2,105 matches
-
acele haine de blană parfumată, îl întreba cum se mai simte, și-a întins mâna înțepenită sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce te gândești?“, îl întrebă Ioana Sandi, vârându-și în buzunare mâinile înmănușate și așezându-și capul pe umărul lui. A ridicat din umeri. „La atât de multe...“, a zis într-un târziu. „Știi bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
multă vreme am crezut că ăsta era motivul tensiunii dintre ei. Dar mie felul de-a fi al unchiului mi-a plăcut și mi-a priit multă vreme. Adică m-a învățat să-mi văd de treburi, pe când eram cam leneșă. Am avut odată o revelație că dacă nu era el, nici școala n-aș fi sfârșit-o. Pe urmă m-a învățat pe ce anume să pun preț în viață. E adevărat că nici nu-l contraziceam niciodată, cum făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu avea nici o obligație să ajute la căruciorul cu mîncare - de altfel, nici domnul Maxted. Dar, după cum observase Jim, cei care erau gata să-i ajute pe tovarășii lor deținuți o făceau, iar asta nu-i determina pe cei prea leneși să lucreze și să nu se mai plîngă tot timpul. Britanicii erau deosebit de pricepuți să se plîngă, lucru pe care americanii sau olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lucrul acesta dificil. După ce adună cîteva bețe și fîșii de rogojini, Jim cercetă cărările din jurul Blocului E, căutînd fragmente de cocs Înfipte În drumurile de zgură. Chiar și zgura dădea o căldură surprinzătoare. După ce aprinse soba, Jim suflă peste flăcările leneșe. Puse bucățelele de cocs În gura tubului de aeraj unde, după cum Îi explicase doctorul Ransome, aerul se mișca mai repede. De Îndată ce apa de băut Începu să fiarbă, turnă puțin lichid cenușiu În gamela pe care o duse sus și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma unui borș sănătos de crap, sau o vânătoare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușoară. Chiar și ceva pe deasupra, la nevoie. (Strânse mai tare mâna pictorului.) Doar ca să mă pot bucura de... „capcana” ta. (Trei zâmbete îi dansară deodată în colțul gurii.) Hai să plecăm de aici. Vino! Prințul pornise deja spre trăsură, când leneșa întrebare veni șerpuind pe urmele lui. ― Și dacă... totuși... te voi ucide în cele din urmă? Manuc se opri. Știa că micul pumnal de Toledo era ușor, subțire, deosebit de eficient. Sesisaze și nuanța de cruzime voluptoasă din vocea celuilalt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de vedere plastic, cât mai cu seamă prin antenele perceptibile ale sufletului. Transparența și fluidul unei realizări de spirit te face adesea ori să uiți linia și culoarea. Rudolf nu dispune de un depozit de tablouri bine asortat, pentru că e leneș și mai cu seamă fiindcă nu are cu ce să-și cumpere vopsele. El contestă afirmația mea și crede că are un sistem nervos care nu-i permite să muncească... Abia atunci când foamea îl supără, Rudolf se desparte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu lenjerie. Cred că mergea la iaz să le spele... Un “Sărut mâna conașule”, spus din mers, cu privirea în pământ - au fost singurele vorbe auzite de la ea. În chilie, pe masă, mă aștepta ulcica cu lapte, din care aburi leneși căutau drum spre înalturi, alături de turtele coapte pe plită, care răspândeau acea miroaznă pe care o știam de la mama de acasă. M-am așezat și, cu gândul la visul din mrejele căruia abia mă desprinsesem, și la țigancă, întâlnită în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Însușise toate ideile preconcepute ale lui Henty despre istorie și-i plăceau În mod deosebit romanele criminale voioase ale lui Mary Roberts Rinehart. Școala i-a ruinat franceza și i-a imprimat un dezgust față de autorii canonici. Profesorii Îl considerau leneș, nedemn de Încredere, Înzestrat cu o istețime superficială. Colecționa bucle de păr de la multe fete. Purta inelele mai multora. În cele din urmă n-a mai reușit să Împrumute inele, din cauza ticului nervos de a le roade până le deforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai bune, toate operele lui Robert Chambers, David Graham Phillips și E. Phillips Oppenheim, precum și florilegii din Tennyson și Kipling. Din tot ce făceau la ore, numai L’ Allegro și claritatea rigidă a geometriei În spațiu i-au stârnit un leneș interes. O dată cu apropierea lunii iunie, a simțit nevoia de conversație, ca să-și formuleze propriile ideii, și, spre surprinderea sa, a descoperit un co-filosof În Rahill, șeful clasei a șasea. În nenumărate discuții purtate pe șosea sau culcați pe burtă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca două aristocrate elizabetane nu prea mulțumite să trăiască laolaltă cu prăvăliașii, și, dominându-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A iubit Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate la jocuri și mai ales atmosfera competitivă instaurată În grupa sa de studiu. Din ziua când, epuizați, cu ochii mari, bobocii În echipament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bătut de undeva sfertul de oră și Amory, oprindu-se În dreptul cadranului solar, s-a Întins cât era de lung În iarba udă. Răcoarea Îi scălda ochii și Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
radioase, a Isabellei. A găsit un spațiu alb pe programul de sală și a Început să noteze repede: „Privesc o piesă-n bezna cu linii apăsate, Cortina pune anii să treacă fără rost. Doi ani de ani - și ce zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
despre tine, a zis ea pătimaș, luându-l de braț și făcând ochii mari, iar Amory le-a putut distinge bunătatea În lumina amurgului. Unui bărbat nesemnificativ i se spune un „nu“ etern. — Există atâta primăvară În aer, atâta dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a dat drumul brațului lui Amory. — Acum ți-ai revenit și eu mă simt grozav. Dă-mi o țigară. Nu m-ai văzut Încă fumând, nu-i așa? Totuși fumez cam o dată pe lună. Splendoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
râde, nu avea nici o reacție pe deplin conștientă. A Întins mâna după telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker? Bine, trimiteți-mi În cameră două highballs cu whisky de secară. A zăcut o vreme pe spate, Întrebându-se leneș dacă-i vor trimite o sticlă Întreagă sau numai două containere minuscule de sticlă. Apoi, cu un efort, s-a smuls din pat și s-a dus, cu pași mărunți și nesiguri, la baie. Când a ieșit, frecându-se alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a căutat să-l imite pe Rupert Brooke cât timp a fost Împreună cu Eleanor. Ceea ce spunea, atitudinea sa față de viață, față de ea, față de sine Însuși - toate reflectau toanele literare ale englezului mort. Ea ședea deseori pe iarbă, lăsând o adiere leneșă să-i răsfire părul scurt, și vocea Îi răgușea când citea poezie, alergând pe tot globul, din Grantchester până În Waikiki. Lectura cu voce tare a lui Eleanor avea pasiune În ea. Parcă erau mai apropiați - nu numai mental, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ardem la bacalaureat” Director, nimeni altul decât Mitică Vâlceanu, care era gata gata să se și ardă la bacalaureat, organizând o copiere de pomina la metematică. Dar mai era acolo și Nicu Sorea care îi explică lui Valceanu cât de „leneși și răi” sunt elevii care, culmea, au scos și porecle la unii profesori și trebuie învățați minte măcar la bacalaureat. Profesori examinatori: L.Manoliu, L.Bodnăraș, D. Luchian, I. Mihăescu. Elevi: Mircea Șorodoc, I.Țurcanu, Ț. Șerban, L.Chemac (care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
împortanța felului cum managerii își privesc angajații, a prezumțiilor de la care pornesc aceștia și care se constituie în baza comportamentului lor, a stilului lor de conducere: Teoria X - managerii sunt pesimiști referitor la angajați: aceștia sunt considerați, prin natura lor, leneși, dezinteresați, lipsiți de ambiție și, ca urmare, trebuie supravegheați atent. Teoria Y - managerii sunt optimiști: ei consideră că angajații au capacitatea de autocontrol, de a inova, iar munca este considerată de aceștia la fel de normală, de naturală ca odihna sau relaxarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
raportăm mai bine la nevoile și așteptările organizației. În teoriile organizațiilor am văzut că natura umană este explicată în diverse moduri, uneori prin prisma nevoilor economice (omul economic), alteori prin prisma relațiilor (omul social). Uneori, din perspectivă pesimistă, oamenii sunt leneși, lipsiți de voință (Teoria X), alteori, din perspectivă optimistă față de natura umană (Teoria Y), oamenii sunt harnici, receptivi, creativi etc. Prin prisma nevoilor am văzut că cineva se poate plasa prin așteptări dar și posibilități (câștiguri, avere) oriunde pe ierarhia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
moderne. Apoi, cea de a doua parte a operei mele poetice, poezia în vers clasic, a constituit cel de-al doilea demers al meu vizând recuperarea poeziei tradiționale de la Sama-Veda, la trubaduri. Întrebarea d-tale preia un fals acreditat de leneșa noastră critică literară care a refuzat să remarce structura binară a operei și s-a mărginit să dilate până la hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
petrecere pentru copaci, aducerea unor capre tinere și fragede pentru biryani. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se ridicau la înălțimea ocaziei, plini de entuziasm, strigând la membrii formației și la cei care se ocupau de instalarea cortului că sunt prea leneși, gustând kebabul ca să-i verifice frăgezimea, așteptând rudele la gară, alergând plini de bucurie la croitori și înapoi cu plase pline-ochi. Nu era momentul să dezamăgească pe nimeni. Lui Sampath i se dăduse în grijă să umple paharele cu șerbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pot să se uite pe cer și fără îndemnul poetului. Sau se adresează și acestora? "Tuturor oamenilor", bănuiesc că ar protesta el cu un gest larg și afectat citind rândurile de față. În acest caz ce le-ar spune celor leneși contemplarea, să zicem, a constelației Orion? Că sânt și ei eterni ca și cerul înstelat? Și la ce ar folosi să se simtă etern un leneș sau un hoț care fură munca și sudoarea altuia? Adică cum, să nu putem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în adâncimile acestor discursuri pe unde, în câteva situații, se aflau și niște intenții bune. Fiecare enunț capătă infinite posibile interpretări Dar, momentan, să revenim la Minotaur: e evident faptul că tipul se distra. Are în atitudine ceva dintrțo pisică leneșă care a prins o pasăre și se joacă înainte de a o mânca. Îi place să facă paradă de cele două/trei lucruri pe care le mai știe (face o trimitere la Zola, cvasițeronată, trântește o poantă cu Romeo și Julieta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pe el, ca să te ajute la corecturi sau să-ți dea sfaturi În privința ciornei unui articol. Pe la spate, ziceau cu căldură: Ăsta-i omul, ce se poate spune, original și bun la suflet, dar ce să-i faci dacă e leneș. Lipsit de ambiție. Pur și simplu nu se gândește la ziua de mâine. Și doar nu mai e un tinerel. Cu toate astea, ceva din trupul său scund și Îndesat, din mersul târșâit, meditativ, din fruntea frumoasă, Înaltă, din umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]