3,980 matches
-
spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu gura întredeschisă și cu ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu o forță nebănuită, doborându-l. Câinele protestă, mârâind gros, și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu gura întredeschisă și cu ceașca de cafea ridicată-n aer. Parcă ar fi stat pe picior de fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place la nebunie, e bestial, e trăsnet, combate la sânge... Cică feseneul și Iliescu au câștigat alegerile cu peste optzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai adulmeca după miasma care e Rafael și care s-ar putea învârti toată noaptea pe acolo fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-mi mai toarne niște punch. 16 M-am trezit a doua zi dimineață și tare aș fi vrut să n-o fi făcut. Dar, cale de Întoarcere nu mai era. Târându-mă jos din pat, am umblat În patru labe pe covor până ce am dat de un pachet de solpadeină și-am rupt vreo două tablete, Într-un gest pe care l-aș fi putut face și cu ochii Închiși. Erau solubile, dar sus nu exista nici un strop de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
puterea! A uitat oare că eu sunt acela care a luat În mâini treburile țării la moartea tatălui său, că eu sunt acela care i-a Îndepărtat pe ceilalți pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fratele tău cu Nero, s-a hotărât să plece de acolo.” „Ei, asta s-a întâmplat acum un an. Între timp și-a mai pierdut vlaga, se împleticește și când face cinci pași. Noaptea trecută l-au găsit în patru labe, cu fața plină de rahat de câine.” „Cum?” „Da, a căzut cu fața chiar în murdărie. Și azi de dimineață, anunța fălos că o să-l otrăvească pe Nero. Și-a băgat în cap că a fost rahatul lui Nero. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Fără umbre. Lumina venea din dreapta. Multă lumină. O masă lungă, ca în poveștile cu regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se lungise chiar lângă mine, cu labele întinse, burta i se mișca întruna în sus și în jos, avea gura căscată și din bot i se prelingea salivă. Limba îi atârna într-o parte. Dacă i-aș fi tras un șut în falca de jos cu pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi, iar eu n-aveam motive să-mi fie frică. Acolo mi-a cerut să-mi scot pantalonii și pantofii. Apoi m-a pus să merg încolo și încoace, în vreme ce el îmi privea cu atenție picioarele de sus până jos, labele și degetele. M-a culcat pe o masă și mi-a plimbat vârful unui ac în lungul pulpelor și pe tălpi. A trebuit să stau așezat pe marginea mesei și el mi-a lovit ușor genunchii cu un ciocan mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stau așezat pe marginea mesei și el mi-a lovit ușor genunchii cu un ciocan mic. A trebuit să mă culc din nou și să-mi apăs pulpele în palma lui, înainte și lateral. M-a întrebat dacă pot mișca labele și degetele în sus și în jos. Puteam numai puțin. A mai întrebat dacă am întotdeauna picioarele așa reci. Nu, nu întotdeauna. După aceea mi-a cercetat brațele de la cot în jos și mâinile, a trebuit să strâng două din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
semne într-un moment nepotrivit, sau nu reacționa deloc la ale mele. Odată am băgat de seamă că făcea semne, deși eu nu eram pe balcon și atunci mi-am zis că înghițisem destul. M-am târât afară în patru labe - imaginați-vă, o femeie la anii mei - iar de la marginea balconului m-am uitat cu fereală în sus și ce mi-a fost dat să văd? Deci, domnule Teodorescu, ce mi-a fost dat să văd?» Ce v-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
culcat pe patul unde sperai s-o primești, În timp ce ea râde de figura tristă pe care ai făcut-o și de prostia ta incurabilă. Câinele, care uitase deja ofensa de a fi fost respins, veni să-l consoleze. Își puse labele din față pe saltea, Își târî corpul până ajunse la Înălțimea mâinii stângi a stăpânului, abandonată acolo ca ceva inutil, care nu servea la nimic, și, suav, Își culcă capul pe ea. Putea s-o fi lins iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
multe ori efecte contrare celor scontate, astfel Încât nu rareori acești bărbați sau acele femei jură și Înjură, O detest, Îl destest, și imediat izbucnesc În lacrimi după ce au rostit cuvintele. Violoncelistul se așeză pe pat, Îmbrățișă câinele, care-i pusese labele pe genunchi Într-un ultim gest de solidaritate, și spuse, de parcă se dojenea pe sine Însuși, Un pic de demnitate, te rog, ajunge cu lamentările. Apoi, către câine, Ți-e foame, bineînțeles, Dând din coadă, câinele răspunse ca da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceea ce mi-a făcut, dacă a fost capabil să mă părăsească în starea aceasta, nu vreau nici banii lui, nici copilul lui. Mâinile ei lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar atât de gravă, de vreme ce încă se îngrijește de fiecare detaliu, iar eu spun, încearcă să nu te torturezi cu gânduri negative, acest lucru te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o dorință ascunsă, amenințătoare, pentru că eu nu fac parte din ea, iar ea nu mai depinde în nici un fel de mine, ce anume va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios, întreg corpul lui este acoperit de spumă, se oprește asupra labelor picioarelor, își spală fiecare deget în parte, chiar și printre degete, ca și când ar fi fost murdar de nămol, murmură ceva de neînțeles, cufundat într-o conversație cu sine, acum îmi amintesc, declară el victorios, Ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
străin, nu îmi vine nici măcar să îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de alta, parcă ar păși pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu mă adresez spinării lui, știu că nu mergi singur, dar nu îmi răspunde, trage după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia că nu ne va părăsi cu adevărat, mă ajută doar să dau jos hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai pus haina aceea albastră contra vântului? El urlă ca și cum rolul meu ar fi fost încă acela de a-l ajuta, iar al lui, acela de a dispărea fără a spune unde anume și cu cine, iar eu șoptesc spre labele picioarelor lui cățărate pe ultima treaptă a scării, pleci cu Zohara, nu-i așa? Degetele lui se strâng deodată, ascunzându-se sub piele, dovedindu-i vinovăția. Plec împreună cu ea, dar nu este ceea ce crezi, spune el repede către adâncurile dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pășune și se vedeau câțiva cai păscând iarbă. Am luat-o de-a lungul gardului și am zărit un câine care venea spre noi, în fugă, dând din coadă. S-a apropiat mai întâi de Reiko, s-a ridicat pe labele din spate și i-a adulmecat fața, apoi a sărit, jucăuș, pe Naoko. Am fluierat și a venit la mine, lingându-mi mâna cu limba lui lungă. — Este câinele care are grijă de pășune, îmi explică Naoko, mângâindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sălbatici mai sînt și leii Ăștia“. Se mai Învîrti o dată pe deasupra lor ca să-i facă să ragă și mai tare. Apoi se lăsĂ mai jos ca s-o poată privi În ochi pe leoaica cea rea, care se ridicase pe labele din spate Încercînd să-l atingă. Dar ghearele ei nu-l ajunseră. — Adios, le spuse, căci, fiind un leu cultivat, vorbea o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]