1,578 matches
-
la Pisa, unde a adunat o flotă pentru a lupta împotriva lui Roger chiar în Sicilia, însă acțiunea nu a avut efect. Flota pisană a jefuitAmalfi de unde a luat o importantă pradă. Încărcat cu această pradă și însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea, cu ducele Henric "cel Mândru", de Bavaria, în fruntea unei puternice forțe
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
a plecat imediat la București unde i-a amenințat cu represalii pe regele Mihai I și pe Grigore Niculescu-Buzești, noul ministru de externe. Temându-se de Hitler, el s-a sinucis la 25 august 1944 în biroul său din sediul Legației Germane din București, clădire aflată azi la intersecția dintre Calea Victoriei și bulevardul Dacia. Anterior și-a ucis și secretara. Werner von Richter este un personaj ficțional, dar în cadrul Ambasadei Germane de la București a existat un maior SS pe nume Gustav
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
sale groaza provocată de un raid aerian german și senzațiile claustrofobe trăite într-un adăpost antiaerian: „Când, în noaptea de 9 septembrie 1940, am coborât în adăpostul antiaerian al imobilului unde locuia, la etajul IV, unul din colegii mei de la Legație, deodată, pe neașteptate și înghesuite una într-alta, de parcă ar fi constituit un singur episod, fără întreruperi, mi-am amintit o seamă de întâmplări din ultimii trei ani. Impresia era atât de stranie, încât mi-am spus că, foarte probabil
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
La sfârșitul aceleiași luni, unii oameni au afirmat că l-ar fi zărit la nord de Constanța, intrând în Marea Neagră și înotând. Soarta sa rămâne necunoscută. În februarie 1941 Mircea Eliade a fost numit în postul de consilier cultural la Legația Română de la Lisabona, părăsind astfel Anglia, ca urmare a ruperii relațiilor diplomatice între România și Marea Britanie. Scriitorul a locuit în această perioadă la Lisabona, dar în vara anului 1941 a închiriat casa de vacanță a avocatului Costa Pinto de la Cascais
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
comandor (r). Victoria Pokol (n. 1903?, Brașov - d. 1950, București?) a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot nr. 99/1935, fiind a opta aviatoare brevetată. Între 1936-1941 a fost funcționară la Legația Germaniei din București. În 1942, la Serbarea Aviației a făcut o demonstrație de acrobație aeriană. În război a activat ca pilot de legătură, zburând cu avionul personal, un Bücker Bü 131 „Jungmann” cu două locuri în tandem, cu care a
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Dr. Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu (n. 28 martie 1881, Turda - d. 24 octombrie 1943, Cluj) a fost un avocat, consilier de Legație la Budapesta și membru al Marelui Sfat Național Român la 1 Decembrie 1918. Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu a fost descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
din Budapesta, la 10 noiembrie 1918. A participat ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, unde a fost ales membru al Marelui Sfat Național Român la 1 Decembrie 1918. Pe 11 decembrie 1918 a fost numit Consilier de Legație la Budapesta , unde a funcționat pe durata de existență efemeră a Republicii Poporale Maghiare și apoi a Republicii Sovietice Maghiare condusă de Bela Kun. Una din cele mai importante acțiuni la care a participat a fost cea a repatrieirii, la
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
Iancu cavaler de Flondor, a intrat imediat după război în serviciul diplomatic al Regatului României, dovedind de tânăr calitățile și arta necesare afirmării în lumea diplomației si începând să urce toate treptele ierarhiei Exterenlor. Mai întâi a fost secretar de legație la Praga și Belgrad (1920-1924), apoi consilier diplomatic între altele la Viena. După ce a ajuns reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotențiar clasa I în 1929, a îndeplinit cu succes diferite însărcinări într-o serie de capitale europene: Sofia, Stockholm
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
doi ambasadori ai Regatului României în Italia: până în anul 1917 Dimitrie Ghika și după 1917 Alexandru Emanuel Lahovary. În luna august 1917, cu scopul de a întreține și a dezvolta sentimentul național la prizonierii de război români din Italia, personalul Legației Române din Roma a intervenit pe lângă guvernul țării gazdă pentru a obține permisiunea de a înființa un birou cu această destinație. Însuși șeful misiunii diplomatice de la Roma, Alexandru Lahovary, a cerut oficial permisiunea guvernului italian ca "„românii să-și facă
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
al participării primelor unități de voluntari la victoriile trupelor italiene, un memoriu care solicita urgentarea Legiunii ca unitate de sine stătătoare, a fost remis de către "Comitetul de acțiune" președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei. Semnale similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la 18 august guvernul României a intervenit în același sens pe lângă autoritățile din Peninsulă. O serie de contradicții care au avut ca sursă participarea în cadrul viitoarei Legiuni și a unor români din Regat, au determinat manifestarea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
România, ultimele batalioane de voluntari români au fost trecute în revistă de regele Ferdinand I, „"trezind entuziasmul tuturor autorităților și al cetățenilor pentru excelenta condiție fizică a soldaților, pentru echipamentul complet și pentru disciplina ireproșabilă."” Într-o notă trimisă de Legația română de la Paris pe data de 14 noiembrie 1918, în contextul unor puncte de vedere republicane care erau atribuite lui Vasile Lucaciu, s-a sugerat Guvernului român aflat la Iași să intervină la Roma pentru a pune piedici lui Lucaciu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 96.</ref> Romanul "Tănase Scatiu" a fost scris în 1895 la Roma, unde autorul îndeplinea funcția de secretar al Legației Române. Scrierea urma să poarte inițial titlul " Viața la oraș", dar autorul a decis să-l schimbe pentru a plasa atenția asupra personajului principal. Zamfirescu scria cu pasiune prin septembrie 1895, având scrise în acea vreme 80 de pagini îndesate
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, p. 596.</ref> Scriitorul îi scrie ministrului de externe Alexandru N. Lahovari, rugând să fie înaintat în funcție, dar, în loc să-l înainteze, ministrul îl transferă în iunie 1892 ca secretar de legație la Atena, cauzându-i o nemulțumire profundă.<ref name="Bucuța 9/1935 597-599">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, pp. 597-599.</ref> Duiliu Zamfirescu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 123.</ref> Scrierea a fost întreruptă o perioadă ca urmare a transferării lui Duiliu Zamfirescu, începând cu 3 noiembrie 1892, ca secretar de legație la Bruxelles. În ianuarie 1893, după o perioadă de întrerupere, scriitorul a reluat lucrul la roman, „în care voiu să încerc a arăta geniul românesc sub toate formele lui, la boier și la țăran, la femeie și bărbat, la cei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Constantino Nigra. În 1899 a participat la Conferință internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie 1905 a fost însărcinat temporar la conducerea consulatului italian din Cretă
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie 1905 a fost însărcinat temporar la conducerea consulatului italian din Cretă, în urma apariției unor agitații filo-grecești în insula. Pentru contribuția sa
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
disputele dintre Austria și Italia pot fi soluționate pe cale pașnică și că prima prioritate pentru statul italian era prezervarea păcii, în vederea câștigării timpului necesar pentru creșterea puterii și influenței sale în raport cu celelalte mari puteri. În 1908 este numit secretar de legație clasa întâi, fiind mutat în țară pentru a lucra în Direcția Generală de Afaceri Politice, din Ministerul de Externe. În iunie același an este promovat consilier de legație clasa a doua, iar în 1910 este numit șef de cabinet al
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
influenței sale în raport cu celelalte mari puteri. În 1908 este numit secretar de legație clasa întâi, fiind mutat în țară pentru a lucra în Direcția Generală de Afaceri Politice, din Ministerul de Externe. În iunie același an este promovat consilier de legație clasa a doua, iar în 1910 este numit șef de cabinet al ministrului de externe Antonino di Sân Giuliano. Între 1911-1919 a fost ambasador în România iar între 1919-1922 a fost ambasador în Spania. La 10 noiembrie 1922, în urma marșului
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
peste hotare. După căderea fascismului, Carlo Sforza l-a chemat să facă parte Înaltă Curte de Justiție pentru Judecarea Fascismului. După părăsirea acestei funcții, Fasciotti a revenit la viață privată, dăruindu-se studiilor istorice și afacerilor familiei. Promovat consilier de legație clasa întâi, în 1911 a fost numit acreditat că trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Legația Italiei la București, post în care avea să rămână până în august 1919. După atentatul de la Sarajevo, din 1914, văzând atitudinea indecisa a guvernului italian
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Justiție pentru Judecarea Fascismului. După părăsirea acestei funcții, Fasciotti a revenit la viață privată, dăruindu-se studiilor istorice și afacerilor familiei. Promovat consilier de legație clasa întâi, în 1911 a fost numit acreditat că trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Legația Italiei la București, post în care avea să rămână până în august 1919. După atentatul de la Sarajevo, din 1914, văzând atitudinea indecisa a guvernului italian față de Austria, a subliniat în rapoartele sale din București, pericolele iminențe care pândeau Italia, în caz
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Relațiile româno-sârbe se referă la relațiile bilaterale dintre statele România și vecină ei, Șerbia. România și Șerbia au stabilit relații diplomatice la 14/26 aprilie 1879, la nivel de legație. La 1 ianuarie 1939 legațiile au fost ridicate la rang de ambasada. Relațiile diplomatice bilaterale au fost întrerupte la 13 mai 1941, fiind restabilite la 24 ianuarie 1945, la nivel de reprezentanta diplomatică și ridicate la nivel de ambasada la
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
Relațiile româno-sârbe se referă la relațiile bilaterale dintre statele România și vecină ei, Șerbia. România și Șerbia au stabilit relații diplomatice la 14/26 aprilie 1879, la nivel de legație. La 1 ianuarie 1939 legațiile au fost ridicate la rang de ambasada. Relațiile diplomatice bilaterale au fost întrerupte la 13 mai 1941, fiind restabilite la 24 ianuarie 1945, la nivel de reprezentanta diplomatică și ridicate la nivel de ambasada la 1 martie 1956. În 2009
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
o serie de evrei au dat declarații și au depus mărturie, confirmând sprijinul de care beneficiaseră din partea ei personal. În procesul în care Veturia Goga a fost judecată împreună cu Maria Antonescu, acestea au fost acuzate și de furtul bunurilor din Legația Sovietică în vara anului 1941, constând din mobilier, covoare, veselă. În 1967 Veturia a donat proprietatea statului cu condiția înființării unui complex muzeal memorial, care să poarte numele poetului, iar ea să poată locui aici până la moarte. În plus, a
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
capela mică din casa parohială (actuala bucătărie a fostei case parohiale), unde abia încăpeau 20 de persoane. Părintele Bianconi începe lucrările de construcția bisericii în anul 1895. Fondurile provin în mare parte de la Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, în parte de la Legația Austro-Ungariei din București și chiar personal de la împăratul Franz Joseph al Austriei. Exteriorul bisericii era terminat în anul 1898, când arhiepiscopul Francisc Xaveriu Hornstein a venit la Târgoviște pentru a administra taina mirului. Cu această ocazie a sfințit și biserica
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
diplomat, prozator și traducător român. Era fiul diplomatului și prozatorului român Duiliu Zamfirescu și al soției acestuia, italianca Henriqueta (născută Allievi). S-a născut în 1892 la Roma, unde tatăl său îndeplinea în acea vreme funcția de secretar II al Legației României. A urmat școala primară și o parte a studiilor liceale, la Roma; a absolvit Liceul „Janson de Sailly” din Paris în 1909, ca șef de promoție cu „Prix d’excellence”, apoi a urmat studii universitare la Paris, devenind licențiat
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]