4,839 matches
-
relaționare al vocabulelor, încercând să stabilească distanță perfectă dintre termeni, împingând uneori până la extrem limita maximă a acesteia. În versurile sale profunzimea și complexitatea imaginației se răsfrâng asupra cuvântului, lucrurile însele părând a se transforma, sub ochii cititorului, în unități lexicale: ceruri și ape ce se topesc în cuvinte, afirmă Macrì exemplificând prin versurile poeziei Iarnă străveche: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea / la fel cuvintele. Un strop de soare, nimbul unui înger, / iar apoi ceață; și copacii / și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
depărtat, antic și înalt, fiecare cu câte 23 de ocurente, sunt depășite că frecvență numai de adjectivul verde (28), ca adjectivul mort este folosit de 18 ori (mortul înregistrează, în plus, 40 de recurente), dar că substantivul din familia sa lexicala, moarte, numărând 79 de apariții aproape la egalitate cu termenul apă (78) s-ar fi aflat pe primul loc în cadrul categoriei sale gramaticale dacă nu ar fi fost devansat de numele pământ (98). Cu toate că nu regăsim în versurile poetului nostru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu ar fi fost devansat de numele pământ (98). Cu toate că nu regăsim în versurile poetului nostru cuvintele ermo și romito singuratic, nu putem să nu remarcam frecvență adjectivului sinonim solo-singur (22 apariții) și a substantivului solitudine singurătate din aceeași familie lexicala (12).265 Cu toate că este dificilă cuantificarea exactă a atenției cu care Salvatore Quasimodo a urmărit tehnică leopardiană a cuvântului vag, există o mare probabilitate că folosirea frecvență a cuvintelor leopardiene vagi, poetice să țină de o adoptare conștientă a principiilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
celor doi termenii silenzio și quiete, alături de cei ce țin de câmpul semantic al sunetului, îmbogățesc prin prezența lor nucleul tematic timp. Acesta va fi reliefat în paralel, în opera quasimodiană și cea leopardiană, prin selectarea contextelor în care indiciile lexicale ale motivelor tăcerii și sonorității îl conturează (de exemplu sunetul orei îl suon dell'ora din Amintirile Le Ricordanze). Procedeul permite identificarea corespondentelor dintre acele fragmente în care poeții descriu începutul și sfârșitul unui arc temporal, fie că este vorba
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în care poetul se pierde, întrerupând asemenea lui Leopardi, legăturile cu orice spațiu și cu orice timp. Motivul naufragiului, preluat de Quasimodo prin filtrul versurilor lui Ungaretti în contexte nu foarte numeroase (există 6 ocurente ale termenilor din respectiva familie lexicala, grupate în volumele Oboi scufundat și Erato și Apòllion) va prilejui în paginile următoare câteva observații cu privire la arta scriitoriceasca a poetului ermetic, pentru care odihnă promisă de naufragiu constituie unul dintre deznodămintele rătăcirii febrile a eului. 3.3. Rătăcirea, căutarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trad. MB).409 Quasimodo rememorează trecutul pentru a regăsi blândețea dolcezza, cuvânt leopardian ce reda sentimentul și atmosfera copilăriei și adolescenței și care numără unsprezece ocurente în volumul Și pe data e seară.410 În Canturi adjectivul din aceeași familie lexicala însoțește determinantul vise așadar dolci sogni în trei contexte: în Către Angelo Mai (v. 106), în La nunta surorii Paolina (v. 81) și în Amintirile (v. 20). Mai mult, cuvantul sogno este, uneori, coocurent cu vocabulele-concept iluzie illusione, înșelătorie inganno
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cititor, pentru transpunerea ideilor în forme actuale care să poată fi percepute că firești de omul contemporan. Fiind oglindă vie a acestor convingeri variantele sicilianului, afirmă Finzi, sunt un amestec splendid de artă a cuvântului și metrica, de rostire cadențata lexicala și fonica: un rezultat ce va fi egalat cu greu de traducătorii ce vor urma.455 În eseul Poezia contemporană din 1946 sicilianul a dezvăluit că modelul vergilian și cel leopardian au fost, pentru el, fundamentale în căutarea limbii potrivite
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dragoste. S-a considerat că vocabulele amore și morte sunt co-ocurente dacă se întâlnesc în aceeași poezie, la distanță de maximum 15 versuri, criteriul rămânând valabil și pentru citatele din Canturi.499 Termenii menționați, precum și câmpurile semantice ale fiecăruia ancorează lexical tema morții și a iubirii abordată, dealtminteri, de numeroși scriitori și poeți din toate timpurile. La Quasimodo, dintr-un total de 79 de fragmente ce conțin termenul morte, si de 73 în care apare amore, există 15 în care cele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
neglijabila, s-a văzut că ambii autori scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre adjectivele separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
del giovanile error che m'abbandona (vv. 35-38) amintesc de cele foscoliene: fra queste piante ov'io siedo e sospiro / Îl mio tetto materno (I sepolcri, vv. 61-62). A doua parte a poeziei La Vită Solitaria este bogată în indicii lexicale foscoliene (lor quiete antică amintește de questa mia solitudine antică). În plus acel patetism care însoțește imaginea lunii în La Seră del dì di festa, în Alla luna și în Ultimo canto di Saffo amintește de ultimul dialog al lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
probabil; sau dublă, dat fiind că semnează două articole) consideră că prin intertextualitate trebuie înțeles conflictul dintre text și intertext. Textul devine o unitate de semnificație (signifiance) unind într-un tot simbolic perceput în simultaneitate sensurile succesive ale componentelor lui lexicale și sintactice, în timp ce lectorul simte că textul este complementar unui intertext căruia îi inversează mărcile, pe care îl anulează ori căruia îi oferă opoziție binară. Daniel Bilous atribuie intertextului o funcție sinecdotică: l'intertexte c'est le tout convoqué et
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de la cel fonetic până la stilistic, ceea ce presupune dimensiuni variabile pentru segmentele de repetare. Să nu uităm nicio clipă relevanța diferirii, de la o reiterare la alta a aceluiași element textual, adică importanța contextului. În orice caz, dacă vom pleca de la unitatea lexicală și vom ajunge la cel mai general și liber dintre niveluri, intratextualitatea ar trebui să ducă la același "mit personal" (Charles Mauron) sau măcar spațiu încapsulat in illo tempore. Pentru stabilirea dimensiunilor și nivelurilor repetării intertextuale, vom citi Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intratextuale. Vom vedea cum, de pildă, murii afumați și ferestrele mari, dar neluminoase configurează o astfel de constelație intratextuală. Și pentru intratextualitate, ca pentru toate raporturile stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi relevant în procesul semnificării va fi morfemul. Dintre nivelurile constituirii textului, cel lexical va ocupa un loc privilegiat, însă, este evident, intratextualitatea nu se articulează niciodată la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi relevant în procesul semnificării va fi morfemul. Dintre nivelurile constituirii textului, cel lexical va ocupa un loc privilegiat, însă, este evident, intratextualitatea nu se articulează niciodată la un singur nivel textual. Motorul mecanismului intratextual se ascunde în dialectica repetare-diferire, motiv pentru care, dacă un prim nivel ne face vizibilă repetarea, altul sau alte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se articulează niciodată la un singur nivel textual. Motorul mecanismului intratextual se ascunde în dialectica repetare-diferire, motiv pentru care, dacă un prim nivel ne face vizibilă repetarea, altul sau alte niveluri vor lumina diferirea. Sunt numeroase contextele în care nivelul lexical pune în evidență repetarea, prin cuvinte din aceeași familie lexicală sau din același câmp semantic, pentru ca elementul de diferire să apară fie la nivelul fonetic (un afix sau o alternanță fonetică), fie la nivelul sintactic, unde să valorizeze schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intratextual se ascunde în dialectica repetare-diferire, motiv pentru care, dacă un prim nivel ne face vizibilă repetarea, altul sau alte niveluri vor lumina diferirea. Sunt numeroase contextele în care nivelul lexical pune în evidență repetarea, prin cuvinte din aceeași familie lexicală sau din același câmp semantic, pentru ca elementul de diferire să apară fie la nivelul fonetic (un afix sau o alternanță fonetică), fie la nivelul sintactic, unde să valorizeze schimbarea de manifestare frastică de la hipotext la hipertext în diverse moduri: coordonare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și, mai ales, marchează mijlocul drumului dintre lumină și întuneric, pe care Dumitru Irimia îl străbate, stilistic și chiar statistic, în fascinația față de limbajul eminescian din poezie : În raportul direct dintre termenii-extremă lumină și întuneric, sub aspectul frecvenței, predomină familia lexicală a celui dintâi (...). Sensul dominării este răsturnat, însă, de familia termenului umbră, cu o frecvență foarte ridicată. Component fundamental al imaginii lumii în viziune eminesciană, termenul depășește, prin semantica sa metaforică, limitele opoziției lumină-întuneric, dar chiar considerat numai sub acest
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să domine, deși nu detașat; totuși, se pot identifica în discursul prozastic unități lexico-semantice care potențează nu atât întunecarea, cât lipsa de limpezime (afumat, obscur). Datorită Dicționarului Poetic Eminescian. Concordanțele prozei antume, identificăm termeni pe care i-am numi prezențe lexicale exclusive, a căror cartografiere duce la imaginea nodurilor semantice din țesătura textului (dacă ne putem permite pleonasmul). Este vorba despre cuvinte care apar exclusiv în unul din cele patru texte supuse analizei statistic-informatice12. De exemplu, vocabule precum obscur sau afumat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semantice din țesătura textului (dacă ne putem permite pleonasmul). Este vorba despre cuvinte care apar exclusiv în unul din cele patru texte supuse analizei statistic-informatice12. De exemplu, vocabule precum obscur sau afumat găsim numai în Sărmanul Dionis. Vom parcurge câmpul lexical exclusiv marcat de cuvintele care apar numai în nuvela Sărmanul Dionis, stabilind un index. Intenția acestui demers are legătură cu ideea de a profila orizontul de așteptare în care se articulează intratextualitatea. Considerăm că indexul prezențelor exclusive și tabloul câmpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că indexul prezențelor exclusive și tabloul câmpurilor lor semantice se dovedesc relevante și pentru Cezara, motiv pentru care subiectul va putea fi dezvoltat în subcapitolul dedicat nuvelei publicate în 1876; pentru nuvela filosofică ori fantastică, vom proceda la centralizarea unităților lexicale furnizate de dicționarul coordonat de Dumitru Irimia, în ideea de a surprinde relația dintre semantică și starea de spirit dominantă în operă. Dorința evadării într-o altă dimensiune se asociază cu nevoia de spațiu și lumină, ambele vag conștientizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dar și ca orientare spațială) converge în etimologicul punct de plecare comun: alta,-um,-us. Adâncimea înălțimilor este transferată, gradual, spiritului. De la adâncimea spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe care Ioana Em Petrescu îl stabilește între culorile roșu și albastru. Cu anumite precizări, care își propun să îmbogățească spectrul de nuanțe ale culorii lui alta,-um,-us. Albastru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența absolută, ajungem la unitățile lexicale cu numărul cel mai mare de ocurențe: portret (16)-pictor (12)/pictură (2)-sculpta (3)/sculptat (2)/sculptor (1)/sculptură (2)-schiță (7)-statuă (5). Opera literară se lasă fascinată de alte arte: intertextualitate intersemiotică sau ekphrasis. Conceptul ekphrasis, preluat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oferit, câteva pagini mai târziu, de capitolul referitor la intra textualitatea transgenerică (vezi infra). Organicitatea ilustrată de eminescologul care toată viața a decriptat manuscrisele eminesciene descrie intratextualitatea, de la cele mai vizibile forme (coincidența numelor și, în general, a unor unități lexicale) la repetarea intratextuală subtilă. Relativ la coeziune, scrierea autenticistă din proza eminesciană, cu întreaga ei desfășurare paradigmatică, oferă un liant intratextual important prin semnificație (omul devine o carte deschisă), dar mai ales ca (opțiune) tehnică (intergen). Vom putea deosebi două variante
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]