2,618 matches
-
vrea să Împartă vorbe din alea vechi. Minos a băut sânge cu Krog, hai să-l omorâm. - Dar nu ne-am făcut frați de sânge. - Eh, așa e când Începe ura: minți, minți, minți. Asta pricep. Tu și Enkim, aveți legământ de sânge? Am recunoscut că da. Iar Logon: - Și atunci cum de minte Enkim la tine, Tată din Cer? - Pentru că-i plac cuvintele. Mă privi lung. Îmi zâmbi ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau posomorâți. Tu ești toiagul lui Tatăl, iar Logon o să fie toiagul lui Krog, ne luă el pe amândoi peste picior, ca să aibă de ce să zâmbească. - Ia, spune, l-am luat eu. Și ce a fost după ce Scept a făcut legământ de sânge cu cei ce mi-au luat urma? - Oamenii răi care urmărit Krog venit drept la Minos și zis: tu frate de sânge cu Krog? Krog spus ca și tine: nu. Și ei: nu te credem. Dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mai voiau să țină obiceiurile rămase de la ieșirea din Ceața Adâncă. Apoi, aflaseră că cei ce luaseră urma lui Krog se apucaseră să clevetească despre Tatăl - ba că era Într-atât de mort Încât nu mai trebuia să ții legămintele lui, ba că vremurile lui fuseseră altfel decât vremurile de acum și că ce lăsase el nu se mai potrivea cu nimic, ba că nici chiar viu dacă ar fi fost n-ar fi știut ce să facă acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat aceeași vorbă, tuturor, ca să se Înțeleagă și ca să lucreze unii cu alții fără să se mai lupte. Nu așa a fost? Nu? Așa fusese. Cred că așa fusese. Nici nu mai știam dacă așa auzisem de la Moru, sau din legămintele neamului meu, sau dacă așa mă gândisem fără să-mi fi spus nimeni. Of, of, ce pacoste cu vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noi, odată și odată. Dar tot o să-mi pară rău că nu ne-am bătut cu ei și acum. - Și dacă ne Înfrângeau, măi Barra, măi? - Cum să-i Înfrângă pe cei ce sunt alături de Tatăl? Noi am ținut mereu legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
odată și odată. Dar tot o să-mi pară rău că nu ne-am bătut cu ei și acum. - Și dacă ne Înfrângeau, măi Barra, măi? - Cum să-i Înfrângă pe cei ce sunt alături de Tatăl? Noi am ținut mereu legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita că și Tatăl a ieșit din Ceața Adâncă doar cu o mână de oameni. Era aproape mort, era slab de i se vedeau oasele și abia mai răsufla. Au pierit atunci puhoaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ultimile zile n-ai dat de unul Enkim și de femeia lui, Runa? Unii care au un prunc pe care Îl cheamă Unu? Barra se Înegură. - Noi nu știm decât despre Unu, zise el, scrâșnind. E rămas, și el, În legămintele lăsate de Tatăl. De văzut Însă, nici că l-am văzut vreodată. - Taică-său, Enkim, le-a lăsat semne celor conduși de Scept, ca să știe să-mi ia urma. - Ah, Enkim e ăla cu fumul de pe munte, Își aminti Barra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aminti Barra. Pfuuuh... Nu l-am văzut. Am trimis oameni să pună mâna pe el, dar ne-a simțit, blestematul, și a fugit de i-au sfârâit călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei. După drumul neîntrerupt pe care Îl bătusem de la plecarea de pe pământul meu, uite că dădusem peste una ca ea, care mă spăla, mă hrănea și-mi ținea de cald, după cum le fusese lăsat femeilor. Nunatuk știa multe basme și legăminte. Știa multe despre neamul ei În care femeile făceau cam tot ce făceau și bărbații. Mi-a spus că o să trebuiască să-i scornesc multe cuvinte pentru zăpadă, căci, spunea ea, nu erau două zăpezi la fel. Zăpadă tare, zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gheață pe care ni-l arătase Nunatuk. Și Într-acolo am plecat. Măi Krog, măi ... Of, of ... Ce-a mai fost după aceea! Cum ai mai mers tu În fruntea puhoiului de neamuri care te urmase doar pentru că țineau la legămintele lăsate de Tatăl. Au plecat peste zăpezi și troiene, au trecut peste dealuri și prăpăstii, așa cum aveau și-ai tăi s-o facă de atâtea ori, după ce vor fi Învățat cumsecade cuvinte precum de ce laolaltă cu intonația potrivită, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mă bucure din cale afară. Singurul lucru bun care s-a petrecut În acele zile a fost când Nunatuk mi-a dat vestea cea mare: pruncul nostru se cuibărise În ea - era sigură de asta. Oh! Aș fi făcut legământ că așa era! Ochii Îi deveniseră mai zemoși parcă, avea un mers mai apăsat și părea că se uită mai des după semnele de vreme rea, de parcă ar fi știut că de-acum trebuia să aibă grijă de două ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avea ce să facă dacă dorea să rămână ceea ce era În ochii celorlalți. Mă și mir că după ce a trecut printr-o poveste care i-a arătat ce putere nemăsurată au cuvintele, a mai avut curaj să-ți lase asemenea legăminte de urmat. Ei bine, Șoim ăsta era la fel de rău ca și mumă-sa. Era și urât, dar la om asta nu prea se pune. Șoim era atât de rău, Încât chinuia animale și oameni nevinovați, curma vieți doar așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi Însoțit. Odată, a pornit chiar și o luptă de sânge cu un neam de-al Tatălui, iar lucrul ăsta, deși a adus numai necaz, l-a ajutat pe Tatăl, care a zis tuturor că n-avea cum să lase legămintele pe mâna unui zevzec ca Șoim. Cum alt copil nu mai putea să aibă, căci lumea Îl știa drept omul unei singure femei și drept tatăl unui singur prunc, el și-a luat atunci numele de Tată al tuturor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și scurse până În Marea cea mare, iar de acolo... Eh, oricum s-ar fi ajuns aici, sigur e doar că acest Kron a fost cel mai destoinic dintre toți cei aleși de Tatăl, și lui i-a lăsat Tatăl moștenire legămintele, după care l-a trimis cât mai departe de Șoim și de Arona. Kron este tatăl lui Fion, Fion este tatăl lui Marcis, iar Marcis este tatăl altuia, și tot așa până la Mila, mumă a Psarei, care Psara e mumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră ca izbiți de un vânt puternic și se prăbușiră. Am țâșnit În picioare, gata-gata să le arăt scofâlciților lui Dupna că legământul lăsat prin vorbă e mai tare decât cel lăsat prin sânge. În clipa aceea, am auzit un glas cunoscut care venea de departe: - Uite-l acolo, Kikil! N-am apucat să văd ce-i cu glasul ăla că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare ce trage alte râuri după el, și altele și altele, până se face Marea cea mare. I-am spus lui Enkim ce vroiam de la om și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la om și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos: cât vedeai cu ochii, câmpiile se Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de oameni, acum vroiam să fiu ucigașul a tot ceea ce era altfel decât Krog. Of, of, măi Moru, măi... De ce mi-ai dat tocmai mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca, deîndată ce se va lăsa Întunericul, să vină la sfat, la marginea crângului. Până atunci, aveam să mă gândesc la un legământ care să-i izbească bine de tot pe cei ca Scept și ca Logon. Cât despre mine, mi-era de-acuma limpede că trebuia să-mi iau viața dacă vreodată voi cădea În mâinile lui Scept. Cel mai bine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
copilul!“ Era spre prînz. Thomas, În celulă, aștepta să se lămurească lucrurile. Dovedind cum stăteau acestea, de fapt. Nu ar fi fost chiar așa de greu, ar fi fost chemată mama lui Bert, Thomas fiind nevoit să spună ceea ce, prin legămînt, nu-i era Îngăduit; dar nu era vorba chiar de un jurămînt, o convenție doar, și cîte Înțelegeri Întărite prin semnături și parafe nu erau, de cînd lumea, Încălcate! Nesocotite chiar de către oameni mari, miniștri, regi, În cauze importante, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a exercita un soi de presiune spiritualistă care să întărească nevoia de autostimă în consacrați, periclitând, astfel, autostima și autonomia spirituală și existențială a laicilor. Există un nivel de intimitate ce nu poate fi comunicat, altfel se ajunge la trădarea legământului ce există înlăuntrul comunității sau a altor legăminte, precum cel de căsătorie. Există pericolul ca laicii să se amăgească că pot trăi experiențe care nu aparțin stării lor de viață, dar și ca persoanele consacrate să se ocupe de aspecte
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să întărească nevoia de autostimă în consacrați, periclitând, astfel, autostima și autonomia spirituală și existențială a laicilor. Există un nivel de intimitate ce nu poate fi comunicat, altfel se ajunge la trădarea legământului ce există înlăuntrul comunității sau a altor legăminte, precum cel de căsătorie. Există pericolul ca laicii să se amăgească că pot trăi experiențe care nu aparțin stării lor de viață, dar și ca persoanele consacrate să se ocupe de aspecte care nu sunt de folos consacrării lor. Desigur
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-ți - "Doamnă! stimată doamnă!" (Otilia îngroșă vocea, imitativ) - e oribil. - Otilia, dar n-avem nevoie să spunem la toată lumea căsuntem căsătoriți, mai ales în străinătate, putem trăi ca niște adevărați boemi, să ne facem de cap. Însă căsătoria e un legământ tainic, care ne dă încredere la amândoi. - Când nu este încredere firească, n-o poate da căsătoria.Ai avut cazul celebrului Stănică. - Dacă nu suntem căsătoriți, continuă Felix, nu putem sta nici alături unul de altul. -De ce? - Fiindcă... fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decisesem ca, în semn de doliu, să nu mai pronunț un cuvânt, cât voi trăi... Nici cât să înmoi un descântec... Nici cât să arunc un blestem. Și că în noaptea în care mă zvârcoleam dacă să rostesc sau nu legământul, Răposatul, în persoană, mi s-a înfățișat într-un vis și-a cuvîntat: "Ascultă, Marie! Eu nu ți-am cerut să faci jurământ de castitate cu gura. În dauna limbii și a literaturii române... Rămâi profesoară de limba și literatura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]