1,913 matches
-
un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele gasteropode ca: Carpathica langi, Zenobiella umbrosa sunt endemice, iar dintre plecoptere unele sunt considerate endemisme carpatice: Nemoura carpathica, Chloroperla kisi. Păsările - privighetoarea, mierla, cucul, sturzul - abundă în regiune în toate anotimpurile. Lumea animală este bine reprezentată
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
pe aripile posterioare petele se transformă într-o bandă de aceeași culoare. Femela depune ouăle pe pe frunzele unor arbori. Are o generație pe an, viața in formă de fluture durează din mai până in august. Iernează sub formă de larvă. Hrana fluturilor adulți o constituie seva arborilor (plop, salcie, arin etc.) nu nectarul, de aceea nu pot fi văzuți pe flori. Larvele sunt de culoare verde albăstrui și se hrănesc cu frunze. Au un zbor rapid, și sunt foarte precauți
Apatura iris () [Corola-website/Science/309010_a_310339]
-
generație pe an, viața in formă de fluture durează din mai până in august. Iernează sub formă de larvă. Hrana fluturilor adulți o constituie seva arborilor (plop, salcie, arin etc.) nu nectarul, de aceea nu pot fi văzuți pe flori. Larvele sunt de culoare verde albăstrui și se hrănesc cu frunze. Au un zbor rapid, și sunt foarte precauți, fapt care face foarte grea fotografierea lor. Este o specie rară, ocrotită.
Apatura iris () [Corola-website/Science/309010_a_310339]
-
îndreaptă hrană spre orificiul bucal. Resturile nedigerate sunt eliminate prin anus, situat în camera mantalei, deasupra mușchiului posterior. De aici, apa cu resturile nedigerate, iese prin sifonul superior. Femelă depune ouăle pe branhii, unde are loc fecundația. Din ouă ies larvele care stau fixate pe branhii din toamnă până-n primăvară, apoi se desprind și se fixează pe branhiile unor pești. După 3-10 săptămâni apar scoicile mici de 3 mm care cad pe fundul apei și își continuă dezvoltarea până la maturitate. Alte
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
metalice, strălucind în mod deosebit în bătaia razelor de soare. Ele fac parte dintre cele mai familiare insecte, însoțind animalele și afectând omul încă de la începuturile evoluției sale, atât prin compania lor supărătoare, cât și prin diferite acțiuni exercitate de larvele lor asupra alimentelor și chiar asupra corpului omenesc. În limbajul popular sunt denumite "muște verzi" și "muște albastre". Agresivitatea și pericolul pe care ele le reprezintă pentru om sunt cunoscute din primele relatări ale antichității, unde sunt descrise cu toată
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
următoarele nume: musca albastră, musca mare, musca de carne sau gâza de carne, musca hoiturilor, musca stârvurilor, iar pentru cele mai frecvente "Luciliini": musca verde, musca de gunoi și musca de baligă. De asemenea, observându-se obiceiurile legate de depunerea larvelor pe carne sau pe rănile vitelor, el le-a desemnat ponta sau depoziția cel mai adesea prin numele de mușiță. În literatura noastră științifică, prima mențiune asupra acestei familii este făcută de G. Mayr în 1853, care publică pentru Transilvania
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
în : "ornitofili", "foleobiți", paraziți ai omului și animalelor domestice etc., iar după substratul nutritiv spoliat ei se pot împărți în : "hematofagi" și "miazigeni". Calliphoridele endoparazite sunt și ele destul de numeroase, parazitând moluștele, râmele, insectele, vertebratele și omul. Acțiunea parazitară a larvelor de diptere asupra țesuturilor și organelor animalelor vertebrate și omului determină o serie de fenomene disturbante în organismul acestora, desemnate sub numele de "miaze". Ele au fost cunoscute încă de la primele începuturi ale antichității, iar astăzi sunt mai frecvente decât
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
miaze". Ele au fost cunoscute încă de la primele începuturi ale antichității, iar astăzi sunt mai frecvente decât ne putem imagina, abundând în regiunile neotropicale, etiopinene, orientală și australă, acolo unde condițiile sociale și igienice au un nivel scăzut. În România, larvele de "Calliphora vomitoria" au fost depistate ca provocând miaza plăgilor la pisici, câine și om (Leon, 1908). Leon amintește cazul descris de Vesescu, când au fost extrase 174 de larve ale acestei specii dintr-o ulcerație de mărimea unei mandarine
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
condițiile sociale și igienice au un nivel scăzut. În România, larvele de "Calliphora vomitoria" au fost depistate ca provocând miaza plăgilor la pisici, câine și om (Leon, 1908). Leon amintește cazul descris de Vesescu, când au fost extrase 174 de larve ale acestei specii dintr-o ulcerație de mărimea unei mandarine situată pe bărbia unui om. Datorită marii lor pululații și intensei activități de descompunere, calliphoridele sunt considerate organisme reducătoare de prim ordin, jucând un important rol pozitiv în curățirea rapidă
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
ale unor regiuni subdezvoltate.Pe de altă parte, ele constituie fondul alimentar pentru numeroase animale insectivore. Ca adulți, ele hrănesc familii întregi de păsări, arici, cârtițe, broaște, unele reptile, insecte și paianjeni, fiind întrebuințate și de om la pescuit. Ca larve, cultivate în instalații speciale pe carne, ficat de cal sau pe cadavrele animalelor mici, ele sunt un mijloc de hrană destul de obișnuit în crescătoriile de pești. Cea mai mare importanță poate fi atribuită calliphoridelor entomofage, precum și acțiunilor terapeutice ale unor
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
cultivate în instalații speciale pe carne, ficat de cal sau pe cadavrele animalelor mici, ele sunt un mijloc de hrană destul de obișnuit în crescătoriile de pești. Cea mai mare importanță poate fi atribuită calliphoridelor entomofage, precum și acțiunilor terapeutice ale unor larve. Parazitismul larvar al multor specii, îndeosebi din subfamilia "Rhiniinae", oferă perspectiva utilizării lor în combaterea biologică a dăunătorilor, iar observațiile făcute încă din secolul XVI cu privire la capacitatea pe care o au larvele din plăgi de a cicatriza foarte repede rănile
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
atribuită calliphoridelor entomofage, precum și acțiunilor terapeutice ale unor larve. Parazitismul larvar al multor specii, îndeosebi din subfamilia "Rhiniinae", oferă perspectiva utilizării lor în combaterea biologică a dăunătorilor, iar observațiile făcute încă din secolul XVI cu privire la capacitatea pe care o au larvele din plăgi de a cicatriza foarte repede rănile ce supurează, au condus la întrebuințarea lor în chirurgie. W.S. Baer a confirmat această proprietate și la răniții din timpul primului război mondial, trăgând concluzia că larvele muștelor s-au dovedit
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
pe care o au larvele din plăgi de a cicatriza foarte repede rănile ce supurează, au condus la întrebuințarea lor în chirurgie. W.S. Baer a confirmat această proprietate și la răniții din timpul primului război mondial, trăgând concluzia că larvele muștelor s-au dovedit excepțional de valoroase în tratamentul osteomielitei cronice. Experiențele lui Stewart (1934), Robinson (1935, 1937) și alții, făcute cu larvele de "Lucilia caesar", "Phaenicia sericata" și "Phormia regina", au demonstrat că ele curăță rănile de țesuturile necrozate
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
S. Baer a confirmat această proprietate și la răniții din timpul primului război mondial, trăgând concluzia că larvele muștelor s-au dovedit excepțional de valoroase în tratamentul osteomielitei cronice. Experiențele lui Stewart (1934), Robinson (1935, 1937) și alții, făcute cu larvele de "Lucilia caesar", "Phaenicia sericata" și "Phormia regina", au demonstrat că ele curăță rănile de țesuturile necrozate, le digeră prin eliminarea triptazei și creează un mediu alcalin prin eliminarea de amoniac și carbonat de calciu, ceea ce împiedică dezvoltarea florei microbiene
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
un element de care trebuie să se țină seama în selecționarea factorului de vindecare, căci unele populații ale aceleași specii sunt utilizabile, în timp ce altele pot provoca grave perturbări. Din cauza inconvenientului menționat mai sus s-a recurs la întrebuințarea extractului de larve cultivate aseptic. În S.U.A. s-a extras din larvele de "Phaenicia sericata" un astfel de preparat, conținând diferite produse de excreție și secreție, printre care triptofan, tirozină, glicozamină și alantoină. Ultima având proprietatea de a contribui la cicatrizarea rănilor, a
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
în selecționarea factorului de vindecare, căci unele populații ale aceleași specii sunt utilizabile, în timp ce altele pot provoca grave perturbări. Din cauza inconvenientului menționat mai sus s-a recurs la întrebuințarea extractului de larve cultivate aseptic. În S.U.A. s-a extras din larvele de "Phaenicia sericata" un astfel de preparat, conținând diferite produse de excreție și secreție, printre care triptofan, tirozină, glicozamină și alantoină. Ultima având proprietatea de a contribui la cicatrizarea rănilor, a dat rezultate satisfăcătoare în osteomielitele cronice. Sistemul taxonomic al
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
Hifele cresc foarte repede în lemn și sol sau în orice suprafață care asigură hrana ciupercilor. Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Cei mai apreciați de gastronomi sunt hribii tineri, deoarece hribii mai mari adăpostesc adesea larve de muște verzi și devin slinoși, moi și mai puțin gustoși pe măsură ce îmbătrânesc. Se recomandă însă să nu se recolteze exemplare prea tinere, pentru a nu fi confundate cu alte specii necomestibile sau mai puțin apreciate. Caracteristicile generale care ajută
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
solul, apa și plantele cu care au venit în contact. Ele pot fi înghițite de om sau animale odată cu acestea (prin consum de apă contaminată, fructe și legume nespălate, mâini murdare, geofagie). Ajunse în intestinul subțire, ouăle embrionate eclozează, eliberând larve care invadează mucoasa intestinală și ajung, pe calea circulației portale și limfatice, în ficat. Aici suferă un prim ciclu larvar de maturație, cu durata de 4 zile. Apoi, pe calea circulației sistemice, ajung în plămâni. Urmează un nou ciclu larvar
Limbric () [Corola-website/Science/310433_a_311762]
-
și limfatice, în ficat. Aici suferă un prim ciclu larvar de maturație, cu durata de 4 zile. Apoi, pe calea circulației sistemice, ajung în plămâni. Urmează un nou ciclu larvar de maturație, cu o durată de 10-14 zile, după care larvele străbat peretele alveolar și urcă prin arborele traheobronșic până în faringe, de unde sunt înghițite. Ajungând din nou în intestinul subțire, din larve se dezvoltă viermii adulți, și ciclul se reia. Din momentul ingestiei, ouăle infestante au nevoie de 2-3 luni ca să
Limbric () [Corola-website/Science/310433_a_311762]
-
sistemice, ajung în plămâni. Urmează un nou ciclu larvar de maturație, cu o durată de 10-14 zile, după care larvele străbat peretele alveolar și urcă prin arborele traheobronșic până în faringe, de unde sunt înghițite. Ajungând din nou în intestinul subțire, din larve se dezvoltă viermii adulți, și ciclul se reia. Din momentul ingestiei, ouăle infestante au nevoie de 2-3 luni ca să evolueze până la stadiul de viermi adulți, în care femela depune prima ei serie de ouă. Durata de viață a unui vierme
Limbric () [Corola-website/Science/310433_a_311762]
-
posedă coardă dorsală. Încrengătura include acraniatele, ciclostomatele, peștii, amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele. Deși sunt foarte diverse, cordatele posedă caracteristici comune. Toate cordatele au schelet axial, intern. La tunicate el este prezent sub formă de coardă doar în stadiul de larvă. La acraniate ea este prezentă toată viața. La cordatele mai dezvoltate, coarda este înlocuită de coloana vertebrală. De scheletul axial sunt atașate centurile și de acestea membrele. O altă trăsătură distinctivă o constituie prezența tubului neural dorsal, situat deasupra coardei
Cordate () [Corola-website/Science/305099_a_306428]
-
găsi crabi, moluște sau amfibieni. Când vânează insecte, mangustele adulmecă solul și scormonesc în stratul de frunze căzute și în crăpăturile în care ar putea să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea mangustelor își caută hrană individual, neangajându-se în tehnici de vânare în grup, dar uneori mangustele pitice cooperează pentru a răpune o pradă mai mare. Culoarea blănii mangustelor se contopește în general cu mediul înconjurător, indicând
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
iar femela mai apoi îl introduce în operculul genital, în acest timp masculul se încleștează cu pedipalpii cu femela scuturând-o, facând ca sperma să nimerească în receptor. Ouăle fecundate se păstreză într-o cameră specială, unde sunt purtate și larvele. Dezvoltarea se realizează prin metamarfoză. Larvele năpârlesc de 2 - 4 ori, după care apar tinerii adulți. Pseudoscorpionii ating maturitatea la 1 an, durata medie de viață este de 2 - 3 ani. Scorpionii falși trăiesc în toate zonele tropicale și temperate
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
în operculul genital, în acest timp masculul se încleștează cu pedipalpii cu femela scuturând-o, facând ca sperma să nimerească în receptor. Ouăle fecundate se păstreză într-o cameră specială, unde sunt purtate și larvele. Dezvoltarea se realizează prin metamarfoză. Larvele năpârlesc de 2 - 4 ori, după care apar tinerii adulți. Pseudoscorpionii ating maturitatea la 1 an, durata medie de viață este de 2 - 3 ani. Scorpionii falși trăiesc în toate zonele tropicale și temperate. Se ascund în peșteri, în sol
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
adaptat habitatului uman, fiind întâlnite uneori între filele cărților (așa numitul "scorpion de cărți"), în crăpăturile clădirilor, ori în colțurile ascunse ale mobilierului vechi. Pseudoscorpionii habitează și pe arbori. Unele specii sunt întâlnite în colonii de termite și furnici, cu larvele cărora se hrănesc. În general pseudoscorpionii vânează diferite insecte, arahnide sau consumă larvele acestora. Pseudoscorpionii sunt activi în lunile calde ale anului. Iarna ei își țes un cocon de mătase pentru a hiberna. Mătasea mai este folosită la construcția unor
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]