1,686 matches
-
vechi cunoștințe ale mele, oameni vârstnici, cu familiile lor, care aflaseră, ei știu cum, că sunt acolo. Asistența neomogenă mi-a creat o dificultate În plus, pentru că nu știam cărui public mă adresam... * Cupele roz, galbene, aurii, albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
creat o dificultate În plus, pentru că nu știam cărui public mă adresam... * Cupele roz, galbene, aurii, albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări politice. De aceea am ținut un discurs strict științific, deci, din punctul de vedere al unui public neprofesionist, absolut plicticos! Ea protestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decis, la fel de relaxat așezată peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în viață, o seară de primăvară în Dublin. Din tren, am observat că marea crescuse, era albastră și calmă. Cerul era imens și senin, de un albastru pal, ca spălat de ploaie. Parcurile străluceau cu iarba lor verde și cu lalelele roșii, galbene și purpurii. Stăteam în tren și tremuram de teamă. Mă minunam de tot ceea ce vedeam. Aproape că am alergat către Stephen’s Green. Așa de tare simțeam nevoia să-l văd pe Chris. Și iată-l! Stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din rădăcina veche, ce fusese bine adăpostită sub stratul bogat de zăpadă al iernii care părea că nu se mai termină, ajunseseră la maturitate și se simțea de la zece pași parfumul plăcut al zambilelor, iar cupele elegante și catifelate ale lalelelor în trei culori se înălțau semețe deasupra unor așa numiți „năsturași” galbeni, grena, albăstrui, de parcă se întreceau în a atrage priviri admirative. „Hm! Mama nu a fost la cursuri de ikebana, dar și aici, afară, ca și în vazele din
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Regele alb Mamei mele Lalele Seara, miam vârât ceasul deșteptător sub pernă, ca să-l aud numai eu, iar mama să nu se trezească, dar ceasul nici nu apucase bine să sune și eu eram deja treaz, atât de bine mă pregătisem pentru surpriză. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am luat-o așa spre părculeț fiindcă acolo, lângă cișmea, în stratul de flori, creșteau cele mai frumoase lalele din oraș. Eram fără tata de mai mult de jumătate de an, deși era vorba că pleacă doar pentru o săptămână, la mare, într-o stațiune de cercetări, cu o misiune foarte urgentă, când și-a luat rămas-bun de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă-ntâlnesc cu nimeni, n-aș fi vrut să mă întrebe cineva unde am pornit-o așa, în zorii zilei. La cișmea, spre norocul meu, nu era picior de om, așa că am sărit peste lanț, în stratul de flori, printre lalele, am scos foarfeca și am început să tai florile, le-am tăiat de jos de tot, la nici un deget de pământ, bunica mi-a spus odată că țin cu atât mai mult, cu cât le tai mai de jos, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după alta, paltonul mi s-a muiat de rouă, la fel și pantalonii, dar nici că mi-a păsat, m-am gândit la tata, că și el, probabil, făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a păsat, m-am gândit la tata, că și el, probabil, făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făcea la fel în fiecare an, tăind la fel, în fiecare primăvară, lalele, mama mi-a povestit de foarte multe ori că tata i-a cerut mâna, cu lalele-n mână, și-i făcuse curte oferindu-i tot buchete de lalele, la fel și la aniversările căsătoriei lor, de fiecare dată, pe 17 aprilie, o surprindea cu buchete imense, dimineața, când mama se trezea, o așteptau florile pe masa din bucătărie, și eu știam că asta de acum ar fi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am uitat la el, din fericire nu era o cunoștință, așa că i-am strigat să-și țină gura, să furi flori nu e un păcat, apoi mi-am băgat foarfeca în buzunar și cu mâinile amândouă am adunat mănunchiul de lalele, au mai rămas pe jos câteva fire, sărind în afara stratului de flori îl mai auzeam cum strigă după mine, să-mi fie rușine că mai fac și gură, dar nu-i nimic, mi-a notat el numărul matricol, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea nu mă putea vedea de ușa de la cămară, dar eu, prin crăpătura ușii, am văzut-o cum stătea acolo, desculță, în cămașa ei de noapte albă și lungă și i-am văzut chipul, când a dat cu ochii de lalele s-a făcut albă ca varul, sprijinindu-se de tocul ușii de la bucătărie, gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca de obicei, ci mult mai strâns, așa ca atunci când fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca atunci când fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e gata să plângă și mai știam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fusesem odată bolnav, și am îmbrățișat-o și eu simțind, prin haină și prin cămașa ei de noapte, cât de tare îi bate inima și mi-am adus aminte de lalele și cum stăteam îngenuncheat în parc, tăind lalea după lalea, mama mă strângea în brațe cu putere, eu am făcut la fel, nările îmi erau încă pline de acel miros puternic, de verde, de iarbă, mama tremura, știam că e gata să plângă și mai știam că am să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aștepte până mă duc să văd cine e la ușă. Când am ajuns la ușă, eram sigur că e miliția, poate că totuși omul din parc mă recunoscuse și acum veneau să mă umfle pentru că atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cât de mult iubim florile, iar cine iubește florile nu poate fi om rău, și zicând asta, s-a dus la masă, am crezut că dă totuși de pământ cu borcanul, dar n-a făcut altceva decât să scoată o lalea, a dus-o la nas și, mirosind-o, a spus că asta-i problema cu lalelele, că n-au nici un miros, altfel chiar că sunt flori frumoase, apoi a ieșit din bucătărie, să mergem, tovarășe maior, la care cel cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta, s-a dus la masă, am crezut că dă totuși de pământ cu borcanul, dar n-a făcut altceva decât să scoată o lalea, a dus-o la nas și, mirosind-o, a spus că asta-i problema cu lalelele, că n-au nici un miros, altfel chiar că sunt flori frumoase, apoi a ieșit din bucătărie, să mergem, tovarășe maior, la care cel cărunt n-a mai zis nimic, i-a făcut doar semn să plece, și atunci ofițerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din bucătărie, să mergem, tovarășe maior, la care cel cărunt n-a mai zis nimic, i-a făcut doar semn să plece, și atunci ofițerul pe nume Gyurka a luat-o spre ieșire și, ajungând în dreptul mamei, i-a întins laleaua, mama a luat-o fără o vorbă, iar ofițerul pe nume Gyurka i-a spus, iată o floare pentru o floare, apoi întorcându-se din nou către mine, m-a privit și, făcându-mi cu ochiul, a ieșit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și el pe trepte în jos. Atunci mama a trântit ușa, înainte de asta însă am mai auzit cum maiorul îi spune la revedere, mama s-a întors și sprijinindu-se cu spatele de ușa închisă, a rămas stând acolo, cu laleaua roșie în mână, uitându-se la cioburile cănii, la tacâmurile risipite pe jos și la sertarul rupt, gura îi tremura, apoi și-a strâns buzele, s-a uitat la mine și mi-a spus în șoaptă să aduc mătura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tacâmurile risipite pe jos și la sertarul rupt, gura îi tremura, apoi și-a strâns buzele, s-a uitat la mine și mi-a spus în șoaptă să aduc mătura și fărașul, ca să strângem cioburile, și atunci eu am privit lalelele din borcanul de pe masă și am vrut s-o întreb pe mama, nu-i așa că nu-i adevărat ce-au spus ofițerii despre tata, nu-i așa că se va întoarce, și m-am uitat la ea și am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de pe masă și am vrut s-o întreb pe mama, nu-i așa că nu-i adevărat ce-au spus ofițerii despre tata, nu-i așa că se va întoarce, și m-am uitat la ea și am văzut-o că miroase laleaua din mână, iar ochii îi străluceau umezi, știam că-și stăpânește cu greu lacrimile, așa că până la urmă n-am mai întrebat-o nimic. Săritura Ne-am dat seama, relativ repede, Szabi și cu mine, că de la cretă nu faci deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mica ei grădină, spunându-mi numele florilor. Știam deja câteva flori din reclame, de pe cutiile de ciocolată; sau de la pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]