4,922 matches
-
suflet pe monedele succesului facil și nici iubirea de semeni în deșertăciune. Credința în Dumnezeu nu și-a rătăcit-o prin cugetări păgâne, nici optimismul nu s-a prefăcut în pesimism. Unul dintre gesturile cele mai impresionante și definitorii ale liricii lui Grigore Vieru este acela al sfidării morții în numele valorilor care-i călăuzesc ființa și dau marile înțelegeri ale creației: „Mare ești, moarte,/ Dar singură, tu./ Eu am vatră unde iubi,/ Tu nu, tu nu./ Prin mine un cântec de
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
aceiași străini de noi, în ei. Asocierea critică a lui Arghezi cu Eminescu își are replică în dezgustul celui dintâi pentru “asociații” comerciali postumi ai poetului. Această capătă expresia discursiva chiar în studiul său eminescian care nu-i nici oda lirica în graiul coardelor, nici paterică, “poema mistica”, așa cum sugerează că ar fi pretins subiectul, daca nu s-ar fi pretat la condiția de pretext. Studiul dedicat lui Eminescu reprezintă pentru Arghezi ceea ce reprezintă “Viață și opera lui Edgar Poe” pentru
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
mă pune, ca pe alții, discipoli ai săi, să învăț greacă și germană, pentru a-mi auzi, oarecum jenat că se întâlnește cu mine în paradis (ce să fac, am pus pe seama poeziei exceptarea, am și cântărit relația lui cu lirica, văzând într-un târziu în “campania” manuscriselor și hermeneutica “omului deplin” Eminescu un paralel cu Holderlin-Heidegger). Normal, mi se părea autorul cel mai așteptat - dupa diminuarea interdicției din cauza lui Hegel - în librarii, la concurență, subterană, cu scriitorii dominanți ai momentului
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
dar aceste cuvinte spun totul.” Conferențiara a răspuns întrebării Cum portretizează poetul Eminescu femeia iubită?, o întrebare-cheie, pentru care a luat un reper antitetic îndepărtat, pe Francesco Petrarca, poetul Renașterii italiene care a modernizat modul de a privi iubirea în lirica europeană. “Chipul alesei lui este superlativizat prin comparația cu zeițele cele ascunse privirii umane și astfel Laura cea smerită, făptură unică între pământeni, întrece orice închipuire:“nu le-am văzut zeițele cum umblă/ dar ea, mergând, pășește doar pe lut
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
sale are chiar acest titlu. Practic este perioada care a inspirat unele din cele mai frumoase poezii de dragoste cuprinse în ciclul „Vară de noiembrie”. Perspectiva întregii activități atât de vaste și diversificate a poetului acoperă prin efortul său titanic lirica, dramaturgia, filosofia, proza memorialistică, traduceri de unică valoare, dovedind deschiderea spiritului său spre eternitate. Acest adevăr a determinat înțelegerea și acceptarea din partea soției lui, Cornelia, a relației de iubire care s-a creat între poet și muza sa, Elena Daniello
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
poezia soresciană, înrudind-o cu parodia Singur printre poeți este fantezia lucida, sinteză dintre această și atitudinea ironică, surâsul malițios și șarja. El operează aparent cu o o tehnică prozaica cu materiale verbale obișnuite, persiflându-le, cenzurându-si permanent emoția lirica. O inteligență poetica mobilă și o afectivitate delicată se rotesc în poezia să pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. Metaforă poeziei Shakespeare e aceea a unui demiurg, zidește, desăvârșește o lume, fiind însăși creațiunea: Shakespeare a reat lumea în
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
moment dat. Planul generic al romanului se schițează ca un bildungsroman. Din acest unghi, „Cât văd ochii...” este romanul formării și maturizării lui Silviu Grigorașcu. Chiar titlul cărții este dat de integrarea în teoria glandei a unei strofe excepționale din lirica lui Vladimir Streinu, unul dintre cei mai elevați critici de poezie ai literaturii române. „Cât văd ochii, texte, texte.../ Numai viață abia mai este./ Ceru-n noapte-i text de stele/cu majuscule-ntre ele.” „A secretat niște versuri frumoase
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
scufundat multe corăbii: în orice caz, toate au luat apă și încet-încet se scufundă. Toți poeții vibrează la un astfel de eveniment zguduitor. Unii au o viziune luminoasă, alții au o viziune întunecată. Viziunea luminoasă constituie o curbă internă a liricii prin care transpare o soluție pentru dezastru. Pentru poetul luminos există mai totdeauna o ieșire. El poate să inducă ideea că nu există o ieșire, dar însuși faptul că vorbește despre ieșire reprezintă o ieșire. Se aplică aici paradoxul bărbierului
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
am trezit și viața este pe sfârșite“ (Poet cap-de-mort). Față de această stare de lucruri, eul poetic are o atitudine de negare manifestată în trei registre de limbaj ale „sensibilității lirice“. Negarea emoțională apare ca furie, înverșunare, mânie, patimă, “turbare”. Mersul liricii pe această coordonată ne vădește un spirit furios, nestăpânit, violent, furibund. Apoi, negarea intelectuală constă în ironie dură, persiflare deconcertantă, zeflemea autoflagelantă, sarcasm amniotic. Dacă aceste două registre ale negării ne arată un poet original, cel de-al treilea registru
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
este imaginea dominantă a poeziei de până astăzi a lui Nicolae Coande: o scârbă sarcastică și, pe alocuri, resemnată, trăită fără regrete într-o extatică a întunericului. În istoria receptării critice unele dintre aspectele montate de noi în construcția corabiei liricii lui Nicolae Coande au fost anterior menționate. Dan Cristea sesiza la Coande embrionii „unei noi sensibilități lirice“ (în „Luceafărul“, nr. 14, 1996). Sila și scârba au fost radiografiate de Ștefania Mincu, Aurel Pantea, Dan Bogdan Hanu, Constantin M. Popa, Daniel
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a morții”. Regăsim în poezia lui Bacovia ecourile liricii decadente: dezgustul de viață sau spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât disperarea. De altfel, o poezie se intitulează Nevroză, amintind de poezia lui Rollinat, Nevrozele. Bacovia este totuși, un reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
aprecia „suprema condensare a teroarei de umed”; tema morții. Moartea este o realitate absolută, lipsită de orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră; Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră; Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă plopii fără soț. În timp ce la romanticul Mihai
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
pe sine și invers, prin sine îi arată pe ei, în poeme de un ritual solemn! Manifest al respectului, al recunoștinței și al iubirii față de poeții selectați și incluși în acest volum, care este, deopotrivă, și o veritabilă crestomație din lirica universală, constructul lui Theodor Răpan devine ecoul propriei arte, a Poesiei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un „bivol în mlaștinile Universului” îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
365 + 1 Iconosonete, tramsmite o simțire unică, specială, căci catharsis-ul său, deopotrivă, labirintic și somptuos, incitant și metaforic, voluptuos și magic, este generator și regenerator al unor stări pe care doar marii poeți ar mai putea să le provoace. Lirică prin excelență, bogată în universul tematic, concesivă în idiosincraziile ei, cartea lui Theodor Răpan conferă noutate și specificitate Sonetului. Nimic nu este vetust, anacronic! El valorifică particularitățile barocului, ale romantismului, dar și pe cele ale clasicismului, manifestând o disponibilitate transfigurat
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Stix, Charon, Infinitul, Destin, Cartea Destinului, Spațiu, Moartea, Paradis și Infern, Noaptea, Absența, Tristețea, Singurătatea, Paradisul pierdut, Marele Anonim, Apollo s. a. - scrise cu majuscule. Titlurile volumelor, în traducere în limba română, reflectă prin metaforele ce le poartă, diferitele paliere ale liricii sale: poezie filosofico - metafizica, poezie existențiala (Cuvinte de trecere, Pentru totdeauna), poezie filozofico-religioasă, moralista (Mai aproape de Dumnezeu că niciodată; În căutare de înger;), poezie filosofica de dragoste(În timp ce te iubesc; După dragoste, ....; Unui suflet frumos), poezie filosofico- ludica (Poezii amuzante
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
eroului poetic (,,Peut-on se dire seul/ Tânt que Dieu est là?/ Sur quoi Veille l’Eternité?”; ,,L’Homme... se trompe-t-il/ de vie ou de Mort?/ Dieu fait la sourde Oreille”). Poezia de dragoste este un alt teritoriu de rezistență a liricii lui Constantin Frosin. Este o iubire marcată de trecerea timpului (,,temps raté”, temps manqué”), de trecerea propriei vieți a eroului poetic (,,mă vie passée”), de melancolie și singurătate, căci iubita rămâne prinsă în ireal și iluzie. Setea lui de iubire
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
dezbrace și tot satul”. Lipsa de interes pentru tradiția portului i-ar imputa poetul fostei iubite, cu alte cuvinte, pentru obiectul care, aflat în posesia ei, ar fi trebuit să declanșeze atenția elementară a lumii. În textele acestui volum de lirică, regăsim fire epice: un tânăr, indiferent de rezultat, mereu va bate, cu frenezia nebunului de amor, junele Rică Venturiano, în poarta celei care nu vrea să-l audă,: „Mi-a intrat în suflet cineva ciudat, / Toți îmi spun că-s
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
verbul umblă, atribuit în mod obișnuit, viețuitoarelor terestre, își răsfrânge semantismul asupra aerului: „aerul umblă desculț”. Volumul Ochiul de foc, apărut la ed. Autograf, își are normele estetice în modernism, iar viziunile, declamate uneori fără interes eufonic, sunt încadrabile în lirica neomodernistă. Schimbarea clasei gramaticale a cuvintelor, dispoziție curentă la N.N. Negulescu, amintește de poetica stănesciană. Și unele simboluri (timpul, materia, ochiul, sfera, oul) răsfrâng sugestii din aria celor 11 Elegii. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescența”(București, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri și
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a morții. Regăsim în poezia lui Bacovia ecourile liricii decadente: dezgustul de viață sau spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât disperarea. De altfel, o poezie se intitulează Nevroză, amintind de poezia lui Rollinat, Nevrozele. Bacovia este, totuși, un reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
Călinescu o aprecia: suprema condensare a teroarei de umed. Moartea este o realitate absolută, lipsită de orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră. Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră. Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă plopii fără soț. În timp ce la romanticul Mihai
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
al dormitului față de vis era creat un cadru pentru ca „Unelte de dormit” să se cantoneze într-un suprarealism secular. Nici vorbă. Ca și celelalte cărți ale lui Ioan Es. Pop, volumul dă o raită prin expresionism și se întoarce la lirica simțurilor. Se magnetizează de o râvnă specifică, în descendența blagiană, poeților anilor ’60 ai secolului trecut. Este una despre care Eugen Negrici scria în „Introducere în poezia contemporană”: „năzuința expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
teritorii și își balizează vecinătăți între stelele fixe. Mai întotdeauna, prima ieșire este cea capitală, căci se actualizează și se personalizează unele dintre infinitele posibilități. Începutul anulează infinitatea și amprentează concretul. În particular, „Ieudul fără ieșire” este genul proxim al liricii lui Ioan Es. Pop. Ca orice mare poet, Ioan Es. Pop scrie nu o carte, ci o operă. Originalitatea, valoarea estetică și expresivitatea se raportează la o situație poetică fundamentală. Acesta este cadrul în care îl recunoaștem pe Ioan Es
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]