2,513 matches
-
un ghid. Vrea să-mi facă educație turistică, încetinind mașina ca să văd mai bine, în vreme ce eu fierb. Îmi arată lebedele care plutesc melancolic pe un lac, în dreapta noastră, vorbindu-mi despre fidelitatea lor în dragoste. Dacă-și pierde perechea, o lebădă nu mai stă niciodată laolaltă cu suratele sale. Rămâne deoparte, singură, mereu, neconsolată și neconsolabilă. Romantic, nu? mă întreabă tacticos. Strâng din dinți, să nu explodez. Nu vreau să se vadă că sunt încordat, că, în acest moment, nu-mi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sale. Rămâne deoparte, singură, mereu, neconsolată și neconsolabilă. Romantic, nu? mă întreabă tacticos. Strâng din dinți, să nu explodez. Nu vreau să se vadă că sunt încordat, că, în acest moment, nu-mi arde să aud povești despre romantismul fidelității lebedelor; în capul meu e o singură grijă, aceea de a ajunge la timp la aeroport, dar tot ce îndrăznesc e să nu mă las antrenat în discuție. Tac demonstrativ și ostentativ, sperând că, astfel, voi descuraja apetitul de călăuză guralivă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
roșii și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia aurie a ceții, și nu mai sunt de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de tot, picioarele, ridicându-și-le în sus. El s-a așezat, ca roibul între bulube, apoi, s-au potrivit, mișcându-se câte puțin, parcă făcându-și loc, pentru ca nimic să nu-i jeneze, cumva. Și ambii au început dansul lebedei: el, de deasupra; ea, de dedesupt. Totul a durat puțin. Pe urmă, ea încercă să-l mai rețină,în poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-a retras, brutal, izbucnind în sus, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița noaptea dintre ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
se despartă În fiecare seară de maică-sa, doi ani după moartea tatălui său. Îl găsea Întotdeauna cu spatele, În fața căzii, gol, Încît nu putea să-i vadă semnele bărbăției, contemplînd cum urcă apa În acest mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea mare care putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știut cînd au fost duse valizele În Mercedesul vișiniu, afară, În noapte, Susan oftă din greu, din adîncul sufletului. Trista veste o surprinsese Într-o perioadă cînd era grozav de frumoasă și de o eleganță desăvîrșită și acum părea o lebădă rănită plutind pe apă, lăsîndu-se dusă de vînt spre malul pe care-l atinse În clipa cînd sună telefonul pentru ea. „Cel puțin tu ai cum să-ți omori timpul“, Își zise Santiago văzînd-o că se duce să răspundă. Servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
ultimă rămășiță întârziată a masei care se îndrepta acum spre Oceanul Arctic. Daniel se uită în sus, atent. Karin nu vedea nimic în afară de norii cirrus cenușii. — Păsările astea sunt condamnate, spuse Daniel. Ea îl prinse de braț. — Asta a fost o lebădă de iarnă? —O lebădă de iarnă? O, nu. Cocori. Ai fi recunoscut o lebădă de iarnă. — Nu credeam... Dar lebedele de iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
masei care se îndrepta acum spre Oceanul Arctic. Daniel se uită în sus, atent. Karin nu vedea nimic în afară de norii cirrus cenușii. — Păsările astea sunt condamnate, spuse Daniel. Ea îl prinse de braț. — Asta a fost o lebădă de iarnă? —O lebădă de iarnă? O, nu. Cocori. Ai fi recunoscut o lebădă de iarnă. — Nu credeam... Dar lebedele de iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în sus, atent. Karin nu vedea nimic în afară de norii cirrus cenușii. — Păsările astea sunt condamnate, spuse Daniel. Ea îl prinse de braț. — Asta a fost o lebădă de iarnă? —O lebădă de iarnă? O, nu. Cocori. Ai fi recunoscut o lebădă de iarnă. — Nu credeam... Dar lebedele de iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații. Se dizolvă dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic în afară de norii cirrus cenușii. — Păsările astea sunt condamnate, spuse Daniel. Ea îl prinse de braț. — Asta a fost o lebădă de iarnă? —O lebădă de iarnă? O, nu. Cocori. Ai fi recunoscut o lebădă de iarnă. — Nu credeam... Dar lebedele de iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații. Se dizolvă dacă te uiți la ele. Nu, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
astea sunt condamnate, spuse Daniel. Ea îl prinse de braț. — Asta a fost o lebădă de iarnă? —O lebădă de iarnă? O, nu. Cocori. Ai fi recunoscut o lebădă de iarnă. — Nu credeam... Dar lebedele de iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații. Se dizolvă dacă te uiți la ele. Nu, s-a terminat cu lebedele de iarnă. Dar cocorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații. Se dizolvă dacă te uiți la ele. Nu, s-a terminat cu lebedele de iarnă. Dar cocorii își văd chiar acum moartea cu ochii. —Cocorii? Glumești. Trebuie să fie cu miile... —Jumătate de milion, cam pe-acolo. —Mă rog. Știi cum sunt eu cu cifrele. Niciodată n-am văzut mai mulți cocori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ăsta e singurul lor popas sigur. În centrul continentului nu există nici un alt loc pe care să-l poată folosi. Sunt fragili - au o rată anuală de înmulțire slabă. Orice distrugere masivă de habitat le va fi fatală. Nu uita, lebedele de iarnă au fost odată la fel de numeroase ca și cocorii. În câțiva ani, o să ne luăm adio de la ceva ce există încă din Eocen. Rămăsese aceeași oiță rătăcită pe care o adoptase fratele ei, hoinarul sfrijit care vedea lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o făceau pentru sănătate- pradă zile în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i uluiește pe amândoi. Gurile lor se unesc, iar gândirea dispare. Dispare totul, în afară de această nevoie primară. Ceva imens și alb străbate câmpul. El tresare, iar ea tresare odată cu el. El o vede primul, dar ea o identifică. —Dumnezeule. O lebădă de iarnă. Stafii în străfulgerarea aceea de lumină, o groază intimă. Ea îl strânge de braț, ca un garou. Nu se poate să vedem așa ceva. Au mai rămas o sută șaizeci. Dumnezeule, chiar asta e! Stafia lunecă scânteietoare de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am noroc, îmi vine laptele și se calmează copilul. E o carte mai ales, una despre o lebădărie de- aici de la noi - Abbotsbury Swannery. Past and Present - care pare să rezolve problema. Habar n-am de ce. Poate pentru că... — Lapte de lebădă. — Taci din gură ! Copilul iar scapă sfârcul din gură. — Lapte de lebădă. — Taci ! Pleacă ! După ce dispare Toma rămâne mereu un miros acid în casă. Trebuie deschise toate ferestrele, altfel H. îl simte de cum intră pe ușă. Nu zice nimic. Doar
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
mai ales, una despre o lebădărie de- aici de la noi - Abbotsbury Swannery. Past and Present - care pare să rezolve problema. Habar n-am de ce. Poate pentru că... — Lapte de lebădă. — Taci din gură ! Copilul iar scapă sfârcul din gură. — Lapte de lebădă. — Taci ! Pleacă ! După ce dispare Toma rămâne mereu un miros acid în casă. Trebuie deschise toate ferestrele, altfel H. îl simte de cum intră pe ușă. Nu zice nimic. Doar mă privește cu ochii lui gri și mă face să mă simt
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și ochelari în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil. Apartenența la club nu era un lucru imposibil pentru noi, cei de pe cealaltă parte a rîului, ci, pur și simplu, era ceva la care nu aspirasem niciodată. Privind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cer, care era aproape la fel de albastru ca apa. Probabil, legănîndu-se încoace și încolo, în același fel. N-am mai știut ce era dedesubt și ce era deasupra. "Magnific", a spus David. "Magnific și vicios", mi-a trecut prin minte. Precum lebedele care pluteau prin fața terasei. Și în aceeași clipă, sentimentul plutirii între cer și apă a dispărut. N-am putut să nu mă gîndesc la tot ce se afla dincolo de fațada imaculată, la bucătării și toalete, la cabinele de duș și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ei. Sînt neajutorată în coșciugul ăsta înghețat, așa că de ce să nu începem? — Ozenfant nu te-a rănit. — Crezi că toate sunetele alea mă făceau fericită? Muzică de balet! Sunete de femei care zboară și plutesc în lumina lunii ca niște lebede sau nori, femei care se avîntă din mîinile unor bărbați ca niște flăcări din lumînări, femei care disprețuiesc compania strălucitoare a unor țari și împărați. Da, mi-a vorbit mincinosul, nu a lăsat nimic în seama imaginației. Mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna în iazuri pe jumătate stătătoare, năpădite de trestii și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un teren pietros și după aceea iar un pod și auziră în depărtare o goarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște dreptunghiuri negre pe pereții caselor. Cerul era străbătut de un nor albastru-cenușiu, dar palele de vînt își deschiseseră canale prin el, așa că putea vedea prin ele aerul amurgului verzului de deasupra. Sub cel mai lat dintre nori zburau cinci lebede spre vreo altă parte a canalului sau spre vreun iaz din parcurile orașului. Thaw apucă pe drumul pe care venise, smiorcăind și ștergîndu-și lacrimile de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]