6,022 matches
-
de mișcări precise și solemne, ca la înaintarea unui cortegiu militar in timpul unor funeralii. Bărbieritul în sine, presupune să-i fie adusă apa caldă exact la momentul potrivit, iar servitorii săi consideră asta cea mai importantă îndatorire a zilei. Lama aparatului de bărbierit trebuie ascuțită nu mai puțin de două minute și spuma de bărbierit agitată alte două minute, în timp ce stăpânul, gol, se apleacă și-și întinde trupul într-o serie de mișcări după baie, descrise pe larg în lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întinde aparatul de ras, cu mânerul înainte, și bărbieritul poate începe. Operația în sine este foarte delicată și necesită un calm deplin din paartea lui Pandit Razdan. În nici un caz nu se lasă pe mâna vreunui servitor să-l bărbierească. Lama este atât de ascuțită, atât de aproape de ureche, podeaua atât de nesigură, cu toată grija sa de a se depărta de zona în care se află cada. Abia are el însuși curajul să execute această operație. Uneori, își imaginează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atât de aproape de ureche, podeaua atât de nesigură, cu toată grija sa de a se depărta de zona în care se află cada. Abia are el însuși curajul să execute această operație. Uneori, își imaginează că-i alunecă mâna și lama aparatului de ras se îndreaptă amenințător și incontrolabil spre gât. Imediat ce se conturează acest gând, îi trebuie o voință de fier să-și continue bărbieritul. Cu puțin înainte de izbucnirea războiului, rezolvase această problemă devenită psihoză pentru el, lăsându-și barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care era îmbrăcat, Khwaja-sara se ridică brusc în picioare, rotind amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu știi nimic! Ești un nimic! Acum, Rukhsana, spune-mi câte sexe există? — Două? — Prostule! Mii! Milioane! Khwaja-sara se animă brusc, învârtindu-se greoi pe terasă, ca o dansatoare aflată în pragul pensiei. Îngrozit, Pran nu-și ia ochii de la lama cuțitului care strălucește neplăcut în lumina lămpii. — Unii... zice Khwaja-sara, se văicăresc cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare pe terasă, făcând felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țin după stăpânele lor, iar hijra după toată lumea. Pot fi servitoare, bodyguarzi, spioni, lingușitoare, pot aplica pedepsele și arbitra disputele, trăiesc într-un spațiu restrâns din afara zenanalei, pregătite să răspundă la chemarea stăpânelor. Vocile lor aspre taie aerul cum scârțaie lama foarfecelor pe un material. Trece timpul. Noaptea, Pran zace cu ochii deschiși în micul său alcov fără ușă, aproape de dormitorul lui Khwaja-sara. Vrea să-și facă un plan de evadare, dar n-ar ști de unde să înceapă. Situația pare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abia avea timp să lase în jos sulița și s-o îndrepte spre țintă, exact în locul acela vulnerabil, deasupra umărului, simțind deodată cum i se scutură tot brațul din cauza șocului și a greutății porcului care, din alergare se înfige în lama ascuțită pe ambele părți și abia acela e sfârșitul, clipa de maximă intensitate în care se termină totul. Va merge să bea un pahar de ceai rece la invitația chaiwallah-ului, pentru ca apoi să se întoarcă repede, la momentul de dinaintea gloriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici și-i desface lama strălucitoare, răsucind-o între degetele sale pricepute. Este celebra manevră à la Marseilles. Pran se scarpină în fund, nu se gândește decât poate la vezica lui, în timp ce se târăște spre latrină. Jean Loup mărește pasul, ajunge chiar în spatele lui dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână, cutia goală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este smuls și aruncat, lăsând doar un coșmar, o dezordine monstruoasă. Luptătorii intră în cercul de lumină, gloanțele albilor prefăcându-se în apă atunci când se lovesc de armura lor magică. Ridică brațele apoi le lasă să cadă, răsucind și ciopărțind. Lamele se lovesc de os, despicând tendoane și înflorind intestinele prin șorturile kaki și de acolo pe genunchii scurtați și umflați.Vede capul lui Gregg rânjind deoparte în cenușă. Profesorul simte acel lucru care nu-i amintește de nimic, în timp ce craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să ciocăne zilnic la geam, într-un fluturaș insis tent care, în plină iarnă, îți intră pe geam, sau în vreun pisicuț străin care cunoaște fiecare colț al casei. — Crezi că mântuirea prin faptele bune e tot o iluzie? — Dalai Lama a spus ceva care mi-a dat de gândit: „Dacă ai făcut mult bine nu înseamnă că ești bun.“ Nădej dea de a mă vedea cu aripioare, în rai, s-a cam spulberat. Jucându-mă, de multe ori am făcut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nepoata mea cea mică are treisprezece ani și trece ca o vijelie cu bicicleta pe lângă mine, gata-gata să mă dărâme, și adio... bunica! Dar bunica dărâmată trebuie să râdă, spunându-și în sinea ei: „Poate că o merit.“ Tot Dalai Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul e să râdă. Ce bine de el! — Ar trebui să aprinzi lumina, i-am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
suntem de-o teamă cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scape un carusel de coapte buze verzi! Desparte-mă de trupul care urcă în ritmul umbrei, pe o scară, îți jur că este prima oară când masca zilei goale mă încurcă! Cu alge despletite-n zbateri fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în mandole un plânset pentru gondolieri că mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
păstorii aflați în trecere să se oprească și să-și aducă omagiul în locul rudelor absente. Potrivit obiceiului, în Orașul Interzis s-au ridicat trei corturi mari. Unul e folosit pentru a pune corpul neînsuflețit, al doilea îi adăpostește pe călugării, lama și preoții care au venit de departe, iar ultimul e pentru primirea rudelor și a oaspeților de rang înalt. Alte corturi, mai mici, au fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime, iar stâlpii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iarbă. Le-a luat ani de zile și sute de meșteșugari ca să realizeze această lume din hârtie, iar în câteva minute ea are să fie transformată în cenușă. Cântările au început și focul a fost aprins. Pe măsură ce flăcările se înalță, călugării, lama și preoții aruncă chifle peste capetele mulțimii ce ovaționează. Chiflele urmează să fie consumate, chipurile, de fantomele fără adăpost. E un gest al mărinimiei doamnei Jin. Împăratul Hsien Feng a lipsit de la început până la sfârșit, susținând că e bolnav. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copilul e atât de obosit, încât adoarme imediat. Arată ca o păpușă din cârpe. Dar ceremonia e departe de a se fi încheiat. După ce cada este golită de apă, Tung Chih e pus înapoi, fără însă a fi trezit. Câțiva lama îmbrăcați în robe de culoarea soarelui se așază jos, în cerc, în jurul copilului și încep să psalmodieze. — Darurile! strigă eunucul-șef Shim. În frunte cu împăratul Hsien Feng, oaspeții vin să-și ofere omagiile. Pe măsură ce cutiile sunt deschise una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
paradă de sărbătoare. În aer s-au aruncat pocnitori pentru „a speria duhurile rele“. Gărzile de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada șirului sunt camere-garderobă și camere de toaletă ambulante. Pedestrași ghidează caii și măgarii care transportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
instrumente cu coarde și flaute. Când orchestrele începeau să cânte, în aer se aruncau bani din hârtie albă, care cădeau jos precum fulgii de zăpadă. Nuharoo, Tung Chih și cu mine am trecut, înainte de a urca în palanchinele noastre, pe lângă lama și călugări, alături de care erau cai și oi de ceremonie pictați. Sunetul trompetelor tibetane și duduitul tobelor era atât de puternic, că nu puteam să-mi aud vocea când vorbeam cu Tung Chih. Nu a vrut să stea singur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
blând. Era un bărbat scund și gras, cu capul mic și brațe scurte și groase. Cuvântul corect este „a tăia“. Asta fac eu. Tai. O să țin de mâner cuțitul întors - asta înseamnă cu marginea netăioasă lângă cotul meu și cu lama în afară. Când voi primi ordinul, voi împinge cuțitul dinspre spate chiar în gâtul lui Su Shun. Majoritatea oamenilor care își așteaptă moartea nu sunt în stare să stea pe picioarele lor când sunt aduși la mine. Nouă din zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai întâi pe umărul drept cu mâna mea stângă. Nu trebuie să bat decât foarte ușor - este îndeajuns de speriat. Scopul este să-l alarmez, astfel încât gâtul său să stea ridicat în sus, și atunci îmi voi împinge imediat cotul. Lama va intra drept între vertebrele sale. Eu am să mișc cuțitul până la capăt spre stânga și, înainte ca lama să iasă, îmi voi ridica piciorul și voi da o lovitură trupului, ca acesta să cadă spre față. Trebuie să lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speriat. Scopul este să-l alarmez, astfel încât gâtul său să stea ridicat în sus, și atunci îmi voi împinge imediat cotul. Lama va intra drept între vertebrele sale. Eu am să mișc cuțitul până la capăt spre stânga și, înainte ca lama să iasă, îmi voi ridica piciorul și voi da o lovitură trupului, ca acesta să cadă spre față. Trebuie să lovesc repede, căci altfel hainele mi se vor îmbiba de sânge, ceea ce în meseria mea e considerat ghinion. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Peisajul este golaș și vast. Cărăușii duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ori cine știe. După ce i-a ascultat pe ăia doi, a luat-o spre casă, s-a băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]