul. Steinhardt, tânărul care încearcă să se integreze iudaismului împreună cu prietenul său E. Neuman (ceea ce determină scrierea celor două volume), încearcă să se integreze în Sinagogă, învață ebraică, își cumpără toate accesoriile ritualului iudaic, dar până la urmă această tentativă eșuează într-un mod paradoxal. Cauza ar fi o inadecvare sacerdotală a rabinului la care mergeau, Nemirov. Acesta nu reușește să intre în grațiile celor doi, unul dintre motive fiind acela că vorbea prost româna
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care le-am citit despre Steinhardt. Există apoi acea Epistolă despre convertire a lui Al. Sever, care este totuși, un text urban, inteligent, care are un punct de plecare valid în ceea ce privește receptările actului de convertire a lui Steinhardt. În România Iudaica, a lui Teșu Solomovici, este citat la un moment dat un pasaj, e adevărat, nesemnat ... A.S. Din Orient Expres, de la Tel Aviv. G.A. Într-adevăr, un text à la România Mare. E apoi acea scrisoare a lui Victor Rusu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
moarte (26: 10 sq.). Multă vreme după aceea, profetul n-a mai putut să vorbească în public 29. Ultima etapă a propovăduirii lui Ieremia a început în - 595, când Nabucodonosor a cucerit Ierusalimul și a deportat o parte a elitei iudaice. Pe când noul rege Zedekia pregătea o revoltă cu ajutor din Egipt, Ieremia se străduia să liniștească poporul. Arestat și închis ca trădător, el a fost eliberat mai târziu de către babilonieni, îndată după aceasta, el pleacă în Egipt împreună cu un grup
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
idolatria, îl făcuseră pe Israel "impur". Iahve va îndeplini izbăvirea poporului său "curățindu-1" cu o "apă curată" (36: 25)34. La început, lezechiel își considera sarcina ca o muncă ingrată, dar indispensabilă demistificării: el trebuia să nimicească speranțele primilor deportați iudaici în invulnerabilitatea Ierusalimului și, prin urmare, să-i întărească, după zdrobirea orașului sfânt 35. În această primă perioadă a predicării sale, lezechiel anunța apropiatul sfârșit al Ierusalimului, urmare ineluctabilă a necredinței lui Israel. O alegorie (cap. 23) compară Israel și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
niciun fel de Duh, Dumnezeu sau Life Force, iar 3% au refuzat să răspundă. Pentru a descrie peisajul confesional european, se poate afirma că, în prezent, pe teritoriul UE există 6 mari comunități religioase: catolică, protestantă, ortodoxă, anglicană, musulmană și iudaică. Acestea erau în 2001, într-o Uniune Europeană cu 15 membri (377 de milioane), repartizate după cum urmează: 51% catolici, 16% protestanți, 6% anglicani, 3% ortodocși, 3% musulmani, 0,5% evrei și 20,5% fără o confesiune declarată. În 2004, odată cu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cu ale druizilor celți , despre care sunt informații transmise de Cezar. Preoții geto-daci formau un adevărat ordin călugăresc, duceau o viață de sfințenie, consumând miere, lapte și brânză, nu se puteau căsători, fiind asemănați de Flavius Iosephus, autorul „Antichită ților iudaice”, cu secta essenienilor din Palestina, prin organizare strictă și austeră , că rora creștinismul primitiv le datorează atât de mult. Clasa preoțească se bucura la geto-daci de un respect deosebit, poporul îi numea „evlavioși” și „călători prin nouri” și ținuți la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Ceea ce ne unește Istorii, biografii, idei Sumar Cuvânt înainte Întro săptămână intensă din toamna lui 2003, la Budapesta, Moshe Idel, cel mai ilustru specialist în mistica iudaică și una din autoritățile mondiale în domenii ca istoria și filozofia religiei, a găsit energia de a ține primele cinci Ioan Petru Culianu Lectures on Religion (3, 4, 7, 8 și 9 septembrie) și de a conversa aproape fără întrerupere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
predă și conferențiază în universitățile noastre; are discipoli din România; mai recent, chiar exegeza românească a operei sale a început să se contureze, în primul rând prin utila micromonografie a tânărulu său discipol clujean, Petru Moldovan (Moshe Idel. Dinamica misticii iudaice, Cluj, Editura Provopress, 2005). Din aceste motive, nu am vrut să includ în cartea de față mai multă informație savantă. Înainte de a încheia aceste pagini liminare, trebuie să înregistrez câteva detalii foarte personale. Mai întâi, aș vrea să las o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
la Haifa; asistent universitar; din nou pe front; în căutarea unui îndrumător: de la Scholem la Pines și înapoi; doctoratul: tărăgănat, apoi terminat în timp record; iar în armată; naveta Haifa-Ierusalim; tribulații imobiliare. Ieșirea în lume Începe cariera universitară; dincolo de studiile iudaice: câmpul se lărgește; Centennial Scholar; începutul consacrării; Autorenseminar pentru un autor fără cărți; „eu nu scriu cărți, eu scriu articole”; profesor invitat la Harvard și Yale; o reorientare: dinspre America spre Europa; noi întâlniri fericite: Umberto Eco, Derrida, Harold Bloom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu știam de fapt în ce intru. Dar condițiile erau perfecte la Harvard, deci am putut să pregătesc tot ce aveam nevoie, fără să părăsesc incinta universității. Oricum, la Harvard am fost în relații foarte bune cu departamentul de studii iudaice; eram, desigur, în relații excelente și cu Scholem XE "Scholem, Gershom" , cine îmi putea reproșa ceva? S.A.: Sigur, îi cunoșteai deja pe cei mai mari din domeniile tale. Nu mai aveai vreo urgență să-ți faci alte relații. M.I.: Așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Așa este. Deci, oricât de ciudat ar suna, pentru mine Harvard n-a fost... S.A.: ...o revelație intelectuală. Înțeleg. Dar a fost trambulina ta pentru a ajunge într-o discuție academică mai generală, pentru a ieși din închiderea specialității „studii iudaice”. Domeniu complex, vast, dar până la urmă cu limitările lui. M.I.: Exact! Iar ieșirea asta a fost pentru mine decisivă. S.A.: De fapt, te-a redeschis către subiectele de tot felul care te fascinaseră dintotdeauna, te-a relansat ca intelectual și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Îmi spunea: „Ești invitat din oficiu la toate conferințele noastre. Dacă uit să te chem, tu să vii oricum.” S.A.: Ideal! Să continuăm parcursul tău din momentul primelor expuneri internaționale și al ieșirii din mediul strict al specialiștilor în studiile iudaice. Această evoluție, din câte îți cunosc eu lucrările, era anunțată de orizontul și diversitatea lecturilor tale. Ai spus-o chiar tu, de mai multe ori: interesul pentru literatură, pentru istoria religiilor de toate felurile, pentru filozofie. Deci tu erai deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
doar fizic te racordai la ea. Cum te-ai adaptat la circuitul internațional, la proverbialul jet set academic? M.I.: După ’81-’82, perioada în care am fost la Harvard și am putut citi mult despre Renaștere, nu numai pe teme iudaice, al doilea eveniment foarte important din acest punct de vedere s-a petrecut în ’86, la New York, unde am fost invitat cu titlul de Centennial Scholar, la 100 de ani de la înființarea celui mai important seminar iudaic din secolul al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
numai pe teme iudaice, al doilea eveniment foarte important din acest punct de vedere s-a petrecut în ’86, la New York, unde am fost invitat cu titlul de Centennial Scholar, la 100 de ani de la înființarea celui mai important seminar iudaic din secolul al XIX-lea, Jewish Theological Seminary, cunoscut și cu inițialele sale, JTS, și rămas până astăzi cea mai importantă instituție academică evreiască din America. Eram invitat pentru o jumătate de an, nici eu nu puteam mai mult, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
detaliu. Experiența a fost și mult mai ușoară decât mă așteptam: n-am fost așa de atacat, tonul discuțiilor mi s-a părut foarte blând. Și erau unii dintre cei mai mari specialiști în mistică creștină, mistică arabă și mistică iudaică, precum și în iudaism în general, cel puțin douăzeci venind din afara New Yorkului, câțiva chiar din Israel. Pe moment, nici n-am înțeles prea bine ce se întâmplă. Dar când a venit soția mea, i-am arătat filmul întâlnirii. M-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
statuia lui Scholem XE "Scholem, Gershom" ? M.I.: Da. Și asta era exagerat, totul era într-o notă foarte negativă. S.A.: A, mai mult decât că-l ucideai pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , distrugeai de-acum toată învățătura în domeniul misticii iudaice. M.I.: Cam așa ceva. Și mistica iudaică, și iudaismul în ansamblu. De fapt, era ceva foarte încurcat, pentru că, în fond, nimeni nu putea să spună nimic: publicasem până atunci poate vreo sută de articole, aprobate de toți aceia care mă acuzau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
M.I.: Da. Și asta era exagerat, totul era într-o notă foarte negativă. S.A.: A, mai mult decât că-l ucideai pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , distrugeai de-acum toată învățătura în domeniul misticii iudaice. M.I.: Cam așa ceva. Și mistica iudaică, și iudaismul în ansamblu. De fapt, era ceva foarte încurcat, pentru că, în fond, nimeni nu putea să spună nimic: publicasem până atunci poate vreo sută de articole, aprobate de toți aceia care mă acuzau acum, de la toate jurnalele. Și fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
așa ceva. Dar a existat insinuarea că săvârșisem un fel de trădare: „Ai ieșit din Sionul nostru”, parcă mi se reproșa. S.A.: Ce bizar! E ca un fel de înaltă trădare, ca o crimă de stat, deci. Pe scurt: dacă studiile iudaice în forma lor canonică reprezintă legitimarea teologică a statului Israel, tu, dacă vorbești altfel, înseamnă că ataci fundamentele statului. M.I.: Într-un fel, deși nimeni nu a spus așa ceva. Și toți știu în Israel că eu sunt sionist cel puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
m-am gândit la asta deloc atunci, am înțeles doar retrospectiv. S.A.: Sigur, așa cum spunea un mare sinolog francez, metoda e drumul, dar drumul după ce l-ai parcurs... M.I. Așa cred și eu. Toate problemele teologice și mistice ale tradiției iudaice erau mult mai ușor de înțeles pentru mine fiindcă citisem - fără să urmăresc o finalitate oarecare - literatura asta indiană. Și nu era nici o problemă să scriu în prima mea carte despre aceste materiale, la începutul carierei... Puteam părea multora nebun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
este să-i învețe pe copiii noștri să gândească liber, liber de ei înșiși, liber de propriile frici, complexe, și liber de noi, de fricile și complexele noastre, liberi să-și aleagă și calea către Dumnezeu, catolică, ortodoxă, musulmană sau iudaică, ar fi preferabil să nu se înstăpânească însemnele unei religii anume, fie ea și majoritară. Sau cu atât mai mult dacă e majoritară. Dar mai apoi, văzând proporțiile pe care le ia, nu dezbaterea, nu discuția, nu tentativa unora de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pe piața germană i-a fost mijlocit chiar de doi scriitori români de limbă germană. „Una dintre legendele care circulă aici este și aceasta - că am fost un obiect de marketing foarte stăruitor și eficient, și astfel, inclusiv prin conspirația iudaică și foarte buni agenți, am fost propulsat drept spre lună. Lucrurile nu au stat așa. Prima mea carte care a apărut în Occident a fost în Germania și datorită unor scriitori români de limbă germană pe care nu îi cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
corectarea dogmei. Deși sinoadele nu sunt citate în biblie ca mod de manifestare în credință, ele s-au dovedit necesare. Astfel primul sinod ecumenic a avut loc în anul 51 (după Hristos), reunind pe toți apostolii spre a combate erezia iudaică care izbucnise în rândul poporului evreu. Al doilea sinod, în anul 325 la Niceea, s-a întrunit pentru afirmarea dogmei creștine și combaterii arianismului, o altă erezie în plină ascensiune la acea vreme. Au urmat 6 sinoade de-a lungul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întrunirea a încă 6 sinoade ecumenice până în secolul al IX-lea, care aveau să combată ereziile cunoscute sub numele de Monofisiți, Monoteliți, Iconoclaști, Milenari, Nestorieni etc. Între acestea Arianismul punea la îndoială chiar divinitatea fiului, iar Albigenii considerau că doctrina iudaică era preferabilă celei creștine. Toate acestea aveau să culmineze cu schisma lui Foție și Cerularie, care a produs ruptura definitivă a bisericii creștine în cele două mari biserici: cea de răsărit (ortodoxă sau bizantină) și biserica apuseană (romano-catolică). Sinodul al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]