17,036 matches
-
sau a celui ce stătea în fața lui, într-o limbă ce nu-i era cunoscută. Astfel, praznicul sentimentelor s-a transformat într-un fel de Babel nedeslușit, din care nu se mai înțelegea nimic. Maimuța Makonde povestea plină de însuflețire legenda Iormorogului, ca și cum i-ar fi aparținut ei, și nici măcar ea nu mai putea distinge limbile vorbite de vecinii ei. Ies în grădină să-mi limpezesc mințile și privesc intens la soarele ce coboară lent sub linia orizontului. Un cadru fluid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind că acest veșmânt e singurul care oferă, o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era compus, secvențial, din acțiuni omenești trecute, viitorul, pe același ecran al prezentului, care unea cele două timpuri, constând în aplecarea oamenilor sub formă de întrebare. Separat, pe un alt monitor uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îndrăzneț, cu imagini pe care le incumbă, intră mai repede în suflet decât cuvintele scrise în cărți. Avem sentimente și sânge cald. Avem familii, viață socială, ne războim în numele ideii pe care o apărăm, ne sinucidem dar ne naștem ca legendele, altfel. Voi sunteți ființe?! Da. Avem stele-cuvinte în care credem și Cuvântul Iisus care ne guvernează. Dar iubirea noastră e mai egoistă, vă iubim până vă topim în noi. Cu timpul vom deveni o planetă care va domina prin forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau după vremuri, dar nemișcați în post vegheau nemărginirea ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se mulau după vremuri, dar nemișcați în post vegheau nemărginirea ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un suflu nou bântuia prin oraș. S-or fi apucat să muncească brăilenii, te pomenești! Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o carafă fără fund, nimic nu te îmbie, totul e degeaba fără EA. Când ești cu EA, ANY PALADE îmbrăcată în închipuire, machiată cu culorile faraonice, emană a personaj de legendă. Totul e pentru că EA există sau EA este lumea. Toamna urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Halipa, bețivii Năsuc și Samaliot, țăranii din Tufești, Stoian și Teodor, pictorul Hugo Mărăcineanu, poetul Prunilă și prozatorul fără operă, Nilă Hagiu. Mi-era dor și de Mioara Alimentară, femeia de 30 de ani, seralista, îndrăgostită de Mitică Petrache, o legendă a liceului nostru, despre care se povestea pe furiș că a fost elev cândva aici, dar că într-o zi bunica lui a venit la Director cu o scrisoare prin care Mitică Petrache își lua adio de la Brăila pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din copilărie. Ăla trebuie să fie Mitică, le spuse ea musafirilor din Sala Oglinzilor. El există și nu are formă. Cu un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un fir de barbă, cu o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică. Și încercă să râdă, ea care nu râsese niciodată. Dar nu schiță niciun zâmbet. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de nesuportat. Iată cum vorbesc doi soldați aflați la un pas de moarte, într-un episod din piesa Capcana, datat și localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi avut cum să fie), dar nu este nici poem (ceea ce ar fi putut fi, dacă ar fi fost scris cu talent). Autorul își imaginează, stângaci, o poveste de dragoste între Luceafăr și Lună. Ea este departe de farmecul legendei despre Soare și Lună (ca pedeapsă pentru dragostea lor incestuoasă, un frate și o soră sunt transformați în Soare și Lună și li se interzice să se afle în același timp pe cer). În versurile lui Ion Valentin, Luceafărul și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
adevărul. Dar trebuie să distingem între lingușire și laudă. Traian era încurajat întru virtute de panegiricul lui Pliniu, Tiberiu se vedea aprobat în viciile lui de lingușirile senatorilor. CAPITOLUL XXIV [Din ce pricină și-au pierdut principii Italiei statele lor] Legenda lui Cadmus, cel care a pus în pămînt dinții șarpelui pe care tocmai îl biruise și din care a răsărit un popor de războinici care s-au distrus unii pe alții, este emblema a ceea ce erau principii italieni din vremea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a iritat doar și și-a bătut joc de bolșevici. Legendele Îl preumblă peste tot prin Întinșii codri ai Silvaniei, atribuindu-i doar isprăvi justițiare, gesturi caritabile și multe farse curajoase: masa luată incognito cu securiștii, bilețele semnate cu numele lui limpede și Întreg, lăsate pe sub dosare la ședințele de partid
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și soldatul Petőfi Sándor s-a bătut cu tot curajul pentru principiile ei, căzînd În 1849 În lupta cu trupele intervenționiste rusești la Albești, la sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Rákóczi al II-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În 899, împăratul Leon al VI-lea, Înțeleptul, poruncește ca moaștele să-i fie transferate la Constantinopol. Brațul său stâng se află și acum la mânăstirea Simonos Petra, care o slăvește pe Maria Magdalena ca pe o a doua întemeietoare. Legenda aurea După versiunea relatată de Iacopo da Varazze în faimoasa culegere Legenda aurea (secolul al XIII-lea), Maria Magdalena aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i fie transferate la Constantinopol. Brațul său stâng se află și acum la mânăstirea Simonos Petra, care o slăvește pe Maria Magdalena ca pe o a doua întemeietoare. Legenda aurea După versiunea relatată de Iacopo da Varazze în faimoasa culegere Legenda aurea (secolul al XIII-lea), Maria Magdalena aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
treizeci de ani. În ajunul morții, prin intermediul unui alt ascet, ea îl anunță că se va înălța la Domnul pe Maximin, ales episcop al ținutului, care o împărtășește cu sfintele taine și o așază în mormânt. „Viața Mariei Magdalena” din Legenda aurea, prelucrată după o biografie anterioară redactată de Rabanus Maurus, constituie cea mai împlinită reelaborare a tradițiilor risipite ici-colo în lumea occidentală medievală; cel mai complet colaj, dacă putem spune așa. Toate ingredientele sunt prezente: familia putred de bogată, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai complet colaj, dacă putem spune așa. Toate ingredientele sunt prezente: familia putred de bogată, care-i cuprinde pe Lazăr și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; învierea lui Lazăr; mărturia învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază în bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea în pustiu; conviețuirea cu îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi existat mărturia învierii. Paul Heyse, devenit Von Heyse, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1910, reia hagiografia din Legenda aurea pe alte coordonate într-o nuvelă intitulată simplu Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din carnea noastră”. „Testamentul lui Gad”, din Testamentul celor doisprezece patriarhi, spune că Iuda și Gad s-au tocmit cu ismaeliții pe treizeci de galbeni, ei doi oprindu-și zece și împărțindu-i pe ceilalți douăzeci cu restul fraților. O legendă târzie, creată de un anume frate Faber, pelerin din Nürnberg, povestește următoarele: cele treizeci de monede de argint au fost bătute de Tharé, tatăl lui Avraam, pentru regele Asiriei. Cum-necum, ele au ajuns la ismaeliții care l-au cumpărat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de un păstor, care i le-a oferit lui Isus drept recompensă pentru o vindecare. Acesta n-a vrut să le primească și le-a dăruit templului. De aici au ajuns la Iuda și apoi la proprietarul Câmpului olarului. Inventatorul legendei spune că ar fi văzut o asemenea monedă la Nürnberg, turnată după un original aflat la Rhodos. Prin urmare, motivul celor „treizeci de arginți” este un construct scripturistic care accentuează kenoza Mântuitorului: Dumnezeu vândut cu prețul unui rob! La fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suferinței omenești, Isus a trebuit să-și asume și trădarea. Numai astfel kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]