2,072 matches
-
-i este nicicum interzis, De foame, să mănânce Delicat câte un fir Din blană și să se...culce! Apoi au mâncat azi, au mâncat mâine, Sâmbătă, duminică, luni, (Având, o foame...de câine!) După trei luni și cinci săptămâni, Molia leneșă, grosolană, L-a lăsat total fără blană Pe bietul bursuc, Adormit și năuc! Finalul-i fără mister: Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe cine nu lași să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
lași să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine-o iarnă și... ne-ndeamnă Bifînd fericiri... recente, Ce-au ajuns frunze de toamnă, Leneșe, impertinente. Azi demult ieșit din... toamnă, Când cu alb vremea mă-nseamnă, Vin femei puțin decente, Leneșe, impertinente... Ca și frunzele de...toamnă... PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2. Dată fiind abundența materialelor de construcție și au construit fiecare, înflăcărați, câte un castel...din nisip!. 3
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pe fața lui că nu ar fi crezut niciodată cum c-aș fi un bețiv, așa că i-am spus: — Nu vă lăsați păcălit de asta, Herr Lehmann, folosesc băutura asta ca apă de gură, numai că sunt mult prea al naibii de leneș ca s-o scuip. El chicoti la auzul acestor vorbe, mă bătu ușor cu palma pe spate și comandă pentru noi două pahare mari. Le-am băut după care l-am Întrebat unde aveau să meargă fericiții Însurăței În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Mulți dintre ei și-au pierdut dreptul la pensie. Unii dintre ei, chiar, și-au pierdut capetele. Goering zâmbi ușor. Cu fruntea lui lată, ochii reci și vocea joasă, ca un răget, cu rânjetul de animal de pradă și burta leneșă, cel mai mult Îmi amintea de un tigru mare, gras, care se hrănește cu oameni. De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea, s-a aplecat Înainte și a luat puiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Am ridicat-o În brațe și am dus-o În dormitor, unde ne-am petrecut restul după-amiezii mângâindu-ne, explorându-ne și bucurându-ne extaziați de festinul pe care-l constituia pentru fiecare dintre noi trupul celuilalt. După-amiaza a alunecat leneșă În seară, cu un pui de somn și vorbe dulci, iar când ne-am ridicat din pat, cu dorința satisfăcută, am descoperit că aveam o poftă de mâncare de lup. Am scos-o În oraș, să luăm cina la Peltzer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă tot liniștea spunându-mi că-i place, a plecat apoi la baie lăsându-mă singur, A venit târziu, îmbrățișarea ei pe la spate, frecându-se de peretele casei pisica își linge cu satisfacție buzele, își întinde spinarea, apoi lipindu-se leneșă de piciorul lui Theo se-ndreaptă molatic spre gărdulețul de flori, îl sare grațioasă, Și părul ei bogat acoperindu-mi obrajii, Daniel fremătând, așteptând ca el să continue, mirosul trupului ei proaspăt spălat, părul doar pe jumătate uscat, părul Învățătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar privirea mea se-ntoarce grabnic la buzele tale, când mâna ta întinsă spre boltă descrie ceva anume, Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine, mâna ta coboară leneșă din înalt, apoi chipul tău se-apleacă spre mine, cu ochii tăi cu tot, iar buzele se odihnesc pentru o clipă, Mă auzi, fată dragă? mă întrebi zâmbind și-aș vrea să mă iei în brațe, chiar dacă suntem pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jumătate, așa că, la șapte și jumătate, Ashling și-a turnat un pahar cu vin și a început pregătirile. Trecuse mult timp de când nu mai ieșise în oraș pentru a lua cina cu un bărbat. Ea și Phelim aveau o rutină leneșă și confortabilă în care comandau de acasă și în care nu ieșeau la restaurant decât dacă se săturau de pizza și de curri. Mesele în oraș nu aveau decât un scop pur nutrițional, nicidecum legat de seducție - apelau la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cumpăr ceai. La pachet. Ashling nu crezuse niciodată că lui Boo îi place să stea pe străzi, dar nu realizase că ura situația atât de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O incita, trăgând de ei cu mișcări lichide și ușoare, iar ea abia se abținea să nu scâncească. La final, nu mai existau obstacole. Ești sigură că vrei să faci asta? întrebă Jack nerăbdător. —Tu ce crezi? îi zâmbi ea leneș. Poate că ești în revenire. Nu sunt în revenire, spuse ea încet. Sincer. Dintr-odată, el îngheță. — Nu faci asta pentru un pariu? Ea râse puternic, sincer amuzată. Nu? Tocmai am văzut-o pe Trix strângând bani pe noi. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un copil deștept, dar din păcate nu întotdeauna îmi folosesc inteligența la maximum. Colegii mă văd ca un prieten bun, un băiat generos, drăguț, amuzant, activ și de treabă. Nu sunt perfect, deoarece sunt din când în când obraznic și leneș. Dar voi repara aceste defecte. Îmi place foarte mult să citesc, am descoperit această activitate de puțin timp. Sunt bun la desen, la compuneri și dacă m-aș strădui mai mult și la matematică. Activitatea mea preferată este Jocul Lego
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
gândești era ca și cum ai fi tras de capătul unui ghem. Se perindau imaginea mamei care tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui Drusus care scria încruntat. Somnul nu revenea până când nu se ivea lumina leneșă a dimineților de iarnă, iar el își spunea că, poate, și mintea bătrânei Livia, Maștera, era asaltată noaptea de gânduri care nu-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Severiana -, se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina tuturor străzilor. În dreapta ei, în apropiere, misteriosul mons Aventinus, apoi solemna colină Janiculus. Iar în fund, dincolo de fluviul leneș din cauza uscăciunii verii, se ridica mons Vaticanus. „Roma mea“, se gândi Împăratul, „Roma mea, care va trăi peste secole, cu numele meu legat de ea. Din măruntaiele ei de piatră voi ridica monumente nemaivăzute“. Era ca o îmbrățisare, orașul divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ultimul rând, o buclă complicată în jurul literei L scrise cursiv, atât de ciudată, încât cel care o vedea o dată nu putea s-o uite. Iar el o văzuse în josul contractului de căsătorie al surorii sale moarte, Drusilla, cu patricianul acela leneș pe care ea îl iubise: Aemilius Lepidus. Gândurile i se blocară. Închise ochii și răsuflă adânc. Încet-încet, mintea i se limpezi după respirația aceea prea lungă. Cuibul absurdei conjurații era familia lui. Pentru a deveni legitim, văduvul Lepidus plănuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pași. Se blestemă că n-o distrusese. Camerele private ale împăratului deveneau o insulă de singurătate sinistră. Germanii și pretorienii lui Chereas stăteau la capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Grecul nu înțelege că, dacă arunci o frunză în fântână, ea plutește - vezi? Însă dacă arunc o monedă de aur - și dădu drumul unei monede -, se duce la fund. Moneda de aur zăcea pe fundul fântânii, printre peștii care înotau leneș. — Poate reușești să vorbești tu cu el, Cluvius. Spune-i că ești îngrijorat, că ai auzit zvonuri... Puternicul Callistus îl ascultă pe modestul scriitor Cluvius Rufus și simți că se dărâmă cerul peste el. După o noapte plină de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aștri, În al căror câmp magnetic se află prizonieră ființa mea, cu toate reacțiile și manifestările ei. Dar poate nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai are nimic personal, nimic uman, prin care să se simtă că au trăit cu adevărat. A fi celebru nu este o mare fericire, ci mai degrabă o mare caznă; nu poți să faci ce vrei tu, nu poți fi leneș (de exemplu, să stai o zi Întreagă În pat și să citești o carte proastă despre viața lui Napoleon, cum fac eu acum, să stai acolo ascuns fără să te știe nimeni, fără să te spioneze nimeni, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pure, priviri vinovate, priviri arogante, priviri disprețuitoare, priviri dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative, priviri furioase, priviri insolente, priviri triviale, priviri pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și basta“, „Cum te cheamă pe buletin?“, „Ascultă, cârlionțato, eu sunt un personaj literar, nu un ins cu buletin“, „Bine, personajule, baftă! Dacă te interesează, pe mine mă cheamă Aurora“, „Nu mă interesează deloc“. Găsesc astfel, Întâmplător, Într-un pliu leneș al memoriei mele, care au fost primele replici pe care le-am schimbat cu A. când ne-am Întâlnit pentru prima dată; mi-a reținut atunci atenția tocmai naturalețea cu care ea s-a angajat Într-un dialog gratuit Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te cuprinde pe loc o durere subtilă a simțurilor și petreci un moment de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
majoritatea din ele nimeni nu a îndrăznit să le repete în toată această perioadă scursă de la moartea sa timpurie. Așadar, astăzi vom reproduce pentru dumneavoastră o evadare în care Houdini a riscat sufocarea; numărul este cunoscut sub numele de „Călăul Leneș”. Îl veți vedea pe protagonist întins cu fața în jos și cu mâinile imobilizate la spate printr-o pereche din clasicele cătușe Darby. Gleznele sunt de asemenea legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]