3,620 matches
-
românești, Craiova, 1941, passim; D. Caracostea, Poezia tradițională română. Balada populară română și doina, îngr. D. Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, II, București, 1969, 445-571; Emilia Comișel, Preliminarii la studiul științific al doinei, REF, 1959, 1-2; Mariana Kahane, De la cântecul de leagăn la doină, REF, 1965, 5; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 13-228; Gh. Ciobanu, Lăutarii din Clejani. Repertoriu și stil de interpretare, București, 1969; Eugenia Cernea, Despre evoluția doinei bucovinene, REF, 1970, 2; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
primară comună, în care inovațiile limbii se puteau răspândi pretutindeni prin comunicare directă, de la om la om". Brătianu se întreabă: este oare necesar să presupunem că așezarea lor, în regiunea aceea (?) primară de largă comuniune lingvistică, ar fi fost un leagăn restrâns, delimitat pe baza unor considerații categoric arbitrare ? În ceea ce privește romanitatea balcanică și dunăreană, Sextil Pușcariu precizează: "..în răsăritul european al Imperiului, în primele veacuri ale erei noastre, imensul spațiu ce se întinde între Adriatica și Marea Neagră, pe cele două maluri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
susținătorii teoriei imigrării-secolele XII-XIII. Într-o comunicare ținută la Academia din Berlin, în 1940, E. Gamillscheg spunea: "Continuitatea românilor, pe teritoriul lor actual (nordul Dunării), nu este atât o continuitate etnică, cât una spirituală. Romanicii stabiliți în regiunile ce constituiau leagănul lor primar au devenit coloanele unui edificiu puternic, ale cărui ziduri s-au construit din materiale de origini diferite. Forța care consolidează întregul edificiu este limba de circulație comună (latina populară). Ultima etapă din evoluția ei s-a încheiat atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vreo atestare despre locul și timpul când s-a închegat limba română. În ceea ce privește locul, teritoriul romanizat, unde se vorbea latina populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături ale limbii române se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
toate ramurile vieții sale, în idiomul său ancestral, care a păstrat multe cuvinte latine timp de aproape două milenii, ca și cuvinte vechi indo-europene.56 Adepții teoriei imigraționiste, Tomaschek, Jirecek ș. a., considerau că "vatra" din care a iradiat limba română ("leagănul" poporului român) era Dacia nova (aureliană, din sudul Dunării), punctul de unire a Moesiei Inferior și Superior și a Dardaniei, unde o viață romană mai era posibilă în sec. al VI-lea. S. Pușcariu, așa cum am văzut, vorbea de "simbioza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fluviului. Aceste "Vlahii" erau răspândite în diferite ținuturi din sudul Dunării, iar despre originea și patria lor există o tradiție istorică consemnată de Kekaumenos, scriitor bizantin din secolul XI (1075): acestea proveneau din valea Dunării (dintre Dunăre și Sava), vechiul leagăn al romanității daco-moesice. Cinnamus reproduce și el tradiția despre originea romană a vlahilor. În ceea ce-i privește pe românii (vlahii) din nordul Dunării, cele mai vechi informații despre ei le aflăm în gestele ungare din secolul al XI-lea, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
putere voievodal de la Argeș, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, după eșecul lui Litovoi, să-și asume rolul de a aduna în jurul său alte formațiuni politice sud-carpatice, aflate de o parte și de alta a Oltului, și de a deveni leagănul statal al Țării Românești. Astfel, la răsărit de Olt, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în împrejurări obscure, capătă consistență acțiunea de unificare și neatârnare statală, în aria voievodatului lui Seneslau, nucleul statului muntean. Această obscuritate, de fapt, penuria documentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și al spiritualității românești. Cu poezie colaborează, în afară aceluiași I. Maloș-Râpeanu (Metamorfoze, Voievodul), si George Popa, redactorul revistei „Lanuri” de la Mediaș (Frunte lângă arbori, Trestia), Ion Oana (Sonet pentru tine), V.I. Spiridon (Fragment de scrisoare), Romeo Dăscălescu (Cântec de leagăn), Gr. P. Poruțiu ( Din lanțul strâns al vremii), Emil Zegreanu (Versurile toamnei) și L. Emandi (Gândul). Slabă reprezentare a prozei este compensata de calitatea ei. Semnează I. Negoițescu (un fragment din românul Noul Werther), I. Neamțu (un fragment din nuvelă
CURŢILE DORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
alți tineri o „societate literară” menită să sporească numărul traducerilor în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească” timp de aproape opt ani și, câteodată, și în „Icoana lumei”. C. se îndreaptă cu precădere către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
călătorie la Constantinopoli, Iași, 1844; Soldatul prujitor, Iași, 1846; Plăieșul logofăt mare, Iași, 1876; ed. (Amore e giustizia), tr. Cornelia Codrescu, Napoli, 1878. Traduceri: Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu, Iași, 1838; Contesa Dash, Mihail Cantemir, moldovanul, Iași, 1851; [Autor neidentificat], Zamfira. Solitarul, Iași, 1852; Harriet Beecher Stowe, Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în sudul Statelor Unite din America, I-II, pref. M.
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
în care relațiile de rudenie au fost reținute și transfigurate artistic în principalele categorii ale liricii orale”. Relația dintre mamă și copii, „cea mai veche relație de rudenie instituită și conceptualizată vreodată”, este urmărită în reflexele ei din cântecele de leagăn, în doinele de cătănie, în basme, în Miorița. Aici, metoda de studiu este cea funcțională, fiindcă funcția este „relația de interacțiune și determinare a părților componente ale unui sistem dat”. Romanian Folk-Culture. An Introduction (1999) păstrează, în mare, structura unei
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
cultură. A mai compus o comedie cu cântece, în patru acte, nepăstrată, Tribunalul femeilor, jucată în 1846. C. a tradus din franceză, pentru aceeași trupă ieșeană, melodramele Viața păstorească sau Munți, târguri și prăpăstii (apărută în 1844), Gabrina sau Odaia leagănului (1844) de J.-E. Alboize de Pujol și Capodopera necunoscută sau Mikel Anj (1845) de Ch. Lafont, ultimele două reprezentate, dar nepublicate. SCRIERI: Plete lungi și minte scurtă, Iași, 1845. Traduceri: [Autor francez neidentificat], Viața păstorească sau Munți, târguri și
COPCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286405_a_287734]
-
stătea Încruntat și tăcut, ca un adevărat judecător al năvălitorilor. Așa ! a spus el, În timp ce copiii ceilalți Îl trăgeau pe Mitruț În sus. Mitruț râdea și bătea din palme. L-au urcat până la jumătatea stejarului, și l-au lăsat În leagănul ușurel al vântului. Deodată, cum râdea el așa și se legăna, s-a uitat departe. A Îngălbenit ! Glasul i-a pierit În gât ! Abia a izbutit să strige: Tătarii !... Vin tătarii !... Vin tătarii... Și se uita cu groază cum vin
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mari devin ei mici, Din răi ei devin [buni], din buni iar răi - Romanul, dacă-i rău născut, Rău a rămas până l-al lui mormânt. Nu e schimbare în acest metal, Nu e schimbare în aceste inimi: Neron în leagăn e Neron pe tron. Cum se anunță ei astfel și vin Dacă e bun e bun, de-i rău e rău, Dar totdeauna nemodificabil. De-aceea nu le pasă de virtute, De viciu nu, de-nțelepciuni, mărire, Ei sau le
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singur colț de viață ne-a mai rămas în suflet, Iubirea nesmintită pentru moșia noastră Și pentru Bogdan-Dragoș, iubitul nostru fiu. Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe ai lui umeri domnia ce o port. Copil ieșit din leagăn, cu -oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmt al țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui umeri domnia ce o port. Copil ieșit din leagăn, cu -oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmt al țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-ai [fi] spus vreodată: "Roman Bodei să fie epitropul moșiei", Eu aș fi spus: "O Doamne, deschide bine ochii! Nu-mi crede... Sânt om și e moșia și scaunul la mijloc, Sânt om și șubred este copilul cel din leagăn... Sânt om, preaînălțate, și am copii, gândește, Sânt om... și omu-n lume spre rele e plecat ". MIHNEA Preaînălțate Doamne, de credeți cumcă Mihnea Nu-i sluga cea din urmă și făr-de nici o treabă Din ai Măriei Tale... De credeți cumcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când prin [tot] ce cucerește se întinde ca o apă... Pe când legea-i este scrisă încă-n inima cea dreaptă, Dumnezeu pintre pustiuri pasul încă i-l îndreaptă... Dumnezeu alege-atuncea Domnii cei meniți să poarte Firul țării cei străveche de la leagăn pâni la moarte. Oare-albinele în roiuri pe crăiasă și-o aleg...? Oricât de viteaz să fie cel ales și om întreg, Lui asemei i s-o crede fiecine dintre noi, Dușmănia, dezbinarea va intra orcînd în roi. De voiți un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trece Cum se arunc-o steauă în fundul mărei rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (solemn) Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu, Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta mizeră moartea să nu se-atingă, Dar mintea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR (departe ș-apoi mai aproape) Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suprasimțului (UEbersinnliche) se prezintă talentului muzical cari trebuie să graviteze înspre (un) acel singur punt înspre care e mânată activitatea individului printr-o necesitate a naturei, daca atuncea când se grămădesc toate darurile, toate elementele spiritului la (locul de naștere) leagănul unicei dotațiuni specifice, răsare abia acel geniu al artei ce contemplă misteriile ei și care balansează, cum am zice, universul întreg în vârful activitățci sale speciale. În orce geniu artistic e activ tot spiritul, numai (centrul) puntul de privire în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari și-au luat elementele din aer și cari petrec în pământ până ce au fost absorbite de rădăcini. Draper zice: "aerul atmosferic e marele rezervoriu din care [se nasc] toate lucrările vii și-n care toate se-ntorc. El e leagănul vieții vegetale și mormântul vieții animale". Cam a zecea parte din greutatea uscată a plantelor ce se cultivă, a rădăcinilor, trupinei, foilor, seminței, consistă din materii cari-și au originea în acele părți solide ale pământului din cari ele au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi se risipesc, peste mai mult ori mai puțin timp, pîn-în temelie, pe când chiliile de albine și trântori se-ntrebuințează foarte des și consecutiv la clocire. Chilioarele din urmă se mai întrebuințează și ca magazii de miere și polen, pe când leagănul regal niciodată. E netăgăduit așadar că regina, din copilărie încă, se bucură la poporul ei de-o distincție deosebită și că lucrătoarea capabilă în predispoziția ei primitivă de a fi regină numai prin creștere, respectiv prin hrană în timpul în care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Perseu, pe valurile mării, într-o ladă de lemn ; fondatorul legendar al dinastiei tibetane, pe Gange, într-o ladă de aramă (26) ; Horus, în delta Nilului, într-un „cuib de papirus” (27) ; Amirani - omologul caucazian al lui Prometeu -, într-un leagăn, pe malul râului (97) etc. Acest motiv mitic a pătruns și în textele folclorice : vezi ampla bibliografie a motivului S 141 (Exposure in boat) în catalogul lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a colindei (regenerarea cosmosului uzat) și cea ulterioară, creștină (nașterea lui Isus), s-au suprapus, generând un insolit motiv hibrid : Isus (re)creează lumea. Paltinul (axa și centrul lumii, lăcaș al zeului demiurg) a devenit (pentru uzul pruncului Isus) un leagăn agățat în paltin și, ulterior (prin pierderea semnificației inițiale a arborelui), doar un leagăn din lemn de paltin (90). De altfel, motivul „leagăn de paltin” se regăsește și în alte tipuri de colinde (cu temă nupțială, de exemplu), în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]