5,195 matches
-
Ne vom iubi, oricum ar fi fără oprire, sfântă menire și năzuință pentru credință, eternitate și libertate. Să înflorim când ne dorim ploi infernale în seri banale, ascunși de ger și de fulger, să construim visul sublim de-a ne izbi, în zori de zi, de-un cer curat, catifelat, ca drumul meu din curcubeu la al tău piept! În zbor s-aștept iubire pură de picătură din suflet cald, ca un smarald plin de parfum. Capăt de drum s-alcătuim
LA CAPĂT DE CURCUBEU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356537_a_357866]
-
predominanțe comerciale ale majorității operelor de artă vehiculate în galerii locale. Privind astăzi retrospectiv, mi se pare că, atunci când ești exilat și încerci totuși să te inserezi într-o cultură adoptiva, precum cea canadiană, la vârsta maturității, riști să te izbești de rezistență, și să fii respins. Marea mea șansă a fost aceea însă de a nu fi la milă oficialilor culturali locali, ci de a putea să-mi prezint lucrările direct, nemijlocit în fața publicului pe care îl consider astăzi, după
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNCREMENIRE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului a încremenit în orbita privitului tremuratul unui alt glas părăsit ca o pedeapsă în mijlocul unei umbre din plictiseală mi-am izbit tăcerea la marginea unei păduri ca un apucat îmi reped umerii să muște din inima frunzei poate zăresc mai bine lutul cules în aripi de marșul fluturilor poate reușește să sticlească ochiul găsit în scoarța unui arbore bătrân în vremea
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
știam că îmi lipsește ceva. Eram tot timpul în căutare. Omul este într-o continuă căutare și toți căutăm acel CEVA. Știu că cei care nu-L cunosc pe Isus Cristos sunt în continuă căutare. Dar următorul adevăr m-a izbit, și anume cuvintele lui Isus Cristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Sunt cuvinte de Dumnezeu, nu de om. Și Adevărul într-adevăr este El. Bucuria de acum nu se compară cu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356606_a_357935]
-
Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers gând: “Oare dracul ăsta se dă la mine, s-a bolânzit?” Întoarse cu iuțeală capul, dar se lovi cu tâmpla de colțul vaporizatorului și se prăbuși cu fața în sus, izbindu-se cu ceafa de gresia rece și dură. Leșină. Femeia a țipat ca din gaură de șarpe. -Un străin în casa mea! Tocmai a intrat pe ușă soțul. Se bâlbâiau amândoi în timp ce Vasile zăcea întins cu “roatele” în sus. Soția
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
sub vorbe care dor,/ Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred / Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor, / Dacă de așteptare nu ostenești nicicând, / Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept ,/ Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând / Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau înțelept...), omenirea ar ajunge departe”, așa crede Dumitru Sinu și mulți dintre noi suntem în asentimentul său. Fiecare lucru își găsește rezolvarea și fiecare drum
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
deși este similitudine de poluare între plumb și cianură. Am fost la Abrud și Roșia Montană pentru că am vrut să mă informez personal. Să-mi extrag io informațile după ce am am auzit multe păreri pro și contra. Întâi m-au izbit în fesieri starea deflorabiă a drumurilor, apoi dezordinea, murdăria și sărăcia localităților, superficialitatea și nepăsarea, oamenii buni dar indiferenți la ceea ce e în jurul lor, mai muți câini comunitari decât copii. Ăștea suntem, ăștea plătim taxe și impozite din care nu
PAMFLET: CIANURA DIN CEAŞCA DE CAFEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356720_a_358049]
-
asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-apasatoare, în toată
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
le asculte.Și poate-au fost cumva necumpatate.Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinteodata ce se pierd în lungul sunet.La care nu mai iau nici eu aminte,când le rostesc ștergând obrazul umed.Cuvinte ce se frâng infioratecand se izbesc de tristă ta tacere.Se pierd pe drumul lung ce ne desparte,în palid, trist ecou demangaiere.Si poate c-am rostit cumva cam multein încercarea de-ati aduce aminte,tăcerea cât îmi fu de-apasatoare,în toată lipsa asta
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
și ce-ai mâncat / De mi te-ai îngrășat ? / - Sus la munte m-am suit, / Jir și ghindă mi-am mâncat, / De aceea m-am îngrășat. / Mai la vale m-am coborât, / Apă rece mi-am băut, / Grădinile le-am izbit, / Românii că m-au văzut, / Și pe mine m-au luat, Românii cu topoarele, / Țiganii cu baroasele, / M-ajunseră, / Mă doborâră / Și cu paie mă pârliră / Și carnea că mi-o-mpărțiră: / Luară românii slănina, / Și țiganii căpățâna. Văzură că
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
Guvernul Ciorbea ca pe pâinea caldă. Punerea în practică a gheșeftului evreo-american a luat ceva timp. Reprezentanți ai firmelor Case și Valmont încercaseră de-a lungul mai multor guvernări să-și pună în aplicare planurile. De fiecare dată s-au izbit de reținerile unor factori de decizie români, catalogați ca fiecare dată ca "neocomuniști". Cu totul altceva se aștepta de la "guvernul Ciorbea", rezultat în urma victoriei Convenției Democrate din noiembrie 1996. Pe l februarie 1997, reprezentanții companiilor americane i-au prezentat secretarului
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
către mânerul ce părea că ar deschide ușa. S‑a ghemuit atentă, puțin câte puțin, pregătindu‑se să sară imediat ce o va deschide. Nu‑i păsa că mașina se deplasa cu mare viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța, s‑a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat‑o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era în stare, cât a paralizat‑o din nou vocea scrâșnită a omului de la
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
științifică totalitarista crează: noi embrioni umani în laboratoarele secrete. Scopul lor este să obțină informații genetice replicative și să le folosească în programele lor de inginerie genetică, de discriminare, unde cei bogații au beneficii nelimitate, iar cei săraci să se izbească mereu de programele lor utopice. Paradisul prin distrugere, aceasta este esența oricărei utopii, Din nefericire, orice utopie îi are ca adversari pe oamenii înșiși. Iar acești codoși globalizați, demenți, frustati și lipsiți de orice viziune, cred că distrugând un sfert
JAF IN DRAGOSTE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355733_a_357062]
-
convingă că dincolo de realitatea palpabilă mai este ceva sau Cineva fără care nu se poate. Care trebuie să fi făcut lumea, cea văzută și cea nevăzută, care a fixat niște legi de care noi, oamenii, luăm cunoștință doar când ne izbim de greutăți și nereușite. Că ordinea din lume este dumnezeiesc de înțelepțește întocmită, că trebuie să fii orb sau rău intenționat ca să nu accepți aceste învățăminte. Învățăminte care cuprind deopotrivă oameni, plante, animale, misterele vieții și încă multe altele pe
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346072_a_347401]
-
poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: „Ce faci? Nu știi să înoți!?“ Helene PFLITSCH Moragalla, Sri Lanka 30 ianuarie 2013 ---------------------------------------------- PFLITSCH, Helene, prozatoare de limbă română, născută în 8 decembri 1958, în comună Mihai Viteazu, jud Cluj. A urmat cursurile Liceului teoretic nr. 2 din
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
coloratặ, fardatặ chiar strident, L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ Acesta și-a ras barbă și i-a zids decadent: Tu esti ceva în jurul unui bujor de fatặ. E VREMEA CIREȘELOR COAPTE E vremea cireșelor coapte. Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! Îți culeg un coș de gînduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
să faci gogoși. Și de la zvîrlugele alea de iele Puțină pulbere dulce de stele ... Și, dansînd pe tîmpla mea, să dai timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrînul ascet, Care ma amăgește cu o eternitate ... Auzi cum se izbesc fluturii de noapte ! C'EST LE TEMPS DES CERISES MÛRES C'est le temps des cerises mûres Écoute comment se frappent leș étoiles de la nuit Je te cueille un panier de pensées, comme des fruits. Le ciel s'est appuyé
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Iubesc ploaia care mă îndeamnă să fac dragoste cu timpul Iubesc ploaia care trezește în mine fiorul unui dans de foc Iubesc ploaia care oricât de abundent ar cădea nu spală urma pașilor (lui) zidiți în stropii care parcă se izbesc de tâmplele mele în care (îi) simt bătălie inimii iubesc ploile cu o ardoare senila Iubesc ploaia ca pe cel mai bun prieten (tace și nu te judeca) Iubesc ploaia care amestecându-se cu lacrimile da naștere stropilor de roua
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
o agasa! De câteva ori chiar se luase cu ea, cu lumea , la trântă! O iubea însă prea mult ca s-o învingă! Așa că, o vreme, a mai suportat-o! Apoi, ceva s-a rupt și sufletul ei s-a izbit de marginile întunecate ale lumii. Tata mi-a lăsat moștenire numai viața, pământul care mi se cuvinea lăsându-l celei de-a doua neveste. Deși era moștenire de la mama. Lucrul acesta n-avea cum să-l priceapă Dio: dragostea tomnatică
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
purități și gingașii. Te-am cunoscut când orice cântec Era pe cale de-a se stinge, Când ploaia-ar fi murit și ea, Când mut și rece-ar fi rămas Plăpândul fir de gand ... Te-am cunoscut Când întunericul mi se izbea De ființa-mi aproape înghețată. Citește mai mult ATUNCI ...TE- AM CUNOSCUTTe-am cunoscutCând ploaia îmi cântă în geamși se-ngânaCu cântecul firav ce începeaO simfonie-n lumea mea ascunsăCa un ecou din vremi copileDe purități și gingășii.Te-am cunoscut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346191_a_347520]
-
care participi singur. La început sunt așa de neperceptibile că unul egoist, materialist, indiferent la ce este în jurul său, trece pe lângă ele și nici măcar nu le observă. Atunci mesajul se amplifică până când ajunge să fie înțeles, iar individul destinatar este izbit cu o fortă așa de mare că nu mai reușește să se reinventeze. Ajunge lângă buldo-excavatorul care încă mai este în curte. Modul cum se prezintă, prin poziția sa, te înspăimântă. Are cupa cu colții înfipți în locul în care era
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
în anonimat mai repede ca oamenii, lacrima celui sătul de vise devenind dulceagă precum sudoarea unei statui muribunde. Ți-am săpat peșteră în cearcănele mele cenușii, lucrînd ca un condamnat pus pe fugă, daltă cu daltă, milimetru cu milimetru, mai izbeam din greșeală o țeavă de sînge, mai perforam o vînă cu agent termic otrăvitor, treceam de toate, și de cabluri neașteptate de telefon sau de curent electric, treceam de toate ca un dement cu ochii-n flăcări, cu o daltă
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul salvator, Iar valurile-nalte izbesc cu-nverșunare, În insula de gheață și-n tristul său decor. Se prăvălesc toți munții, în hulpave adâncuri, Iar stâncile de gheață se sfarmă-n zeci de mii, Împrăștiind răceala în cele patru vânturi, Trezind din amorțire întinsele câmpii. Deodată
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
meu, Acum, când în pântec rodește darul tău. TACI, INIMĂ, TACI... Nu mai vreau să port poveri de fier Și de aceea-i poruncesc inimii mele: taci inimă, taci! Mă prefac că nu aud, Parcă astăzi timpul îi surd, Mă izbesc de gânduri sumbre, în apusuri însângerate, Înecând dorurile mele. Inimă cu gând hoinar, Mult mai suferi cât trăiești, Și mereu tu pribegești. În zadar te tot mâhnești, Căci destinul nu ți-l tocmești, Zilele și anii, nu poți să- i
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]