4,107 matches
-
ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoțit și de cățelușă. A oprit
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
predestinată, apa clipocind se atinge de mal, în rest e o liniște deplină, numai în ei crește febra, dorința, atracția. Bărbatul o ia de mână și încet o trage după el în marea cea neagră și infinită. Corpul lor se leagănă într-o strânsoare dulce. Mângâierea este blândă, acaparatoare. Fierbinte. O simt din toată ființa lor... După un timp înoată către mal și se întind pe nisipul cald și primitor. Febra descrește, respirația își revine încet-încet la ritmul obișnuit. Rușine. Mândrie
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
puteam să îi fiu de nici un ajutor. O vedeam cum pune lemn lângă lemn, unele petrecute și lega crosnia în mai multe locuri, pe urmă o ridica în picioare după care și-o așeza pe creștetul capului și porneau toate legănându-se spre sat și oprindu-se din loc în loc pentru odihnă. Eu îmi vedeam de joaca, de țopăiala mea dar cât de greu trebuie să le fi fost lor tuturor. În zilele în care părinții mă lăsau totuși acasă, mă
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
și odată ce începuse să se miște, nu mă lăsam până nu-i veneam de hac. Sau legam celălalt capăt al aței de clanța ușii, închideam ochii și deschideam brusc ușa. Vedeam stele verzi dar în clipa următoare și dintele se legăna insignifiant și neputincios în fața mea. Apoi fugeam în curte și-l aruncam peste casă zicând cu năduf: „Na cioară un dinte de os și dă-mi tu, unul de oțel!” după care așteptam să crească, celălalt în locul lui. Când n-
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
a sădit a mea mămică. Și-acum este plin cu fructe, Toți copiii să se-nfrupte. Când plouă, ne-adaposteste, Cănd e-arsita, ne umbrește Și culegem multe mere În lădițe și-n panere. Are crengi până-n pământ Ce se leagănă în vânt, Trunchiul e-nclinat nițel C-au trecut ani peste el. Primăvară înflorește, Cu flori roz se-mpodobeste, Vara-ncep să pârguiască Fructele,s-ademeneasca Oameni mari, dar și copii Ce se afla-n preajma lui. Toamnă fructele se
MARU-NALT DIN CURTEA MICA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341889_a_343218]
-
se simțea acolo deasupra mării pe puntea prova cam izolată de cei doi. Nu putea să mai audă nimic din ce-și spuneau și nici condițiile nu erau dintre cele mai bune. Bătea vântul, săreau stropi de apă sărată, o legănau mișcările bărcii și era cuprinsă de teamă. Nu se simțea în siguranță fiind singură și protejată doar de o balustradă joasă de care se ținea de frică să nu zboare în apa mării. Îi făcu semn lui Ștefan că dorește
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
așa fel încât puteai spune că era deja spre seară. -E cutremur! strigară mai mulți legionari ieșind speriați din barăcile lor din atriumul fortăreței. Fără să se poată mișca procuratorul Ponțiu Pilat privi îngrozit în sus spre zidurile care se legănau amenințător. Cutremurul se potoli însă destul de repede și cu toții răsuflară ușurați. Procuratorul urcă îngândurat către camera sa de lucru și o vreme se învârti în jurul mesei preocupat de ceva. Vântul se întețise din nou cu și mai mare putere. Fiindcă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
ninge-afară-ncetișor; Fluturi albi dansează-n iarna noastră, Ca un preludiu sfânt de mărțișor. Îngerii se scutură de pene; Se primenește lutu-n straiul lor. Mă vrăjește-un cântec de sirene, Dar mă trezește-un țipăt de cocor. Cu ochii-nchiși mă leagănă un vis Pe care sita vremii l-a cernut; Atâția ani, pe care-atât a nins, Eu nu mai știu pe unde i-am pierdut... Referință Bibliografică: Hibernală / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21
HIBERNALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342363_a_343692]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VIS DE IARNĂ Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt vis mirosind a iarnă Cu zăpada ascunsă-n gânduri În ochii-mi vii, norii se leagănă. Amintirile-s dincolo de anotimpuri. Sunt vis mângâiat de al iernii cuvânt Îți bat în zori, la a ta fereastră. Te scald in clipe vii de argint. Iubirea ți-o trimit pe o stea albastră. Cad fulgii loviți de-al cerului
VIS DE IARNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342367_a_343696]
-
zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos. Are poftă de mâncare când marea este agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă[2], totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta a fost și greșeala noastră. Peștele trăgea ca apucatul, prindeam numai bucăți mari, negre și cel puțin doi la fiecare ridicare
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca și ceilalți, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi știu străzile drepte și ulicioarele dosnice, palatele și maghernițele, parcurile și apa Crișului Repede, tulbure ori palidă, legănată între maluri sau îngustându-se la vremi de secetă", mărturisește autorul în preambulul cărții. Cititorii sunt invitați la această călătorie în timp, deschizând pe rând filele fiecărui capitol: "Sufletul orașului", "Populația", "Mijloacele de transport", "Localuri", "Cultura", "Alimentația", "Lectura", "Înalta societate
VIATA COTIDIANA IN ORADEA INTERBELICA de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 49 din 18 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342437_a_343766]
-
întinderea suprafeței lor, etc. Doar poeții? Poeții o cântă și-i înțeleg frumusețea și bucuriile, dar și durerea singurătății; numai poeții aud suspinul, șoaptele frunzelor... Privesc oglinda lacului. În ea se răsfrânge cerul, mulțumit de sine. O pasăre mai cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și, gândesc că cerul așteaptă liniștit, rugile noastre de mulțumire
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
întrupa în poeme. După mersul soarelui Rotund ai tânjit Și te-ai născut din nou Uns cu agheazma bătrânelor ceasloave, Din cântec amar, Lumină din lumină, Și piatră de statornicie. Apoi ți-ai zidit părinții și iubirile În vers, Pentru ca leagăn să fie durerii, Cetate de scaun bucuriei Și niciodată mormânt. Referință Bibliografică: Poetului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POETULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342526_a_343855]
-
este un gir dat cu discernământ acestei autoare. Și nu în zadar. De la universul copilăresc populat cu gâze de tot felul, cu flora și fauna descoperite, mai întâi în universul apropiat, apoi în sfera poveștilor și poeziilor care i-au legănat anii în preajma somnului, când Moș Ene întârzia să vină, Ana Maria Gîbu este beneficiara, în prezent, a unui arsenal întreg de metafore, sintagme și alte figuri de stil inedite pe care le mânuiește cu destulă lejeritate în pagini. Ea vrea
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
la grajd, la păsări, la apă și la multe altele, că mereu era de făcut câte ceva și maică‑sa nu mai făcea față. Fratele mai mic, Gavrilă, o solicita zi și noapte pe biata femeie. Nu dormea dacă nu era legănat, ținut în brațe. Mai apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
Marea clipă a venit! Descuie ușa. O fi singură? De ce o fi întârziat? Aprinde lumina în hol. Încă nu bănuiește nimic. Apoi deschide sufrageria. O simte pornind spre comutator și aprinde lumina odată cu căderea scaunului în timp ce el prinde să se legene în corzi. Să fie mai convingător, dă ochii peste cap și scoate limba. Face parte din recuzită. Țipătul pe care îl scoate îi răscolește toată ființa. Îngrozită și terorizată îl privește fără să înțeleagă nimic. S-a ghemuit lângă perete
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
se deschidă uși, ferestre, alți ochi pândesc curioși pe după perdele. - Ce e, ce s-a întîmplat? Pe ușa lăsată deschisă pătrunde baba Leanca, vecina de palier, cântărește situația dintr-o privire și o acceptă cu interes. Ghiță încă se mai legăna ușor în ștreang și cu coada ochiului o urmărește vigilent. După cum se uită cotoroanța în toate părțile, asta a venit după cotelit. O vede încercând să deschidă febril ușa șifonierului, o pierde un moment din vedere dar o aude trăgând
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
urlu nu știu cum ai făcut cum te-ai zbătut cum m-ai luat în brațe făr‘ să fi văzut că m-ai abătut de la-un drum bătut în cuie de năut în gri de temut de mormânt tăcut și m-ai legănat fără de păcat și m-ai mângâiat pe capul plecat pe umăr lăsat lin și apăsat și n-am mai urlat eu doar m-am rugat... Referință Bibliografică: De câte ori mi-a venit să urlu / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE CÂTE ORI MI-A VENIT SĂ URLU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342730_a_344059]
-
procurat cu ușurință tot arsenalul de arme dorit, bombe, muniție și sute de kilograme de explozibili, apoi a ucis cu un teribil sânge rece, așa cum și-a propus. La vedere, printre tablele torsionate de explozie ale mașinii lui Kehoe, vântul legăna încet o bucată de hârtie, pe jumătate arsă, agățată de ce a mai rămas din volan. Un polițist a luat hârtia și a desfăcut-o! Era o bacnotă de un dolar arsă chiar în mijloc. Conturul găurii arse înfățișa foarte clar
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
șerpii în găuri de-ntuneric să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai dat lumină vieții, trupeasca ta făptură, potir și sfântul mir, ne-a adunat trăirea spulberată și am
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
urmărește în fiecare clipă, Mă doare amintirea ce-mi suflă în velă Navigând pe cer c-o singură aripă. Croncăne veacurile în burgul uitat Pe marginea mării odihnită sub chilă, Gândul se face crin pe pulpe de femei În corabia legănată de veacuri și umilă În fața orizontului albastru de cuvinte... Catargul se leagănă aducându-și aminte c-a fost arbore tăiat fără milă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Urmele veacului, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
Navigând pe cer c-o singură aripă. Croncăne veacurile în burgul uitat Pe marginea mării odihnită sub chilă, Gândul se face crin pe pulpe de femei În corabia legănată de veacuri și umilă În fața orizontului albastru de cuvinte... Catargul se leagănă aducându-și aminte c-a fost arbore tăiat fără milă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Urmele veacului, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 558, Anul II, 11 iulie 2012. Drepturi de Autor
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
mod paralel, dincolo de aceste realități, 70 de ani de pace și schimbarea în interiorul lor a două generații duc la amnezie, la oboseală, la tocirea instinctelor istorice, a instinctelor democratice postbelice. Suntem în situația în care statele, încet și sigur, se leagănă în hamacul unei prosperități de la sine înțelese. Pacea a devenit o noțiune de la sine înțeleasă. Societățile nu mai cresc demografic. Există apoi, astăzi, o ruptură între părinți și copii mult mai adâncă decât cea care exista între mine și străbunicii
„Marea Britanie anunță, prin ieșirea ei democratică din UE, redeschiderea pericolelor dintotdeauna care au primejduit pacea în Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337834_a_339163]
-
din criza morală, a indiferenței, a obișnuinței cu pacea prosperă. Obișnuința cu pacea prosperă nu are ca rezultat vigilența, atenția, și starea de alertă în fața unui pericol. Dimpotrivă, e un fel de hamac al Europei, în care noi toți ne legănăm. Unii, de multă vreme, în partea mătăsoasă a lui, alții cu gândul asigurator că facem parte din aceeași lume bună și urmează și noi să ne legănăm, dacă nu știm deja cum arată legănatul ăsta confortabil. În realitate, pericolele țin
„România este, alături de Polonia, în flancul de sud est al Europei, țara cea mai puternică și mai stabilă astăzi” () [Corola-blog/BlogPost/337853_a_339182]
-
Dimpotrivă, e un fel de hamac al Europei, în care noi toți ne legănăm. Unii, de multă vreme, în partea mătăsoasă a lui, alții cu gândul asigurator că facem parte din aceeași lume bună și urmează și noi să ne legănăm, dacă nu știm deja cum arată legănatul ăsta confortabil. În realitate, pericolele țin de o fragilizare a structurilor instituționale și administrative, într-o Europă care mizează pe tactici, și nu pe strategii, pe națiuni, fragmente, și nu pe unități marri
„România este, alături de Polonia, în flancul de sud est al Europei, țara cea mai puternică și mai stabilă astăzi” () [Corola-blog/BlogPost/337853_a_339182]