2,434 matches
-
niște striuri răsucite, nu mai groase de un lat de deget, închipuind în spiralarea lor probabil urcarea spre cer. Deschise larg ușa. În pătratul de lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu uităm că "Țara suntem noi toți; noi toți și ceva mai mult; toată datoria teribilă vine de la cei care au Întemeiat-o"( Nicolae Iorga ) și pentru a face din iubirea de patrie o religie să amintim cuvintele memorabile de pe lespedea mormântului eroului necunoscut: "Aici doarme liniștit eroul necunoscut. Pe oasele lui se odihnește pământul României". CAPITOLUL IV ALTE FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE PREDARE ÎNVĂȚARE A CUNOȘTINȚELOR DE ISTORIE IV.l EXCURSIA Este una dintre activitățile extrașcolare frecvent folosite
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
ieșeau flăcări de foc roșii-portocalii. Mai avu timp să se agațe de mânerul de bronz al lespedei capacului, căzând rapid cu picioarele în flăcările mistuitoare. Se ridică repede pe marginea abisului, când se ridică în picioare simți o mișcare a lespezii de piatră care își căuta locul, tot atunci observă cum enormul capac de piatră se pune în mișcare acoperind gura puțului infinit. Grilaje, uși de piatră, grote capcană, unde odată prins nu mai ieșeai niciodată. Ajunse în fața unei uși enorme
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sarcofagului scria în elină:SMULGE-MĂ DIN ABIS ȘI TE VEI SCUFUNDA ÎN INFINIT. Rămase pe gânduri. Compară sabia sa cu sabia înfiptă-n sarcofag. Erau identice cu excepția mânerului. Smulse fulgerător sabia lui Horus, înlocuind-o imediat cu sabia sa. Lespezile de granit au huruit scurt stabilizându-se. Nu s-a întâmplat nimic. -Inteligența și ințelepciunea au învins. Duhul meu închis în cristal te-a ajutat. Mai dorești ceva? -Cine ești tu? Întrebă zelatorul. -Spiritul etern al lui Horus. -Vreau ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cum să-l scape. Dar pizmașii l-au forțat să-l arunce în groapa cu lei. Daniel fiind aruncat în groapa cu lei, pentru credința sa în Dumnezeu, piatră grea au pus la gura gropii, Darius punându-și sigiliul pe lespede, a pus satrapii să păzea-scă. Spre dimineață s-a dus la văgăună și temător a strigat: -Daniel ești viu? -Împărate Dumnezeu mi-a trimis îngerul său. Fiind găsit nevinovat de fața divină, gura fiarelor a închis-o, făcându le neputincioase
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
am teză. -Te voi ajuta dragule. La miezul nopții îngerul meu păzitor îmi spuse: -Plecăm spre Spania. Ținta noastră este Barcelona. Aici te-ai născut tu. Să ne oprim la cimitir. Eram în fața unui mormânt de pământ, având grilaj și lespede de căpătâi construite din piatră de granit, având scrijelate adânc următoarele date: CRISTIAN BONAROTI CAVALER *1600+1700 Acesta ești tu în viața anterioară acesteia pe care o trăiești acum. Religie, catolic. Starea socială-sărac. Te-ai născut într-o familie de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
trăit actuala ta soție. Nu termină de vorbit că am și ajuns la Marsilia-bijuteria Mediteranei. Ne-am oprit în cimitirul orașului. Eram în fața unui luxos monument funerar, care reprezenta un înger cu aripile desfășurate, de o frumusețe nepământeană. Pe uriața lespede de marmură neagră a cavoului scria: CONTELE MARIO BENVENUTI *1825+1921 MAGICIAN ȘI PREOT Născut într-o familie de vechi nobili, catolici fanatici și bigoți, nu a simțit niciodată sărăcia și lipsurile. Propagator al bibliei, prooroc creștin cu abilități magice
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
din spinarea mea; simt cum plutesc ca un fulg, mă transform într-un ciorchine de strugure, mă agăț de bolta dintre două clădiri, unde umbrele nu ajung niciodată. Promisiune O să renasc, nu voi muri chiar dacă aș fi sămânță pe-o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-o floare răsăritul mă va transforma... Soarele cu mângâieri, la prânz mă vor înflori, seara stelele și luna mă vor logodi. În miez de noapte ielele mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să intre și să-i urmărească pregătirile, înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de cruci și oase albe de morți. Moartea gigantică se desfășura, stăpânind, cu coasa ei lungă, peste peisajul sutelor de morminte. Când cortegiul se oprea, lespezile se ridicau. De sub ele, se înălțau fantome, fluturând mânecile negre și lucioase ale mantiilor, luminate de albul sinistru, de var, al oaselor pictate pe mătase grea, legănându-se, în falduri. Oase albe, de mort, ale pieptului, brațelor și picioarelor, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridică în sus și deodată se pomeni iar la pământ, cu o durere crâncenă în coapsă... " Sunt rănit sau poate..." Gândul i se rupse ca o ață. CARTEA A DOUA 1 O pată de lumină tulburie-cețoasă zăcea pe pardoseala de lespezi albe a salonașului de rezervă, la picioarele celor două paturi de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își amestecau respirația
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la W.C. Capodoperele se sincronizează cu sensibilitatea mai multor veacuri. Unele capodopere au alonjă de evanghelie. Pentru cei din jurul lor, avangardiștii nu au fost decât niște aurolaci spirituali. Există creatori de artă care nu s - au mai putut ridica de sub lespedea primului succes. Abstractul în artă înseamnă ori mai multă subtilitate, ori aer rarefiat. Caligula îi obliga pe poeții mediocri să - și înghită versurile. Astăzi o asemenea măsura ar salva omenirea de malnutriție. Poezia se înnoiește prin maltratarea limbajului. Masca mortuară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bizare, cu imagini inexplicabile. Nimic care să ducă spre interior, totul aglomerat la suprafață, ca basoreliefurile 264 de pe templele indiene. Nimic mistic și nimic paranoic (fie și critic). Schizofrenie pură, autistă, catatonică. întîlnirea întîmplătoare dintre Bufiuel și Dali pe o lespede de sacrificiu din Tenochtitlîn l-a produs pe Jodorovski. Barocele mitre și veșminte episcopale, potrivite într-o Sagrada Familia, vin din primul, iar Criștii multiplicați la infinit, cu fața de cocă - din crucificații în levitație ai celui de-al doilea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo drumul era făcut din trepte șlefuite de granit, între parapete de marmură trandafirie. Sclavul merse acum singur. Sandalele lui loviră cu sunet plăcut uriașele lespezi. Le privea, cu toate că de atâtea ori le mai văzuse. Un zid de marmură neagră înconjura curtea palatului. Muchea zidului, sus, era îmbrăcată în plăci de argint. Palatul era larg, rotund din față, în spate drept, arătând de sus asemenea unei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la urma urmei hazlie, Auta râse în sine și ridicîndu-se pe ultima treaptă de sus trecu pe sub arcul de marmură al porții palatului. Intră într-o sală rotundă pardosită cu lespezi pătrate, albe și negre, și înconjurată de stâlpi negri și albi. După stâlpii din fund se ridicau treptele unei scări de piatră verde. Auta urcă acea scară și ajunse într-o sală lungă unde pereții aveau până la sfertul înălțimii trei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură, coșuri mari, pline cu colți de fildeș, coșuri cu pește și atâtea alte poveri câte nu se pot ține minte și număra. În fiecare zi din corăbii coborau slujbași și soldați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l vedea, căci nu se uita în sus, așa că Iahuben îl putea urmări nestingherit. Preotul se uita la robii negri care încrustau florile de argint. Când scaunul său purtat de robii galbeni fu aproape de poartă, soldatul țăcăni cu lancea în lespedea de sub el. Robii lăsară lucrul și îngenuncheară, lipindu-și frunțile de genunchi. Dar unul din ei, nu se știe din ce pricină, ridică puțin fruntea și se uită pe sub gene la preot. Preotul văzu și lovi cu o nuia umărul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe lespezile de marmură neagră ale foișorului. Auta sorbi cu plăcere aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu fața spre locul știut dintre răsărit și miazăzi și încremeniră. Steaua necunoscută nu mai era. Cât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldați în frunte cu sutașul se apropiau de străini. Sutașul mergea țanțoș, cu pieptul scos înainte, în mână cu o sabie scurtă, greaua sabie scurtă a armatei atlante. Însă pe neașteptate, sutașul se repezi la Auta și trântind sabia pe lespezi îl îmbrățișă, strigînd: - Auta!... Tu ești, Auta? Auta abia putu rosti de bucurie și tulburare: - Iahuben, prietenul meu drag! Dar Iahuben numaidecât se desfăcu din îmbrățișare: își adusese aminte de ceea ce a săvârșit. De față cu lumea și mai ales
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țeavă scurtă, albastră, și strigă spre soldați în limba atlantă, cât putu de tare: - Nu vă apropiați de noi, spre binele vostru! și îndreptă țeava cu mâna întinsă spre câine. Apăsă un bumb din spatele țevii, și câinele se prăbuși pe lespezi, mort. Auta privi uimit această minune pe care n-o bănuise. Așadar, aveau arme. Iahuben, care până acum nici nu se uitase la străini, căscă gura și holbă ochii la țeava fermecată. Străinul stătea cu țeava întinsă spre soldați. Ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de ei. Spinările lor negre sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ. Robii erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ. Robii erau prea istoviți ca să mai bage în seamă ivirea acelei păsări ciudate care tremura
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în minte ceea ce de mult căuta să găsească și nu știa cum. Ceru pâlnia fermecată care întărea glasurile omenești și strigă în ea printr-o fereastră deschisă: - Robi ai Atlantidei, zeilor cerului li s-a făcut milă de voi! Aruncați lespezile din spinările voastre asupra slujbașilor regelui! Regele nu e zeu! Tăiați cu topoarele voastre lanțurile și frânghiile. Aruncați totul, luați topoarele cu voi și fugiți sus pe Muntele de Foc. Acolo veți scăpa de robie! Zeii cerului vă apără de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi se lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări, cele unsprezece corăbii lungi ale Marelui Preot ieșiseră în larg. Tăcut, pe punte, bătrânul privi acum încremenit în zare spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până când Nefert îl luă de mână, chemîndu-l să meargă mai departe. Intrară pe o stradă largă, între case înalte cu ziduri de piatră. De pe altă stradă venea un șir lung de robi și de asini, trăgând pe tălpi de sanie lespezi uriașe, netede, de piatră albă. Cei trei așteptară trecerea caravanei, apoi merseră mai departe. De pe o ulicioară cotiră niște soldați, cu un sutaș în frunte. Auta îi urmări tăcut. Și străinul băgase ceva de seamă, și întrebă acum: - Auta, aceștia
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]