12,206 matches
-
cine putea să vină de dincolo de mare, când ai noștri se întorseseră deja acasă?! Nu vorbea niciodată. Nu povestea pe unde fusese, ce văzuse. Dacă îi adresai cuvânt, răspundea încet, măsurat, cu glas molcom și adânc, ca marea când e liniștită... apoi tăcea iarăși. Nu avea nimic, decât bruma de haine de pe el și barca, veche ca și el, dar care, nu știu cum se făcea, nu lua niciodată apă: noi ziceam c-o fi vrăjită, cine știe ce zeiță a mării i-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și orice faci, fă cu iubire, din iubire și pentru iubire. Și pe urmă, întreabă-L. La lumina arborelui iubirii, ai să afli răspunsul din inima Lui în inima ta. Direct. Tata ...Așa cum vă spuneam, fusese o noapte senină și liniștită. A doua zi puteam ieși în larg. Ca de obicei, i-am lăsat pe ceilalți să plece înaintea noastră. Când bătrânul meu a vorbit cu Tatăl nostru din ceruri, am făcut și eu la fel. Dar o întrebare tot mă frământă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
binelea... ― Trebuie operat de urgență. Altfel nu se oprește hemoragia. Atunci se va vedea despre ce este vorba. ― Auzâț’ mo! Ari ‘moragii mari șî trebui opirat. Opireazî-l matali, cî În matali avem nădejdi. Ti rugăm ca pi Tata Ceresc... ― Stați liniștite, că va fi operat cum trebuie. Acum ieșiți de aici din triaj, că mai vin și alți bolnavi, fiindcă astăzi spitalul e de gardă pe oraș ― Hai mo! Hai afarî. SÎ nu-l supărăm pi domnu’ doctoru’, cî tari-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un calm olimpian, profesorul și-a Întors capul, privind spre securistul care zăcea ca un leș pe mozaicul sălii de operație. În cele din urmă, și-a ridicat privirea spre sora rămasă În ușă, timorată, cu mâinile la gură... ― Fii liniștită. Nu ai nici o vină. Te rog cheamă-l pe doctorul Cuc, să se prezinte cu un brancardier, să-l ia pe individ de aici și să-l reanimeze... Aproape scâncind, sora a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor - dispărând ca un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de bici, nu ar fi tresărit așa. Și, cum era Îmbujorată după baie, s-a făcut stacojie, iar ochii o scrutau pe infirmieră ca și cum s-ar fi așteptat la cine știe ce urmare a acestei Întrebări. Infirmiera a Înțeles reacția „Arăpoaicei”... ― Fii liniștită, Stăncuțo. Te-am Întrebat și eu așaaa.... Când totul a fost după carte, infirmiera a Îmbiat-o: ― Acum, hai să mergem, să te vadă doamna soră șefă. Da’ Întâi să punem pe tine halatul aista mai gros, că altfel toți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
operez eu. Așa că mergeți acasă În pace. ― Da’ nu putem s-o videm? ― Ca s-o vedeți trebuie să stați până la amiază... Să știți Însă că aici nu va duce lipsă de nimic. Vom avea noi grijă de toate. Fiți liniștite. Veniți peste patru zile. ― Dacî așă spui matali, domnu’ profisoru’, atunci vinim pisti patru zâli... ― Așa să faceți. La revedere. ― Rămâi sănătos, domnu’ profisoru’, bunule... Cu aceste vorbe, s au retras În lungul uliței Muzelor, unde sus, În deal, aștepta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru participare doar membrilor comisiei. Gândul de veghe, care ședea ca pe ghimpi așteptând sfârșitul examenului, l-a luat pe Gruia pe sus: „Bravo, cumetre! Ai făcut-o și pe asta! Acum vreau să-ți văd fruntea senină și pasul liniștit, domnule lector!...” „Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Caloianu plesni din nou caii cu biciul, icnind din fundul rărunchilor: Dii, boalele naibii, diii!... Că parcă nu v-am dat să mâncați ovăz pe ziua de azi!... Deadul Vasile m-a învățat multe cântece..., repetă Culae cu glas liniștit și, potrivindu-și cu băgare de seamă găidulca la piept, în dreptul inimii, începu să cânte din ea cu atâta pricepere și cu atâta suflet, că tatălui său îi dădură lacrimile. Cântecul vechi, lăutăresc, uitat de lume se reîntorcea la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai înainte de a ieși din casă, bătrânul se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii noștri..., le vesti el. Vă sfătuiesc să fiți liniștiți și să vă duceți să vă odihniți, fiindcă o să aveți nevoie. Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu, Stelian urca la etaj împreună cu Iorgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile din parc și nu întâlniră în drumul lor decât câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară mai multe intersecții și în cele din urmă ieșiră într-o piațetă pustie, luminată de câteva felinare anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nando să se simtă cât mai bine la ei. Ticu, însă, obiectă destul de nemulțumit că nu mai era cazul să le întoarcă pe toate cu dosu-n sus, după curățenia generală pe care o făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adauge la decalogul lui încă o poruncă: să nu fii indiferent!... Fiindcă indiferența e o crimă. Eu sunt prea bătrân, ca să mă mai schimb... Nu pot și nu vreau să fiu indiferent la ce e rău pe lume... Dar fii liniștită, sorella, că de data asta o să fie altfel, îți promit! Din cel de-al doilea geamantan el scoase cu mișcări grăbite o mică mapă, purtând sigla organizației regionale din Torino a Partidului Comunist Italian, pe care o desfăcu și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă le-am da drumul din închisoare acestor trădători ai cauzei muncitorești!... Justiția noastră populară i-a judecat și i-a condamnat definitiv. Să-și ispășească ppp...edeapsa!... Ei, problema e ceva mai complicată puțin, Ceaușescule, obiectă Maurer. Vorbea foarte liniștit, ca cineva care, fără patimă și fără părtinire, chibzuise îndelung la toate aceste lucruri. Eu n-am de gând să mă fac aici avocatul lor, dar vreau să vă atrag atenția la toți că social-democrații ăștia fac parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg bine lucrurile astea, Miroane, dar, vezi tu, Stalin de-abia s-a dus și noi mai avem destul până o să terminăm de construit socialismul în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
simplă coincidență. O porni mai departe, cuprins de dorința de a se vedea ajuns mai repede acasă la sora și la cumnatul său. Străbătu bulevardul aglomerat, trecu de Piața Unirii și își continuă drumul pe cheiul Dâmboviței. Merse o vreme liniștit, privind doar înainte, fluierând vesel o canțonetă. Dar deodată din urmă se auzi un claxon scurt și, când întoarse capul, dădu iar ochi cu mașina de culoare neagră. De data asta era clar că nu mai putea fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu dascălul Marinică..., zise Stelian liniștit. A, da, cu Gâgă ăsta mă-mpac eu bine! dădu din cap Grigore Gospodin și se grăbi să o ia din loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
erai mai optimist altădată, Ticule,remarcă Stelian. Ei, da, așa este, recunosc: eram!... Dar acum mi-a mai trecut... Mă-ntorc la vorbele mele. Americanii, nene, își văd de treburile lor! Scurt pe doi. Așa a fost mereu, reflectă Stelian liniștit. Doar că pe vremuri nu ne păsa. Noi trăiam aici, în Europa. Cei doi frați rămaseră pe gânduri. Pe drum nu se vedea trecând nimeni și liniștea nu era tulburată decât de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aerul cu palma, într-un gest care voia să sugereze că în privința asta lucrurile erau foarte clare și de mult stabilite în sensul de care vorbea el. Mariana vrea și ea să ne mutăm aici! Bine, să vedem, încuviință Stelian liniștit și îi promise să se ducă într-o zi pe la secția financiară din Vidra, ca să se intereseze dacă exista vreun post liber de contabil. 6 Peste câteva zile Virgil plecă la mănăstire, că să-și petreacă acolo restul concediului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre dezamăgirea sa în legătură cu transferul la Vidra, pe care ar fi vrut să-l obțină mai înainte de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plin de zăpadă. Ninge al dracului... Potop, nu alta! Asta numai din cauza încăpățânării tale, i-o reteză nevastă-sa, supărată de-a binelea. Că, dacă te-ai fi grăbit puțin, acum copilul era botezat și-am fi stat și noi liniștiți. Ei, lasă, frate, că nu e chiar așa..., încercă el s-o tempereze, scuturându-și zăpada de pe bocanci. Ninge, ninge!... chițăi foarte vesel Ștefănel, privindu-și tatăl ca pe un fel de Moș Crăciun, adus în casă la ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-și caute dreptatea până-n pânzele albe. Uritescu îl ascultă atent, pufăind dintr-o țigară Kent, pe care și-o aprinse cu un aer foarte nonșalant, de om deprins să-și permită un asemenea lux. Ascultă aici, Severe, vorbi el liniștit, când celălalt sfârși tot ce-avea de spus, părerea mea este că nu ar trebui să te agăți morțiș de serviciul ăla de la radio... Ți-o spun așa, ca prieten. N-are rost. Te-au scos de-acolo din motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și copii de crescut și o să-mi putrezească oasele-n pușcărie, domnu Stelică... Domnu șeeef!!... urlă lucrătorul din comerțul socialist ca un buhai înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat-o-n pământ pe tanti Elvira și acum au pretenția să te faci frate cu dracul?... Dar ce aș putea să fac, Ticule? răspunse Stelian liniștit. Crezi cumva că o să ne salveze cineva?... Nu ne-ajunge cât i-am așteptat pe americani atâta vreme degeaba? Aici nu e vorba, nene, c-o să vină americanii, rușii sau dracii!... Eu nu zic c-o să vină sau că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]