2,723 matches
-
utilizării excesive. Este posibil ca la început aceste obiective practice să fi fost motivate prin intermediul miturilor în dorința de a nu ofensa divinitatea agricolă locală sau cel puțin de a o îmbuna, în cazul în care ar fi fost deja jignită prin încălcarea de către agricultor a dreptului său de suveranitate. Cu alte cuvinte, avea loc un fel de restitutio in integrum, de restabilire a condițiilor originare ale solului după deteriorarea sa, cauzată de intervenția omului. b) Dacă exista această uzanță se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să facă danii mănăstirilor, nu numai în diferite obiecte de uz bisericesc, ci și în moșii, încât, cu vremea ele ajunseseră să posede întinse pământuri, exploatate după bunul plac al mai-marilor în ierarhia călugărească. Purtarea acestor călugări ghiftuiți și destrăbălați jignea sentimentul demnității naționale. Mănăstirile închinate nici măcar nu plăteau vreo dare statului. Veniturile lor nu erau controlate de nimeni, fiind risipite în scopuri străine de țară, de către <nămolul acela tot crescând de călugări fără treabă și nepăsători>. Încă de la începutul domniei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
serviciu mă roagă să vă anunț, stimați invitați, că să-i fie rușine celui care a lăsat în haina de pe hool doar cin’șpe mii de lei la care dânsa nu se pretează acestei înscenări fiind foarte cinstită și chiar jignită de valoarea sumei. Dacă tot vreți să ne corupeți încercați cu sacoșe, diplomaturi, cecuri, cu... Cu cine continuăm? Aveți vreo preferință? TASE Da. Eu prefer să dăm cu banul pentru care am și pregătit un ban de un ban care
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
recrutare pentru surzenie cronică. P. Dar pe mine cum mauzi ? J. Din respect pentru uniformă. Trăiască Poliția Română ! 3. P. S-o luăm altfel... J. Da. Altfel e cu mult mai bine. P. Cine conduce la dumneavoastră ? J. Domnule! Mă jignești!!...Nevastă-mea. Eu doar țin de volan. P. Deci aveți carnet de conducere. J. Am dar e suspendat. P. De poliție ? J. Ași. De nevastă-mea. P. Din ce motiv ? J. Îi place poza. Face colecție de artiști celebri. P.
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ochi. Mă refer la dreptul, că stângul cred că-l ai în portofel...De unde putem noi ști că respectiva persoană pe care o declari nevastă, nu crează daune suplimentare vehicolului?! Poate că, exact în această clipă în care dumneata mă jignești, respectiva individă a spart voluntar parbrizul, luneta, farurile și ce mai are dânsa de spart. Dar... Ciocul mic, stimabile! Hă!...Ai mașina din ’88 ! Da. E veche. Rablă. Care-i tâmpitul care ți-a făcut asigurarea? Dumneata. Mda, dar tot
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să mă rețină, socotind nevoia mea de singurătate o ofensă și o dovadă că n-o iubeam de ajuns, deveneam irascibil și furibund. Îmi arătam colții, căci n-aveam nici răbdarea, nici tactul de a obține ceea ce doream fără să jignesc. Politețea n-a fost niciodată punctul meu forte. Cu atât mai puțin îmi era accesibilă în clipele când nu doream decât să fiu lăsat singur și, în schimb, mi se cerea să spun vorbe tandre. Amanții cei mai comozi sânt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui îmblînzitor fără să riște. Până la urmă și rușinea a trebuit să fie înghițită. Ea a devenit un alt fel de tribut. Poate chiar tributul principal. Pentru că pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o dreptate fictivă. De fapt, n-ai avut curajul să te lupți cu cobrele adevărate și te-ai luptat mereu cu propria dumitale umbră, luînd-o drept cobră cum am mai zis. Asta au fost procesele dumitale. Nu vreau să te jignesc asemănîndu-te cu îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai ușurat efortul de a te transforma într-o victimă. Te-ai închis în casă și le-ai lăsat strada. Când ai deschis ochii, ei se aflau deja
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu voi da pe față taina noastră, dar am socotit că îndatorirea de a păstra orice secret, fiind o însușire a firii mele, nu are nevoie de un stimulent ca jurământul. De aceea am tăcut. Ea simți instinctiv că mă jignise și se rugă: ― Iartă-mă! Am spus o prostie! I-am mângâiat absent părul, privind în gol, fără a-i răspunde, căci iertarea nu venise încă de la inimă. Iliuță începu, de astă dată la chitară, balada lui Ciprian Porumbescu. Asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trebuit să ne mutăm aici, unde chiria e mică. Nu știam că tatăl Ceciliei e proprietarul casei. Îmi vine așa de greu față de ea, care cunoștea situația noastră dinainte! Tăcu. O priveam emoționat, neîndrăznind să adaug ceva, ca să n-o jignesc printr-un cuvânt nelalocul lui. ― Acum când știi totul, nu-i așa că ai să fii bun cu mine? Cuprins de un avânt de generozitate, i-am luat mâinile într-ale mele și-am rostit cu patos: ― Mihaela, te voi iubi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nici nu mă interesează! mi-a retezat-o brusc. Am surâs. Eram prea sigur de mine, ca s-o iau în serios. Probabil că acest surâs al omului călare pe situație care miji impertinent pe fața mea o durea, o jignea chiar, în contrast cu suferința ei. De aceea îmi azvîrîi, necruțător, în obraz: ― Tot ceea ce s-a petrecut între noi a fost o eroare! Eroare? Greul cuvânt mi-a izbit auzul ca un ciocan. În felul cum îl pronunțase, părea că rănile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
N-am observat nici o tresărire pe fața ei, nici o clipire a ochilor măcar. Era toată o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere. Tăcea ca piatra, când și piatra ar fi trebuit să grăiască într-o asemenea împrejurare. ― De ce? am întrebat-o din nou, așteptând răspunsul cu sufletul la gură. Spune, de ce? ― Prea tîrziu! Chiar dacă aș consimți e tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat. Poziția orizontală, cu mâinile reazem sub cap, îmi dădea parcă senzația unei ușurări. Trebuia să chibzuiesc ce aveam de făcut, cum să ies din acest îngrozitor impas. E adevărat, o jignisem destul de grav pe Mihaela părăsind-o fără nici un motiv, după ce îmi dăduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reproșase, dar, desigur, gândea că o luasem drept o femeiușcă ușoară, căreia, după ce te saturi, îi dai cu piciorul, ca unui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ușor contrariată. M-am prefăcut că nu bag de seamă. I-am spus oarecum sfidător: ― Crezi că eu n-aș putea să fiu profesor universitar? Zâmbi ironic, disprețuitor, poate și una și alta. Dar nu-mi răspunse. Zâmbetul ei mă jigni adânc, atât de adânc, încît am simțit aproape o durere fizică. Tot drumul până acasă n-am mai scos o vorbă. Mihaela, dîndu-și seama că-mi rănise amorul propriu, încercă să repare greșeala. Și luând un ton de glumă, rosti
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gravă). ― Și acum ceva foarte important. După pronunțarea sentinței te vei mărita cu el. Ea nu mai putu să rabde. Sări de pe scaun și-mi ripostă: ― Nu-ți dau voie! (Țipase mândria rănită.) Am continuat imperturbabil: ― Mihaela, am fost adânc jignit și am dreptul la o stisfacție. Repet: după pronunțarea sentinței ai să te căsătorești cu omul acela. (îmi stătea pe buze să-i spun amantul tău.) Aș înțelege să te revolți dacă ți-aș impune o căsătorie în afara voinței tale
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că vreau să scot basma curată pe un funcționar incorect, intră în cabinetul meu (ne despărțea doar o ușă) și-mi declară răspicat că nu admite cu nici un preț cruțarea delapidatorilor banului public. Atât tonul cât și atitudinea ministrului mă jigniră, mai cu seamă că Alexa era de față. I-am replicat ferm: ― Domnule ministru, dacă se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog să mă consideri demisionat chiar în clipa de față. Popișteanu rămase perplex ca și când ar fi primit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu mai erai ăl meu? Poate și de una și de alta. Am înțeles, mi-o spunea toată ființa, că și asta ai făcut-o pentru mine. Știai cât de mult doream să ajungi profesor universitar. Și cum te-am jignit în seara aceea, când după conferința lui Tîrnoveanu îți spusesem, în glumă, că și tu ai fi ajuns profesor ca el, dar că nu... voiai. Iată, ajunsesei. Mi-ai dovedit că erai capabil să ajungi. Doamne, câte lacrimi am vărsat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru restabilirea echilibrului, însă ca orice lucru impus, mă punea în dezarcord cu întreaga mea ființă. De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznădejdii. Ceea ce a urmat e cunoscut: m-am căsătorit cu Mihaela pe care o jignisem (deși o iubeam) tocmai pentru că voiam să fug de ea. (În realitate fugeam de mine.) Dacă n-ar fi intervenit sarcina ei neprevăzută, desigur că nu consimțea să se mărite cu mine. Am fi fost scăpați amândoi, sau măcar unul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În timp ce rațele se certau, Trei vânători s-apropiau. Hei, rațo,-ai priceput? Că tu parte n-ai avut, La această ceartă-a noastră, Tu n-ai spus o vorb-aleasă. -Dar eu... -Ți-am dat voie să vorbești? Tu prin vorbă ne jignești! Vânătorii le-au văzut Și pe loc ei le-au țintit. Rățușca le-a dat semnalul Alarmate au zburat. Vânătorii au plecat, rațele toate-au scăpat. Rața mică de-au întâmpinat: -Rața noastră cea iubită, Dintre noi ești mai cinstită
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
-i poruncitor; Dar, de fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl iubește Și mam’ mare-l dădăcește; Mătușica-l îndrăgește D-l Goe le jignește! Damele se simt jignite De comportamentul lui; Dar nu-i vina noastră!... Nu-i! Dacă este prost crescut, Nu e tocmai vina lui!... Chiriac Florina - Mădălina Clasa a X-a PRIMELE SEMNE... DE VISARE ȘI MELANCOLIE... Răsăritul mării Din apa
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
oamenii acumulărilor sălbatice, pleziriștii fără proiect și fără strategie de dezvoltare, cei pentru care averea nu înseamnă vechime, noblețe și obligație aristocratică, mândrie și răspundere, rădăcini moș tenite, temeinicie, chibzuință, reinvestire pentru refacerea țesutului social. Precum kitsch-ul, care azi jignește simțul estetic pentru ca mâine-poimâine să devină artă, tot așa trufașii bogătași de acum, cei puși exclusiv pe acumu lare, exclusivism și autosuficiență, pot să capete cu vremea men talitate de oameni bogați cu adevărat. Naturi ira diante din toate punctele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul muzician l-a pălmuit pe netrebnic și l-a provocat cu martori la duel. Nu știu dacă acesta a avut loc, cert e faptul că, pentru încălcarea regulamentului, Marian a fost degradat continuând însă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși ar fi dat drumul la doi porumbei să zboare, unul de la apus, altul de la răsărit, pentru ca în punctul de întîlnire să fie întemeiat Delfi. Sau ce e real în povestea că, jigniți de sarcasmul lui Esop, preoții lui Apolo i-au strecurat în traistă odoare sacre pentru ca, apoi, să-l acuze de ultragiu și să-l arunce de pe stânca de deasupra izvorului Castalia? Poate că nu există un mijloc mai bun pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avem multe amintiri comune, ca făgărășeni. Dar eram, cumva, amețit de drum și făceam față destul de greu conversației. L-am lăsat, de aceea, pe el să vorbească, având grijă să mă arăt interesat de tot ce spunea, ca să nu-l jignesc. La intrarea în Pennsylvania, am zărit o mare tablă albastră pe care se ura automobiliștilor: "Bun venit". După exact zece metri, o altă tablă anunța amenzile pentru exces de viteză. Amenzile creșteau în funcție de numărul milelor care depășeau cele 55 de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
formă de patriotism. Pentru mine, mititeii și chiftelele reprezintă, strict, un aliment cu care îmi potolesc (nu cum aș vrea eu) foamea. Dar nu îndrăznesc să-mi dezvălui cuiva reținerile. Aș părea insensibil la farmecele bucătăriei naționale, nepatriot, și aș jigni apetitul celorlalți, condimentat cu melancolii. Melancoliile mele sunt neculinare. Nu-mi plac, la drept vorbind, nici diversele șușanele cu muzică și glume (organizate, mai ales, la New York) la care românii americani suspină și varsă lacrimi, iar "artiștii" veniți din țară
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]