2,253 matches
-
animosité, comme și rien de pareil n'avait jamais eté mis en question"181. Cu atat mai mult, cu cat otomanii nu se așteptau câtuși de puțin la așa ceva, mai ales după înfrângerea dezastruoasă suferită de prusieni, în bătălia de la Jenă, din 14 octombrie 1806, înfrângere care "a dû changer le plan de campagne dont Elle (Rusia n. Ven.C.) fesait pârtie pour assurer le passage de cet Armée (care a intrat în Principate n. Ven.C.) en Dalmatie et en
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mulți aderenți pentru partida antifranceză. Totodată, nu a ezitat să amenințe cu o posibilă intervenție militară directă împotriva Imperiului Otoman, în caz că "sfaturile" englezilor erau ignorate 187. Scoaterea Prusiei din cea de a patra Coaliție antifranceză, în urma victoriilor împotriva acesteia de la Jenă și Auerstaedt, din 14 octombrie 1806, urmată de instituirea blocadei continentale, prin Decretul de la Berlin, emis de Napoleon I, la 21 noiembrie același an, au impulsionat demersurile diplomației engleze. În noile împrejurări, ambasadorul englez la Istanbul, Charles Arbuthnot, a reafirmat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
228, 243 Italia (Italy), 18, 27, 53, 64, 67, 129, 138, 174, 253, 266, 268 Italinski, Andrej Iakovlevich, 182, 183 Ivănescu, Dumitru, 31 Izzet Mehmed pasă, 12, 219, 220 J Jackson, Francis James, 108, 128, 154, 155 Jagiellone, dinastia, 113 Jenă, 245, 247 Johnson, Șved, 91, 94, 95, 97-100, 195 K Kaffa, 234 Kaplan, Herbert, 7 Kerci, 12 Kersten, Adam, 74, 156 Kinburn, 12, 113 Knobelsdorff, Friedrich Wilhelm Ernst von, 41-44, 48, 53, 62, 66, 67, 168, 173-175, 177, 178, 212
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
deasupra zidarilor cu care lucrează... Într-o seară, de bine de rău, am scris o poezie și m-am dus la ea să i-o citesc. A ascultat, dar pe urmă a pufnit-o râsul. Râdea în hohote fără nici o jenă și nici o rușine. De acord, poezia era proastă, dar nu asta era important, ci faptul că o scrisesem totuși. Am aruncat-o furios la coș și am ieșit de la ea înjurînd." "Bine, zic, dar de ce trebuia să i-o citești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trufașă la mulți oameni, mai ales, desigur, la cei inculți, care nu o dată treceau, în societate, drept foarte inteligenți, chiar superiori celor cultivați. La o privire superficială, cei cultivați păreau cei mai anonimi indivizi, blocați în forul lor interior de jena de a nu părea ridiculi exprimând idei despre care ei știau că nu sânt ale lor, și cum a avea idei proprii nu era o glumă, și în nici un caz să faci cu ele paradă în societate, ei discutau pașnic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el mă susținuse să fiu numit la catedra lui. Nu-mi plăcuse însă că era distant cu mine și se complăcea să fie înconjurat de adulatori găunoși, care în afară de opera lui, din care îi citau chiar în față fără nici o jenă, știau prea puțină filozofie. Era adevărat că în sinea mea consideram lipsită de interes pentru timpurile moderne teoria sa asupra unei cunoașteri limitate de o cenzură transcendentă, precum și adaptarea la spațiul românesc a gândirii spengleriene conform căreia culturile și civilizațiile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
voce casantă în siguranța de sine a judecății lui, n-am înțeles-o! Fii bun și explică-mi! Cine s-a legat de salariul tău?" Ura reapăru pe chipul grasului. Îmi aruncă o privire turbure, apoi se feri cu o jenă culpabilă, pe care însă o alungă imediat: "Așa, bolborosi, să nu se lege nimeni de salariul meu." " Nu m-ai înțeles, strigă Vintilă. De acord, să nu se lege nimeni, dar cine s-a legat?" "Vintilă, strigă în clipa aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când vroia să-mi spună că a rămas însărcinată, ce jubilație! Căzuse în genunchi! Pleacă! Nu vroisem să plec? Ia să-i arătăm noi că altul o putea face fericită și să vorbim cu acest altul la telefon fără nici o jenă, cu soțul în casă, care stă cu nasul în cărți și habar n-are! Nu crede că am găsit pe altcineva? Ia să-i dovedim că pot să plec imediat chiar cu copilul în burtă și să încep să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
piesă grea, deosebit de bogată și dificilă, permiteți-mi s-o mai cântăm o dată. Și a cîntat-o! Același lucru, oricât ai fi fost de atent și tot nu puteai să distingi vreo temă melodică. S-a aplaudat ici-colo. În pauză, puțină jenă printre melomani. Văd că vine spre noi cunoștința care ne invitase, era cu nevasta, aveau locuri în altă parte. "Ei, zice el asudat, roșu la față. V-a plăcut?" "Nu", zic eu. Nu v-a plăcut, sau n-ați înțeles
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de surâs. Am depășit stadiul violenței, psihomedicii au confirmat-o și este menționat și în ultimul certificat medical. (Arătă cu mâna un birou pe care erau îngrămădite dischete și hârtii.) Așa că, de ce escorta asta? ― Eu reprezint în mod oficial infanteria. Jena lui Gorman era evidentă, ca și dorința de a-l lăsa pe Burke să conducă discuția. Ce știa, ce i se povestise despre ea? se întrebă Ripley. Era dezamăgit văzând că nu era vorba de o bătrână, de o cotoroanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de-acasă, făceau pe nevinovatele pe holuri. Se strângeau în grupuri de două-trei, puneau privirea în pământ și doar se-atingeau ușor cu vârful pantofilor, așa, ca din întâmplare. O întâmplare de-asta (cu codițe, bentiță și matricola tremurând de jenă și nerăbdare pe sânul aproape rotund) l-a terminat pe Andrei printr-a unșpea, făcându-l să schimbe, vreme de-un trimestru, berea pe „Fru-Cola“ și chitara lui Garry Moore pe mandolina lui Tudor Gheorghe. În fine, mai erau unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poartă?“ „Deloc. O să vezi imediat cum. Ține-mi puțin de șase.“ A „ține de șase“ era o absurditate. Pe lângă că expresia mă enerva, nimerisem în locul cel mai nepotrivit în care să se poată aplica. Cucoanele în halat ne cercetau fără jenă (cine mai urca seara într-o expoziție, în palatul președintelui, chiar înainte de ora închiderii?), camerele de luat vederi se întorseseră spre buchetul lui Luchian, iar intensitatea luminii din sală crescuse brusc. Într-un cuvânt, păream de-a dreptul suspecți. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite.“, am zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit de pumni și palme binemeritate. Maria se enervase, mă alerga prin tot Cotroceniul, fără jenă, ca-n romanele zglobii ale adolescenței, Cella Serghi sau Ionel Teodoreanu sau Sebastian; la fel de triste toate. Iubeam s-o tachinez, înțelegeți și dumneavoastră de ce. Abia în hol am redevenit serioși. Oamenii președintelui ne-au controlat încă o dată, după care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
catedră, odihnindu-se peste fișele mele despre Urmuz; sau prima oară fusese una lungă? Îmi venea să ghicesc unde-i crăpătura: față, spate sau laterală? Efortul părea oricum inutil, aveam alte lucruri mai dificile de rezolvat: picioarele se prelingeau fără jenă, genunchii îmi dădeau cu tifla (o porțiune a corpului pe nedrept neglijată de romancieri), ciorapul negru și transparent se lipea de pulpe și sticlea cu mii de focuri de mătase, gambele se jucau cu nervii mei, tremurând sub ciorap. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
val, plesnit de magma cărnii pe care-o descopeream. Nu ripostam. Abandonam luptele mult înainte ca ele să înceapă. În cloaca de corpuri și stări în care mă pulverizasem, mizeria curgea prin canalele optice. Căutam de dimineață până seara, fără jenă și fără discernământ. Femei de toate vârstele și condițiile sociale defilau dinspre retină spre nervii cranieni, influențându-mi ritmurile circadiene. Trăiam maniacal, bolnav, doar ca să pot urmări forfota din jurul creierului meu. Unii umblă după lucruri complicate, alții se pierd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drumul lui spre tablă. De neatins mi se părea mie; trebuia doar să știi să te porți cu el și, mai ales, să nu-ți imaginezi că fusese doar al tău. Odată lămurită chestiunea asta (iubita mea n-avea nici o jenă în a-mi povesti aventurile anterioare, o făcea cu mândrie și sinceritate, parcă pentru a nu exista nici un dubiu asupra bunelor ei intenții, dar nici asupra performanțelor), începeai să te bucuri de norocul care îi ocolise pe toți ceilalți, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unt și nucă, în care îți rupeai dinții). Inventarul putea continua la nesfârșit. Cum instalația de răcire ceda după o oră-două, speciile o luau razna, se urcau unele pe altele, împreunându-și libidinos cremele și culorile. Lichidele se-amestecau fără jenă, savarinele, cu basca lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau leșinate peste rulade. În orgia asta dulceagă și neprevăzută, nu mai știai dacă ai nimerit azi sau pe vremea lui nea’ Nicu. Vânzătoarele arătau la fel, dospite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perete, să-l coboare pe impostor și să-l repună în drepturi pe Vianu. E și-astăzi acolo, cu mutra lui severă, erudită și părul greblat peste cap cu briliantină. Am deschis cu cheia biroul decanului și-am intrat fără jenă. În calitatea mea de „responsabil cu problemele studențești“, primisem chei de peste tot, ca tipul ăla șmecher din Matrix. Sigur că era o ironie, problemele studențești mă interesau tot atât de mult cât reproducerea păsării Kiwi, dar nu puteam să zic nu: promovarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în ritmul zâmbetelor. Buzele se desenau cărnos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prusace, am adăuga noi numaidecât) a continuat să fie gestionat de clerul lutheran până în primul deceniu al secolului al XX-lea, păstrând un caracter predominant religios. Învățământul prusac a preluat o turnură patriotică tot mai pregnantă în urma dezastrului militar de la Jena (1806), unde triumful decisiv al lui Napoleon urmat de tratatul franco-prusac de la Tilset (1807) au precipitat Cuvântările către națiunea germană ale lui J.G. Fichte (1928) [1807], în care marele filosof pleda pasionant pentru educația patriotică drept mijloc de redresare și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deplin justificată. Concurând împotriva unei opoziții cu "spinarea frântă", fărâmițată și sub-organizată, FSN a beneficiat și de controlul asupra televiziunii de stat și a mass-media (Gallagher, 2004, p. 112). Adresând un mesaj paternalist și jucând cartea unui "naționalism lipsit de jenă", după cum îl descrie T. Gallagher (2004, p. 114), FSN a repurtat o victorie triumfală în primele alegeri postdecembriste. Ion Iliescu, candidatul FSN, a obținut un scor de 85,1 la sută din voturi, devenind astfel președintele României din primul tur
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
satisfăcător ideile conținute în operele lor. Una dintre cele mai vechi "dovezi" în acest sens o întâlnim în textul platonic. Socrate, care se adresează, în căutare de înțelepciune, mai întâi politicienilor și mai apoi barzilor, descoperă cu uimire și recunoscută jenă ("mi-e rușine, atenieni!", exclama) că, ori de câte ori le cere acestora din urmă vreo analiză a scrierilor lor, asistenta răspunde cu mult mai multă siguranță și coerentă decât ei66. Seria mărturiilor din această categorie îl include și pe Goethe, care, într-
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să ia loc. Te căsătorești? Dacă mă căsătoresc?... Cum?... Care căsătorie?... bâigui, zguduit, Gavrila Ardalionovici. Era grozav de intimidat. Întreb dacă te însori; poate-ți place mai mult această expresie... — N-nu... eu... n-nu, minți Gavrila Ardalionovici și roșeața jenei îi inundă obrajii. Privi iute spre Aglaia, care ședea departe, și-și feri imediat ochii. Aglaia îl privea cu răceală, calm, insistent, nescăpându-l din ochi și urmărindu-i deruta. — Nu? Ai spus: nu? îl interogă cu insistență neîndurătoare Lizaveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
treaba mea; nu eu dau camere cu chirie. Pe ușă își vârî capul Ptițân și-l chemă pe Ganea; acesta îl părăsi în grabă pe prinț și ieși, cu toate că mai voia să-i spună ceva; probabil, ezita și îi era jenă să înceapă; de fapt și camera o ocărâse parcă tot din cauză că se intimidase. De-abia apucă prințul să se spele și să-și pună cât de cât la punct toaleta, că ușa se deschise iarăși și apăru o nouă siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna. — Nu-i nici pe departe prostie, ci doar cel mai profund respect, spuse, absolut pe neașteptate, pe un ton serios și plin de importanță, Aglaia, care izbutise să-și vină cu totul în fire și să-și reprime jena de mai înainte. Ba încă, după unele semne, privind-o, puteai crede că acum se bucură că gluma merge din ce în ce mai departe și toată această schimbare avusese loc în sufletul ei tocmai în clipa când devenise prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]