3,194 matches
-
a supraomului Robinho pot privi, spre exemplificare, cu mai bine de un veac în urmă. Nietzsche a însăilat acest gen de idei în opera sa și, de-acolo, le-au extras autorii doctrinei naziste. E greu de crezut că din jalea noastră admirativ-postgalactică s-ar putea întrupa ceva mai bun! Supraoamenii nu există. Toți se nasc la fel: și Bănel la Făurei, și Diarra, galacticul din Mali, o țară care zbiară de foame, și Beckham în civilizata Britanie. Evoluția ulterioară îi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
trecere, nevasta nu mai avea voie să mai umble cu capul descoperit, acesta constituind un mare păcat. Valul de la mireasă era pus pe capul unei fecioare care urma a se căsători, aceasta grăbindu-i măritișul. Lăutarii cântă iarăși cu mare jale: „Și-am zis verde mărăcine, Plângi mireasă cu suspine Plângi mireasă și jelește Că nuna te dezgolește. Plângi mireasă și suspină Că intri în casă străină De bărbat vei fi mustrată Și de soacră judecată.” După acest moment se încinge
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sunt expresie a vieții spirituale, a trăirilor și sentimentelor oamenilor de pe aceste meleaguri. Sunt concludente versurile: Foaie verde lemn de scai,/ Inimă de putregai,/ N-am cuțit ca să te tai,/ Să văd în tine ce ai". Doinele sau cântecele de jale au ca temă sentimentele de dragoste, dorul, suferința, căsătoria nefericită, copilul cu mamă vitregă, copilul crescut de cioban. Natura înconjurătoare a servit ca izvor de inspirație pentru cei ce-și cântau dorul și jalea. Alexandru Aruxandei și Letiția Obreja sunt
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ce ai". Doinele sau cântecele de jale au ca temă sentimentele de dragoste, dorul, suferința, căsătoria nefericită, copilul cu mamă vitregă, copilul crescut de cioban. Natura înconjurătoare a servit ca izvor de inspirație pentru cei ce-și cântau dorul și jalea. Alexandru Aruxandei și Letiția Obreja sunt cunoscuți pentru originalitatea cu care interpretează melodiile populare locale. Pe scena Căminului cultural Oncești, cu deosebită originalitate s-au jucat spectacole folclorice precum "Șezătoarea" și "Claca", care au prezentat obiceiuri tradiționale de muncă, manifestări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe cale să se destrame, tragedia se degradează și ea, luând înfățișarea unei comedii oarecare. Cu o precizare, totuși: fiind obligat să asiste la suferința femeii (ca în piesa lui Coppée), Andrei rămâne indiferent, urmărind cu un ochi străin "cântecul de jale al Silviei către cântărețul florentin"; când însă decorul se schimbă și ținta deriziunii generale ajunge să fie Boubouroche, bărbatul înșelat din piesa lui Courteline, atitudinea lui se schimbă radical, pentru că găsește în sfârșit prilejul de a se privi în oglindă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oglindească din nou în ochii lui "ca într-o apă liniștită". În sfârșit, bărbatul "se regăsea pe sine: acel Andrei duios, icoană (sic!) a neamului său de ciobani și de țărani, al căror suflet picură în lacrimile doinei a căror jale tremură în notele fluierului și ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care se vede din nou stăpână pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
anterior (fie prezentului comunicării, fie desfășurării unei alte acțiuni) dar și determină, totodată, o „ierarhizare” a acțiunilor verbale pe „scara” timpului, introduce, altfel spus, relief în „spațiul” timpului (trecut): „Mihai era tot trist. Se lupta cât se putea să biruie jalea ce-l cuprinsese chiar de la plecare, dar nu izbutea.” (D. Zamfirescu) În mod obișnuit, prezența mai mult ca perfectului este strâns legată (condiționată chiar) de prezența unui alt timp trecut: • imperfectul: „El lua interogatoriul la trei nenorociți, care trecuseră prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cel mai adesea cu adverbul. Observații: Gerunziul poate avea și alte ipostaze: • de adjectiv; când primește dezinențe de număr și gen, ca orice adjectiv calificativ: „Metalica, vibrânda a clopotelor jale” (M. Eminescu) • de substantiv; prin intermediul valorii adjectivale, în urma unui proces de substantivizare, prin articol: „Murindului speranța, turbării răzbunarea.” (M. Eminescu) Aceste ipostaze intră în inventarul noilor unități lexico-gramaticale: adjectiv, substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura adverbială a gerunziului se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se descriu. Aceasta-a fost când o sălbatică risipă de frumuseți prilej dădu întâia oară păcatului să-și facă pe sub arbori cale? Nu pot să știu ce-a fost prin vremi, odinioară
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Costache Negruzzi se aporpie de simbolismul eminescian: „Al aramei tristul sunet gândul meu a deșteptat, Spre locașul mântuirii pașii mei a îndreptat...”. La Eminescu arama emite cântece funebre, dedicate lui Aron Pumnul sau Neamțu; poetul evocând „metalica, vibrânda a clopotelor jale” sau clamând : „Lasați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inima de fier.” Metafora antropologică revine în Mureșanu, unde „Tresare miazănoaptea în inima de aramă/A turnului de piatră.” Dar și mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cearcănele gurei intacte. Dinți foarte potriviți, nicio măsea stricată; câțiva dinți căzuți i-am pus la loc. Ce dialect s-a rostit prin aceste frumoase cearcăne o știe numai acela care a ascultat suspinele animei ei și care a auzit jalea de la moartea ei84. Descrierile pun în evidență nu atât resturile trecutului, cât mai ales calitatea lor perisabilă, în proporție directă cu apartenența lor la viață. În pământ, Bolliac distinge disoluția și în același timp persistența substanțelor trăitului: grăsimea, sângele, efemeridele
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Saligny, Ion Simionescu, Dimitrie Pompeiu, Petru Poni, Constantin I. Istrati, Emil Racoviță, Constantin I. Parhon, Spiru Haret, Horia Hulubei, Gheorghe Spacu, Gheorghe Ionescu-Sisești, Simion Mehedinți, Ludovic Mrazec, Gheorghe Țițeica), reprezentanți ai muzicii, arhitecturii, artelor plastice (George Enescu, Petre Antonescu, Ion Jalea, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu), sociologi (Dimitrie Gusti), folcloriști (Athanasie M. Marienescu, Simion Florea Marian, Arthur Gorovei), diplomați (Nicolae Titulescu), oameni politici (Ion C. Brătianu, Vasile Goldiș, Pantelimon Halippa, Iuliu Maniu), reprezentanți ai clerului (Andrei Șaguna, Nicodim Munteanu, Miron Cristea, Pimen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
arabe, devoțiunii mexicane și colonizării anglofone"42 integrează și, în același timp, transcende efortul general al muzicii tejano de a "nu capitula în fața nici uneia dintre influențe"43. Mai mult, grito-ul, un plânset exprimat în cântece tejano de dragoste sau de jale, "este atât o expresie a răzvrătirii, dar și a solidarității în durere"44 pe care cei care au ascultat-o pe Selena, fie și prin intermediul mass-media - ca mine, care nu am avut ocazia să o cunosc cât era în viață
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
lui Ilieșiu, nu pot nimic pe langă recordul lipsei d-sale de personalitate.” Abia cu două plachete târzii, Lângă hotar (1943) și Sângerări ardelene (1944), poezia să capătă mai multă individualitate. Ultima dintre acestea exprimă de la un capăt la altul jalea Transilvaniei de Nord, înrobita în urmă Dictatului de la Viena. Este mărturisirea unui pribeag, plângere a dorului de casă, poetul evocând fie plaiul transilvan aflat sub „stea fatală”, fie conturând portrete emblematice precum mama, dăscălita, clopotarul, morarul, cioplitorul de cruci, crâsnicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
și respect pentru „consumatorul de muzică” cântă cu multă pasiune, instrumentul și vocea sa vibrând pe aceeași lungime de undă cu bucuria sau tristețea celui care-l ascultă. Amintesc doar câteva dintre versurile grăitoare despre lăutari: „Cântă-mi lăutare de jale și de dor”; „Cu opinca de mai vreu / cu tilinca tot mă ieu”; „Ceteraș cu struna ta/ mi-ai alinat inima...” 5.5. Rudarii. Sunt recunoscuți ca adevărați maeștrii ai căutării și prelucrării primare a aurului, a prelucrării lemnului moale
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
flamenco” din Andaluzia, din alte zone (Balcani), combină armonios ritmul impus de muzica autohtonă cu „flori” de stil orientale, mai ales turcești, de genul „manea” și „meterhanea” (cântece originar turcești, de dragoste, predominant instrumentale, cântate rar, sacadat, În ritm de jale), care au Început să decadă, În spațiul lor de origine, Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar lăutarii i-au preluat unele elemente de stil. Remarcăm o serie de caracteristici specifice lăutăriei: - meserie moștenită din tată În fiu;se
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
țăranului român, rostit la 29 mai 1940, relațiile cu Tudor Arghezi după apariția pamfletului acestuia la adresa romanului Ion ș.a. Bine structurat și cu informații inedite este capitolul consacrat receptării operei lui Liviu Rebreanu în străinătate. De asemenea, elucidarea pseudonimului Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu a publicat în 1919 broșurile Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea și Ardealul, Banatul, Crișana, Maramureșul și Bucovina. SCRIERI: Liviu Rebreanu în atelierul de creație, București, 1985; Liviu Rebreanu în agora, București, 1988; Convergențe, București, 2003. Ediții: V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
titlu, „muiată-n nestimate și-n horbote de fir”, este domnița bizantină. Din vremuri voievodale, poetul desprinde chipul nefericit al unei văduve de domnitor pierit în luptă cu „păgânele urdii”. În mănăstire, „a țării mândră Doamnă” îndură „sub bolți de jale o soartă urgisită”, în timp ce în țară bântuie prăpădul (Călugărița). C. evocă mai ales aspecte tragice ale vieții voievozilor, sacrificiile și suferințele acestora. Versurile mărturisesc nu atât compasiunea poetului, cât îndurerarea față de soarta unor oameni considerați mult apropiați lui, legați de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
meu erau ca de piatră. Eu am început să plâng din momentul în care i-am văzut și până-n zori când au părăsit casa. N-a fost un plâns de copil. A fost un bocet. A fost un cântec de jale ca într-un rit străbun. La un moment dat, unul din ei i s-a adresat mamei urlând: Fă-o să tacă ! Dacă nu, ți-o potolesc eu!” Apoi cele șase brute au continuat să mă suporte, distrugând și scotocind
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mică și se trece cu căruța sau cu animalele pe malul celălalt al apei. Mai știam despre vaduri din pozia lui Coșbuc “Mama”: “In vaduri ape repezi curg, Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zaresc Pe tine-ntr-o cascioară”. Era o poezie tristă ca și mine, în anul când nu mai mergeam la școală pentru că nu scăpasem de stigmatul de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
acea vreme în școli, pentru că fusese membru al unui partid ”burghezo-moșieresc” și fost prim ministru. Noi copiii însă de asemenea de acasă, știam câteva poezii. Pozia sa, ca și a lui Eminescu, are o origine metafizică din care răzbate o jale nemăsurată. Cel mai bine este exprimată această jale de versurile din poezia ”Noi” ” La noi sunt codri mari de brad Si câmpuri de mătasă La noi atâția fluturi sunt Și- atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
unui partid ”burghezo-moșieresc” și fost prim ministru. Noi copiii însă de asemenea de acasă, știam câteva poezii. Pozia sa, ca și a lui Eminescu, are o origine metafizică din care răzbate o jale nemăsurată. Cel mai bine este exprimată această jale de versurile din poezia ”Noi” ” La noi sunt codri mari de brad Si câmpuri de mătasă La noi atâția fluturi sunt Și- atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
are o origine metafizică din care răzbate o jale nemăsurată. Cel mai bine este exprimată această jale de versurile din poezia ”Noi” ” La noi sunt codri mari de brad Si câmpuri de mătasă La noi atâția fluturi sunt Și- atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe...” Aceste versuri reflectau cel mai bine viața familiei mele din timpul copilăriei dar și acum îmi aduc aminte de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Doamne,-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos”- Mihai Eminescu “La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă; La noi atâția fluturi sunt, Și-atâta jale-n casă” - Octavian Goga “Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sete de repaos”- Mihai Eminescu “La noi sunt codri verzi de brad Și câmpuri de mătasă; La noi atâția fluturi sunt, Și-atâta jale-n casă” - Octavian Goga “Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!” -Vasile Alecsandri “Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]