1,729 matches
-
în el îngrijorare și nemulțumire și agitație și greață. A crezut că știe foarte bine ce-a fost cu el, dar n-avea să afle decât mai târziu, atunci doar se scutura, clătinând din cap, de parcă ar fi ieșit la liman și nu-i venea să creadă. Nu mai simțea că se prăbușește, dacă asta fusese mai înainte. Acum parcă se schimbase din nou peste noapte, el zicea că știe, dar nu s-ar putea spune cât de mult își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de cel mai bun butuc de viță mînzul măgăriței lui. Își spală haina în vin și mantaua în sîngele strugurilor. 12. Are ochii roșii de vin, și dinții albi de lapte. 13. Zabulon va locui pe țărmul mărilor, lîngă limanul corăbiilor și hotarul lui se va întinde înspre Sidon. 14. Isahar este un măgar osos, care se culcă în grajduri. 15. Vede că locul unde se odihnește este plăcut, și că ținutul lui este măreț; își pleacă umărul sub povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
flori de camei. Trist - o surprind suspinând câte-odată, O privesc, nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i vorbesc și nici ea nu-mi vorbește Nici unul din noi nu vrea, nu-îndrăznește. Poate e - un vis, sau poate o nălucire, Poate că tristul liman vrea să respire, False zâmbiri și inima-mi geme, Zâmbiri de-o secundă ce dor peste vreme! Când vântul hain cu tristă suflare Nălucește-a furtună și umple paharul, Viața-i lovită din plin cu unde amare Și nu știi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
departe de avioanele Lares spre interior. Locuința noastră de la Tighina este un fel de cort împodobit cu paturi de fier rusești, saltele de paie și nenumărați șoareci. 22 VIII <?> <1941>. Azi am început transportul răniților dela Severinowka, sat situat pe limanul Bugului la NE de Odessa. Plecăm fără protecție <propoziție tăiată cu o linie orizontală, în manuscris>. Ni se atrage atenția să nu ne avântăm singure deoarece în zona aceasta patrulează f. des avioanele inamice. Plecăm totuși fără avioane de protecție
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
știut să-și apere țara și drepturile, menținându-și aspirațiunile sale în cercul putinței și în limitele însemnate de pozițiunea sa geografică. Zdruncinată prin luptele interioare, națiunea română a alergat la principiul Unirii și a Principelui strein, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc de consolidare și prosperitate. Astăzi, când această dorință este îndeplinită prin abnegarea, persistența și prudința românilor, precum și prin solicitudinea Curții Suzerane și a înaltelor Puteri garante - astăzi, în sfârșit, când prin Constituțiune bazele legilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
imaginea unei Bucovine bucolice, amintindu-ne de pânzele lui Rudolf Rybiczka încărcate de culori aprinse și dorul după un timp iremediabil pierdut, închinate în exil verilor de altădată de la noi); „Toate drumurile mi-s închise, / Toate zările spre larguri, spre limanuri mi-s deschise. // Mă izbesc în ziuă, mă arunc în bezne / Și mi se desfac răsunătoare vijelii în glezne. / S-a turnat în mine atâta vrajăadâncă, nouă , / Că, de fac un pas, despic oglinda lumii-n două... // Vreau o, Doamne
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
și măiestrie de dantelăreasă și bijutier: poveștile nu pot fi rostite oricum, ci printr-un ritual stabil. Pățaniile pornesc din viața de zi cu zi, dar elucubrează adesea, rătăcesc, umblă prin labirinturi. Șeherezada știe însă întotdeauna să le aducă la liman, să le desfacă din coji, să le spele, să le pieptene, să le hrănească. Pentru că poveștile nu există pur și simplu: ele trebuie, de obicei, hrănite cu tot soiul de ingrediente fine, trebuie cremuite (astfel încât să nu li se crape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
peste în bord într-un cazan de spumă. Brutalitatea râului a fost mai șocantă decât frigul; Zach a fost răsturnat și lovit de vârtej, Jina s-a târât peste bolovanii ascuțiți și pietrișul de pe mal, dar amândoi au ieșit la liman râzând. Și-au regăsit echilibrul în învârtoșarea de ape, iar Zach a ridicat brațele. Apoi bărbatul i-a oferit o scoică din care se revărsau perle. Pe scoică era gravat logo-ul în formă de stea al unei firmei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
strada nu o lămuri îndată. în sus sau în jos era bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai la distanță o descurcă. Se duse de-a dreptul într-acolo și ieși la liman. Se opri puțin în loc ca să lase aiurelei timp să se astâmpere. Ceva, ca vinul turburat într-o cupă, se clătină în ea, apoi se liniști. II Când Lică îi dase semnal, Sia fericită - atât cit știa să fie - luase din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În ziua de Crăciun, un țintirim și un mormînt căscat, oricum, imagini care nu se pot Întrețese, de intense ce sînt, nici cu profilurile limpezi ale Americii, nici cu strigile ju căușe care te poartă prin văzduh noaptea pînă aproape de liman ori cu pricolicile de treabă cărora le dai de mîncare, iar ele ți cară coșurile cu cumpărături. Eu trebuie să fi avut Între șase și nouă ani cînd le-am ascultat și cînd s-au sălășluit În mine aceste istorii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Primește-mă, Dumnezeule mare, În brațele tale... ” șopti, și Își dădu drumul să cadă În universul alb de sub el. Căderea dură, parcă, o veșnicie. Nu știa decât că era Învelit În giulgiul imaculat al zăpezii și că plutea spre celălalt liman, Într-un frig care se transforma, Încet, În căldură. Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți, erau zeci de lupi Înfometați, iar goana lor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că nu mă pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și că sensul vieții mele Este respirarea prezenței tale, Sărutul buzelor tale, Mângâierea sânilor tăi și a coapselor
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL ALBASTRU DE ZILE. UMBRA DESFRUNZITĂ A NOPȚILOR Ți-am sărutat umbra desfrunzită a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mulțumesc! Haidem cu toții în poienița unde-i vaca și o mulg în pălărie, dădu soluția tot Bărzăunul. Nimeni însă n-a îndrăznit nici măcar să zîmbească în fața unei astfel de propuneri. Era foarte bine primită și-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa aceea însă iedul se zbătu mai tare ca niciodată și scoase un fel de geamăt prelung, ca o chemare dureroasă. Ce-o fi cu el?... Dacă moare? scînci Ilinca. Of, of, cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și fără vreun echivoc, nu mâncase nimic în avion. Fata continua să-i vorbească: ― Chiar n-ai nici cea mai mică idee despre ce înseamnă toate astea? Nu ți-ai fixat nici un obiectiv, nici un plan care să te scoată la liman? Te mulțumești să bâjbâi în beznă? ― Asta e. Și așteptă reacția ei. Urmă o lungă tăcere. Prea lungă. Iar răspunsul, când veni, nu veni de la fată. Cineva îi sări în spate și îl doborî. Alte siluete țâșniră din tufișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o strategie de calcul a avocatului Diaconescu. Acum, la noul termen, dezbaterile pe fond se anunțau deosebit de furtunoase. Încă de la demararea ostilităților, se preconizau noi termene în care, pas cu pas, se cerea ca procesul să curgă spre mult așteptatele limanuri limpezite. Câte asemenea termene aveau să urmeze, numai Dumnezeu știa! Nici judecătorii și nici avocații nu preconizau ca această dispută să se rezolve curând. Erau prea multe semne de întrebare care își așteptau răspunsul. Conjunctura cerea ca acest caz să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
toate ale ei. Vișinel și Voica voiau să fie cât mai departe de relele și vicleniile lumii. Aveau convingerea că numai iubirea adevărată este singurul drum spre culmile cele mai înalte și că inimile lor unite îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile de lumină, dincolo de marginea nopții... Final
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
piatră”, el mărșăluia spre Răsărit, mai întâi la Tighina, apoi peste Nistru, unde, în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și nici populația civilă”. În noiembrie 1943, după cum singur spune, aflat în dispozitiv la Limanul - Bug - Nipru - trăiește dramatic momente le retragerii spre Odessa. În aprilie 1944, rănit grav la brațul stâng, locotenentul Alexandru Mânăstireanu spune Adio, arme! și-l întâlnesc în Priponești cu semnul V pe tunica militară, semn că își făcuse datoria față de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
barăcile? Astea le dărâmăm noi. Nu vă doară capul de ele. Nu capul, inima, ne doare. Ei, aș! N-au avut Încotro, buhușanii, s-au năpustit asupra mai marelui lor, ca unică ființă În stare să-i scoată la vreun liman. Eu, le-a spus Nepotul cel Mare, al primului buhușan expulzat, nu vă pot ajuta În nici un fel. Cu expulzarea nu am, nu avem cum să ne luptăm. E acasă la ei; e În țara lor. Sunt legile lor. În fața
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la oral. Cu toții, cei care ne-ncumetaserăm să dăm examenul, pentru că mulți dintre noi renunțaseră și fugiseră "in corpore" la Comerț, unde nu se cerea examen de admitere în cursul superior. La oral, însă, nu știam cum vom ieși la liman. Eu, ca să mărturisesc cinstit, aș fi fost fericit să trec cu note la limită, numai să scap! Mi-era însă tare teamă c-am s-o scrântesc și așteptam plin de emoție să-mi vină rândul la ascultat. Pîn-acum trecuseră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
paginile altor povestiri africane ale lui Pratt : demonul Shamael, a cărui suveranitate se întinde asupra lumii de aici, ca și asupra celei de dincolo. Ivit din materia acestui pământ arid și mustind de duhuri, Shamael îl ghidează pe Corto către limanul pe care doar această ființă solitară și paradoxală îl poate atinge. Sceptic și ironic, Corto îndeplinește misiunea pe care i-o încredințează magul ce ghicește trecutul și viitorul în pietre. Abandonând rațiunea occidentală, Corto alege, alături de Cush și de Shamael
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fetiță, în căruța lui moș Filip către Traian Val. Tren aglomerat pînă la Basarabeasca apoi alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]