KorAP: Find »[drukola/base=lift & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...135 >

3,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

-l întrebă: — E vreun lift prin apropiere? — Văd că nu vrei să încerci să-i salvezi pe ceilalți. Roagă-te lui Dumnezeu să te poți salva singur. E un lift în colțul îndepărtat. Lanark trecu printre scaune și găsi un lift deschis într-un perete, între două arcade. Intră și spuse: — Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și neliniștit și se gîndi că furia pacientei lui împotriva vieții ar fi o consolare. în loc să se ducă la culcare, intră în lift și spuse: — Atelierul lui Ozenfant. — Profesorul Ozenfant face înregistrări în acest moment. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, nu l-aș deranja. Lui Lanark i se păru că recunoaște vocea. — Tu ești, Gloopy? întrebă el. — Nu. Doar o parte din mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spuse: — Atelierul lui Ozenfant. — Profesorul Ozenfant face înregistrări în acest moment. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, nu l-aș deranja. Lui Lanark i se păru că recunoaște vocea. — Tu ești, Gloopy? întrebă el. — Nu. Doar o parte din mine, spuse liftul. — Care dintre ele? Vocea, sentimentele și simțul responsabilității. Nu știu ce-au făcut cu restul. Aceste cuvinte fură rostite cu un stoicism demn care-l umplu pe Lanark de milă. își puse mîna pe peretele călduț și zise umil: — îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
își puse mîna pe peretele călduț și zise umil: — îmi pare rău! — De ce? Acum oamenii au nevoie de mine. Nu sînt niciodată singur și aud tot felul de lucruri interesante. Ai fi uimit să afli ce se întîmplă într-un lift între etaje. Ei bine, ieri... Mă bucur nespus, spuse Lanark repede. Vrei să mă duci la atelierul lui Ozenfant? — Dar face înregistrări. — Nu se poate, tocmai l-am lăsat în restaurant. — Nu știi că șefii de departament se pot hrăni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
că înregistrez? — Da. Ozenfant începu să vorbească pe un ton liniștit, care se transformă încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți s-au acordat toate privilegiile speciale. Folosești un salon public drept apartament personal. Apelezi la numele meu în lifturi și ești dus oriunde. Nu ții seama de sfaturile mele, îmi disprețuiești prietenia, strîmbi din nas la mîncarea mea și acum! Acum îmi strici înadins înregistrarea unei armonii nemuritoare care ar putea salva mii de suflete! Ce insulte mai intenționezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mergea stîngaci, simțindu-și penisul strivit în pantaloni. Cînd trecură pe lîngă masa lui Ozenfant, profesorul strigă pe un ton de neliniște prefăcută: — O, doctore Lanark, nu trebuie să ne lipsești de micul nostru catalizator! — Apartamentele specialiștilor, spuse ea în lift. Liftul vibră. Se îmbrățișară, și la atingerea trupul ei puternic și feminin, Lanark murmură: — Haide să oprim liftul între etaje. — Ar fi o prostie. — Zîmbește-mi în stilul ălă disprețuitor la care ești atît de bună. Ea se execută și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
stîngaci, simțindu-și penisul strivit în pantaloni. Cînd trecură pe lîngă masa lui Ozenfant, profesorul strigă pe un ton de neliniște prefăcută: — O, doctore Lanark, nu trebuie să ne lipsești de micul nostru catalizator! — Apartamentele specialiștilor, spuse ea în lift. Liftul vibră. Se îmbrățișară, și la atingerea trupul ei puternic și feminin, Lanark murmură: — Haide să oprim liftul între etaje. — Ar fi o prostie. — Zîmbește-mi în stilul ălă disprețuitor la care ești atît de bună. Ea se execută și el o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un ton de neliniște prefăcută: — O, doctore Lanark, nu trebuie să ne lipsești de micul nostru catalizator! — Apartamentele specialiștilor, spuse ea în lift. Liftul vibră. Se îmbrățișară, și la atingerea trupul ei puternic și feminin, Lanark murmură: — Haide să oprim liftul între etaje. — Ar fi o prostie. — Zîmbește-mi în stilul ălă disprețuitor la care ești atît de bună. Ea se execută și el o sărută cu patimă. Ea își depărtă gura și zise: — Deschide ochii, trebuie să mă privești cînd ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mea. O să-ți placă, am decorat-o singură. în timp ce îl conducea de-a lungul etajului, încercă să nu-și imagineze ce s-ar întîmpla dacă s-ar prăbuși toată mașinăria aceea uriașă. Din această sală nu pornea nici un coridor. Ușile liftului aveau uși mai mici între ele, iar ea șopti în fața uneia: „Sînt acasă“, iar ușa se deschise spre interior. Camera era un cub, iar pereții, tavanul și podeaua erau panouri de oglindă. în mijloc, patul dublu era acoperit cu perne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zgomotul de afară era îngrozitor. Această sală avea în centru un puț și două cabluri imense care treceau prin el venind de sus și care produceau o vibrație ca de tunet. Lanark fugi de-a lungul pereților în căutarea unui lift, dar pe toate ușile erau plăcuțe cu DEFECT. în cele din urmă, găsi un mic tunel cu pulsații de căldură și luminozitate care curgeau spre el, dar își croi drumul împotriva curentului. Asta fu aproape imposibil pînă cînd nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
O să mergem pe unde ai venit. Mișcările normale ale luminii și aerului reveniră în tunel în timp ce se deplasau, unul din bărbați în fața lui Lanark, celălalt în spatele lui. Cînd ajunseră în sală, chiar și zgomotul era normal. Conducătorul deschise unul dintre lifturi cu o cheie intrară, și zise: — Atelierul Ozenfant și apoi în canal. îl privi acuzator pe Lanark. Canalul a înghețat. — îmi cer scuze. Ușa se deschise. Lanark fu împins în atelier, dar bărbații nu-l urmară. Cei din cvartet săteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de dale de culoarea covorului, ceea ce mi-a permis să-mi părăsesc scaunul, dar îmi era greu să merg pe ele, pentru că nu-mi mai vedeam picioarele, și cînd am ajuns în capăt, în loc de dalele de culoarea linoleumului de pe culoarul liftului, n-am mai văzut nimic: golul din față și din spate era absolut. Nu vedeam nimic, nu auzeam nimic, nu simțeam nimic în afară de tălpile picioarelor sprijinite în podeaua de sub ele. Brusc m-am simțit mult prea obosit și enervat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
anume! — Plecați la cererea voastră, așa că va trebui să mergeți pe jos. E tardiv să discutăm asta. Ușile se deschiseră și o persoană îmbrăcată la fel ca Munro conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în haine de seară. Imediat după aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe bancă. —...nu ne onorează, onorează doar creatura... — Secretarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-l avem pe director doar pentru noi, dar primește o delegație și conferă și niște titluri. Nu-i disponibil decît zece minute și eu trebuie să rezolv chestiunea noastră doar în trei, așa că în momentul în care vom ieși din lift, stați aproape de mine și vorbiți cît mai puțin. — Dar întîlnirea asta ne va decide viitorul! — Nu-ți face griji, n-o să vă dezamăgesc. Ușile se deschiseră și șambelanii îi duseră la un etaj atît de luminos, că inima lui Lanark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mai văzuse soldați înarmați pe stradă. în final, se răsuci și intră în clădire. Unui bărbat în uniformă, aflat în holul de intrare, i se adresă astfel: — Caut de lucru. — Unde locuiți? — La catedrală. — Catedrala e în sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la etajul douăzeci. Liftul era ca un dulap din metal plin cu oameni prost îmbrăcați. Cînd ieși din el, Lanark avu din nou sentimentul că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în final, se răsuci și intră în clădire. Unui bărbat în uniformă, aflat în holul de intrare, i se adresă astfel: — Caut de lucru. — Unde locuiți? — La catedrală. — Catedrala e în sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la etajul douăzeci. Liftul era ca un dulap din metal plin cu oameni prost îmbrăcați. Cînd ieși din el, Lanark avu din nou sentimentul că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri, plină de oameni de toate vîrstele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri, plină de oameni de toate vîrstele care se înghesuiau pe bănci. O tejghea împărțită în nișe se întindea de-a lungul peretelui, iar în nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe care scria INFORMAȚII. în timp ce se îndrepta spre ghișeu, simți cum aerul îi opune rezistență ca o gelatină transparentă. Oamenii de pe bănci aveau și ei o înfățișare statuară și păreau în transă, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
țipă la el. Deschise ochii și spuse nedeslușit: — Nu... sînt... animal. Un funcționar bătrîn cu sprîncenele zbîrlite i se adresă din spatele ghișeului: — Atunci ar trebui să fii în registrul profesional. — îîî... Cum? — Coboară la etajul doi. Lanark se întoarse la lift și se trezi ca lumea de abia cînd se află în el. Se întrebă dacă toate birourile din clădire au același efect mortal. Etajul al doilea arăta total diferit. Pe jos era un covor moale și verde. Fotolii joase erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
chestiuni. Mi-e teamă că această clădire mare și scumpă a fost o greșeală mare și scumpă. Nici măcar aerul condiționat nu merge bine. Dar, hai să mergem la etajul douăzeci și unu. Trecură printre birourile din oficiile exterioare și ajunseră la un lift silențios, care-i duse la un oficiu îngust și lung cu treizeci de birouri. Jumătate erau ocupate de oameni care dactilografiau sau dădeau telefoane; multe dintre ele erau goale, iar restul spațiului era ocupat de grupuri care vorbeau. Gilchrist îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pentru bani. Inamicii voștri înțeleg mai bine banii decît voi. Intrați în grevă pentru obiecte. Pentru case mai mari.... Macfee se strîmbă incredul și strigă: — Eu? Să organizez o...? Mulțam pentru rahatul ăsta! Sări din scaun și se îndreptă spre lift. — Așteaptă! strigă Lanark, cățărîndu-se peste tejghea. Așteaptă! Mi-a venit o altă idee! își făcu drum prin aerul stătut al etajului și reuși să deschidă ușile liftului înainte ca acestea să se închidă. Fu împins în umărul lui Macfee într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
organizez o...? Mulțam pentru rahatul ăsta! Sări din scaun și se îndreptă spre lift. — Așteaptă! strigă Lanark, cățărîndu-se peste tejghea. Așteaptă! Mi-a venit o altă idee! își făcu drum prin aerul stătut al etajului și reuși să deschidă ușile liftului înainte ca acestea să se închidă. Fu împins în umărul lui Macfee într-o masă de bărbați mai în vîrstă și femei tinere. — Ascultă, Macfee, șopti el. Noi o să ne mutăm într-o casă nouă în curînd... poți s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
acum, cînd mergea printr-un pasaj îngust cu lumină artificială, trăia o stare de confuzie. Se hotărî în sinea lui că orice s-ar întîmpla, va rămîne aspru, sceptic și nu se va lăsa impresionat. Ajunseră într-un hol cu lifturi deschise de-a lungul pereților. Fata îl conduse într-unul spunîndu-i: — Urcați-vă la galeria executivului, sînteți așteptat. Lăsați-vă bagajul la mine; voi face în așa fel încît să ajungă în camera dumneavoastră din satul de odihnă al delegaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dumneavoastră din satul de odihnă al delegaților. Nu, vă rog să mă scuzați, dar aceste documente sînt vitale, zise Lanark. Văzu un șir de butoane pe un tablou din metal lustruit și apăsă pe cel de lîngă eticheta GALERIA EXECUTIVULUI. Liftul urcă și el se uită satisfăcut la imaginea lui reflectată în panoul lustruit. Deși arăta mai bătrîn, avea o figură chiar mai impozantă decît aceea din toaleta sacristiei. îi crescuse o barbă albă, ascuțită în stil căpitănesc, obrajii îi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
reflectată în panoul lustruit. Deși arăta mai bătrîn, avea o figură chiar mai impozantă decît aceea din toaleta sacristiei. îi crescuse o barbă albă, ascuțită în stil căpitănesc, obrajii îi erau moi, rozalii ca efect al unei îngrijiri atente. Ușa liftului se deschise și Wilkins, care arăta exact cum și-l amintea, îi strînse mîna zicînd: — Provost Sludden! Așa e? — Nu, Wilkins. Mă numesc Lanark. Ne-am mai întîlnit. Wilkins îl privi de aproape și zise: — Lanark! Sfinte Dumnezeule, tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
seama că fusese probabil fericit, altfel n-ar fi tras clopotele catedralei, dar nu-și amintea de gustul fericirii. Dintr-odată, trecutul i se păru un loc foarte întins și mizer. — Nu demult, zise el obosit. în hol, lîngă ușile liftului, ea se opri, îl privi drept în față și-i zise cu fermitate: — Nu știu unde e Monboddo sau Wilkins în acest moment. Bănuiesc că vor trece pe-aici mai tîrziu, cînd va începe petrecerea, așa că-ți dau un sfat. Poartă-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]