4,183 matches
-
de la restaurant, am și vorbit. Păcat că n-au venit sudorii, dar sper să-i trimită mîine dimineață directorul, că doar este și el invitatul nostru. Ați fost invitați? întrebă directorul după ce lăsă receptorul la locul lui, începînd să se legene ușor cu fotoliul. Unde? întrebă Teona nedumerită. La familia Săteanu. Vor să-și inaugureze vila mîine seară, după terminarea spectacolului la teatru, cu invitați din lumea bună, ca orice parvenit. Curios! face Haralamb un gest scurt cu palma, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar avea final începe Doina. Spun spectacol, pentru că și eu am citit textul, pe care, acum, pe scenă, îl găsesc mult îmbogățit. Finalul nu-mi place însă. În text, eroul piesei strunea chitara și murmura acele versuri : "Un elefant se legăna...", care erau de fapt o mare și amară ironie, vecină cu batjocura, la adresa soartei, a soartei, nu a destinului, deși aș înclina să-mi reamintesc și aici, la finele spectacolului vorbind, cugetarea lui Camus: Nu există destin care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat de neliniște, rămînînd rezemat cu ceafa de perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vâsc; apoi am văzut-o pe sora mea urcându-se pe un scaun să aprindă lumânările. După ce a pâlpâit o clipă, flacăra lor s-a înălțat strălucind cu putere, iar simbolul încărcat de vreme și de ambiguitate s-a legănat ușor în curentul care se simțea mereu în preajma ferestrelor victoriene înalte care se închideau prost. — De ce „bineînțeles”? întrebă Alexander. În clipa aceea am auzit acorduri de pian. Rosemary începuse să cânte un colind. Era Cândva în orașul regelui David. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ușă, așteptând fără să-și trădeze nerăbdarea, să dispar de acolo. Trăsăturile și atitudinile lor ilustrau moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi arunca priviri grăbite și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi acasă în nesiguranță? Vrei să te duc eu? mă întrebă stând acolo zâmbind și legănându-și piciorul gol. — Nu, categoric nu, am răspuns. Sigur că sunt. Îmi pare grozav de rău pentru covor. Ar fi bine să plec. Am lăsat lada în hol. E vreo problemă dacă rămâne acolo? Dacă nu te superi, poți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ajuți să le aranjez. Ai să vii, da? Antonia se uită la mine. Fața i se crispă, dădu din cap și încercă să vorbească. Apoi spuse: Ah, sunt atât de amărâtă, Martin! Se lăsă greoi pe pat, începu să se legene încolo și încoace scâncind jalnic. Am privit-o un timp. Se auzi din nou soneria de la intrare. Antonia se opri brusc din plâns, de parcă ar fi întors un comutator, și, pe când treceam pe lângă ea, îmi întinse mâna pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Londrei mi se părea ciudat. Era deja o săptămână de când mă duceam zilnic la birou și mă întorceam în Hereford Square la ora cinci și jumătate, exact ca odinioară; și, în timp ce călătoream, agățat de o bară în trenul care se legăna și citeam nuvela din ziarul Evening Standard, eram tentat să-mi spun că am fost doar victima unei halucinații prelungite și debordante, care acum se încheiase. Și totuși nu visasem. Durerea constantă era acolo, ca să-mi amintească permanent acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțin bătătoare la ochi, aș fi pus acest fapt pe seama teoriei lui Darwin privind selecția naturală. * * * Era sâmbătă seara și, la ora Închiderii, Camden Town era tot atât de Înțesat de oameni precum e Oxford Street În miezul zilei. Bețivi care se legănau, grupuri de băieți care-și croiau drum cu coatele pe străzi, făcând mare tărăboi, adepți ai stilului Goth, cu fețe pictate În alb, cu buze purpurii și straturi de haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lăsat ghemuită sub pături și a coborât de pe platforma unde era patul În Încăperea principală. Se mișcase atât de ușor Încât, coborând scara, nici măcar nu-și agățase părul În sculptura uriașă, atârnată de tavan cu un lanț gros, ce se legăna ostentativ. Mie una mi-e foarte greu să nu dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am așteptat până l-am auzit Închizând cu hotărâre ușa În spatele lui, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
grinzile din tavan. Nici n-am terminat bine, că s-a și Înveselit; desigur, Chestia știuse tot timpul că, de fapt, ea era o instalație mobilă și așteptase cu sufletul la gură să-mi dau și eu seama de asta. Legănându-se maiestos În aer, de parcă ar fi fost o planetă proaspăt descoperită, părea foarte mulțumită de sine și de mine. Singurul neajuns era acela că nu era fixată ca lumea, astfel Încât, deși destul de bine legată cu lanțul, avea tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cameră. Îmi băteam capul să Încropesc un sistem prin care s-o stabilizez, dar fără vreun succes notabil deocamdată. Eram totuși fericită că, În sfârșit, izbutisem să dezleg misterul identității Chestiei, astfel că nu-mi prea mai păsa că se legăna ca un pendul. Am avut intenția să-l sun pe Tom și să-l Întreb dacă voia să ieșim să bem ceva, dar mă furase complet schița unei noi instalații mobile, numită Fiica Chestiei, care, de data aceasta, era special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se dăduse avea o nuanță stridentă de roz, În timp ce pantofii de sport erau albi, cu o ușoară lucire trandafirie. Josie zâmbea constant, indiferent de ce spuneam sau făceam, Înclinându-și capul Într-o parte pentru ca părul strălucitor, tuns scurt, să se legene. Aceste lecții erau de fapt menite să le familiarizeze cu modul În care putea fi folosită sala, urmând ca novicii să promoveze apoi la stadiul la care puteau exersa singuri. Cu toate astea, Josie participa la ele deja de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea ochii un pic cam roșii, dar buzele Îi erau strânse. Trecu țintă pe lângă noi și coborî scările către subsol. Șoldurile ei, Îmbrăcate În colanți de culoarea lămâilor verzi, se legănau mai puțin ca de obicei. — Se duce la Derek ca să se plângă, spuse Fliss fără urmă de compasiune. E posibil ca Linda să afle că s-a Încărcat cu mai mult decât poate duce. — Ei bine, dacă pe el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
albă descheiată, care-i atârna peste pantalonii argintii, o prinsese de mâini și dansa cu ea, iar ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de Înalte și subțiri, Încât o făceau să se legene ca un copac În furtună. Am clipit. Ceea ce mă călca cel mai tare pe nervi la Baby era că reaușea să scape bazma curată cu astfel de ținută: dacă m-aș Îmbrăca eu așa, mi-ar face avansuri toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Josie a venit la mine să-mi spună ceva. Mă cuprinse un val de panică și, instinctiv, m-am plasat strategic Între ea și stativul cu gantere. Îmi place la nebunie caseta, Sam, ciripi ea, zâmbind larg. Foarte simpatică! Își legănă părul și dansă puțin step prin Încăpere. Câh. M-am distrat o clipă cu următorul scenariu: Josie, Într-o criză de furie ucigașă, s-a strecurat pe furiș În toaleta femeilor și i-a zdrobit capul Lindei, având lipit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În direcția creșei, când ușa sălii se deschise și apăru Derek, cu o geantă de antrenament aruncată pe un umăr. — Tati! Devon lăsă mâna lui Janice și se aruncă precum un proiectil uman către Derek, care-l ridică și-l legănă de colo, colo. — Ei! zise el, punându-și fiul la loc pe picioarele lui. Ce ești tu, ghiulea? Devon Își Înfășură strâns brațele În jurul lui Derek și refuză să se mai miște de acolo. Nu, e o lipitoare, răspunse Janice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am uitat la Chestie. Era de necrezut că cineva chiar dorea să o cumpere. Nici eu nu prea voiam s-o vând. Trecusem prin prea multe Împreună și m-aș fi simțit de parcă aș fi vândut un prieten. Chestia se legănă ușor În aer, la fel de robustă ca de obicei, dar acum părea puțin dușmănoasă. Nu mai fusese așa de morocănoasă din ziua În care devenise instalație mobilă. Ceva Îmi spunea că nu voia să fie planeta nedescoperită a lui Betty Ashley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu se mai poate repeta. Tălpile Îi erau ușor depărtate una de cealaltă, Într-o postură tipic polițienească. Probabil că, În felul ăsta, se simțeam mai Încrezător. Aproape că mă așteptam să-l văd prinzându-și mâinile la spate și legănându-se puțin, Înainte și-napoi. Mi-am scos haina și-am Întins-o pe un scaun, să se usuce. Așa este, l-am aprobat eu cu amabilitate. Tu ai o relație cu cineva, iar eu cu siguranță nu-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oh, Dumnezeule! George hotărî că singurul lucru de care avea acum nevoie era laptele, o cană mare cu lapte gros, rece, de la frigider. Cu gesturi încete, delicate, ținându-și capul cu o mână, dădu plapuma într-o parte și își legănă picioarele peste marginea patului. Apoi și le lăsă cu precauție pe podea. Un soi de cârcel părea să-i închircească tălpile făcându-i-le ghem; refuzau să se destindă deasupra suprafeței plate pe care se putea sprijini; era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu-i plăcea să fie mângâiată și sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deliberat și conștient de sine, asemenea cuiva care ar păși, plin de încredere, peste apă. Mergea ușor înclinat în față, înfundându-și, fără zgomot, picior după picior, în covorul de plastic cenușiu, gros, moale, buretos, al spitalului. Brațele i se legănau într-o mișcare echilibrată. Părea un atlet în timpul liber, conștient de faptul că e fotografiat. Când o văzu pe Gabriel, își miji ochii și o privi cu un zâmbet vag amuzat. Gabriel, pradă unor emoții amestecate, îi făcu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în brațe, râzând. Pe uscat, trupurile lor nu puteau comunica. Alex nu-și săruta niciodată nepotul, niciodată nu-l atingea. În apă, însă, era cu totul altceva: aveau trupuri noi, frumoase și libere, calde și pline de grație. Suspendați, se legănau unul lângă altul. Se întâlneau uneori în felul ăsta, de parcă ar fi fost o taină a lor. Nu-i așa că-i minunat? — Da. Schimbau întotdeauna între ei această laudă a apei ca și cum binecuvântarea ei zilnică ar fi apărut atunci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]