1,837 matches
-
e cu siguranță „ne-vandabil”. (Revista Viața Românească supraviețuiește de aproape un secol cu același profil și e doar vina, slăbiciunea financiară a U. Scriitorilor de a lăsa să vegeteze una din cele mai importante formatoare de gust și de literați ai României Între războaie!Ă Interesant În refuzul multor colegi de-ai mei față de revista pe care o făceam, dincolo de rezerva pe care o aveau pentru echidistanța mea politică, este și această intoleranță de gust, această acaparare a unui singur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceasta. Și, noi Înșine, acum, după aproape două decenii de la eliberarea de tiranie, dăm Încă o dată vina pe „foruri”, pe guvernanți, că nu-i promovează pe creatorii reprezentativi și operele lor, indiferent că e vorba de artiști plastici, muzicieni sau literați. Iată câte ceva despre „schimbare”! Despre neputința mea de a mă schimba, de a-mi schimba reflexele și stilul creator, de a-mi uita temele și obsesiile care În tinerețe mi se păreau interesante, majore, și care m-au ajutat să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înseamnă suferință, boală! - a fost și este ca un râu subteran, ca o apă fină și insidioasă, freatică, a temperamentului meu și „el” mi-a zădărnicit aproape Întotdeauna eforturile mele lăudabile de a fi În spiritul psihologiei marilor mei Înaintași, literați români, sau francezi - modelul literelor noastre moderne. De a fi riguros, pertinent, consecvent cu tema enunțată, „la „obiect” sau „la chestie”, cum zicea rigurosul Maiorescu, de a folosi propoziția sau fraza scurtă, tipică și semnificativă galilor și Românilor. Acuratețea stilistică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trebuie să faci vreo cerere: trimiți prin mandat poștal costul abonamentului pe un an, de lei 40 și primești revista. Bine Înțeles, pe mandatul poștal se indică adresa exactă și numele instituției care face abonamentul. Vă adresați direct Muzeului de Literat(ură) Rom(ână), str. Fundației nr. 4, București, sect. 1 (D-na Bordescu Elena). Vă poate trimite și din urmă, adică toate numerele pe anul 1971, cu excepția numărului 1 - din anul 1970 -, pe care nu-l mai au. În privința altor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-mi luați În nume de rău și nici să nu socotiți prea mare Îndrăzneala mea de a Vă da sugestii. Vă rog de asemenea eu să-mi scuzați această prea lungă scrisoare, poate prea obositoare. Știți Dstră, așa suntem noi literații, vorbă-lungă! Doresc Însă să rețineți bucuria și plăcerea mea de a colabora cu Dstră la realizarea unui lucru frumos și util. Așteptând răspunsul Dstră, Vă rog să primiți asigurarea deosebitei mele stime. Maria-Luiza Ungureanu </citation> <citation author=”UNGUREANU Maria-Luiza” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Pe urmă s-a apucat să traducă în germană și engleză celor care au urmărit amuzați cearta ce a „discutat” atât de aprins cu Abdullayev... Și tot ea râdea cel mai zgomotos... VITALIE CIOBANU: La Paris, noi, scriitorii din Trenul Literaților, am căpătat o dimensiune mai apropiată de ceea ce eram în realitate: în oraș se desfășurau simultan alte sute, poate mii de evenimente culturale, Literatur Express Europa 2000 era doar unul dintre ele. Dar nu-i nimic, mi-am zis, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
redacție, nimic urgent...Căldura mare, se vede, a mai potolit apele și în mediul cultural basarabean. Mai există un loc însă unde spiritele sunt întotdeauna cabrate și informația (bârfa) de tot soiul cade, multă și grea, pe frunțile asudate ale literaților - barul de la parterul Uniunii Scriitorilor, în aceeași clădire, dar Ana nu coboară niciodată acolo. Un alt mesaj de la Mihai Vakulovski, aflat la București, care îmi trimite câteva întrebări și îmi propune să facem un „interviu pe roate”, adică să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al echipajelor de poliție. Poate că exagerez... Se pare însă că, în „orașul-erou”, criminalitatea nu e doar o vorbă de speriat străinii, ci o realitate tristă. Citesc în Literaturnîi curier (Curierul literar), nr. 3, aprilie 2000, publicație editată de Clubul Literaților și de Centrul de Literatură și Carte Contemporană din Sankt-Petersburg, o anchetă printre scriitori și oameni de cultură pe acest subiect delicat. Iată câteva răspunsuri la întrebarea „Ce atitudine aveți față de afirmația că Petersburgul este o capitală a criminalității?”. Boris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Acum ne povestește cu lux de amănunte, secondat de mucalitul Giorgi Achwlediani, care e mândru că „copilul” a avut această „inițiativă artistică de documentare într-un domeniu delicat”, foarte necesară unui scriitor începător... VITALIE CIOBANU: Întâlnire cu un grup de literați locali, la Biblioteca Națională a Belarusului. Suntem câțiva oameni din Tren: estonianul Peter Sauter, armeanul Levon Khechoyan, Thomas Wohlfahrt, Pavel Verner, VASILE GÂRNEȚ și eu. Scriitorii belaruși: Serghei Zakonnikov, Valentina Koutun, Vasili Ghighevici, Gh. Dmitriev, Veaceaslav Adamcik, Leonid de la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Laurențiu Ulici, chiar vorbise cu el în aceste zile la telefon, dar președintele USR n-a ajuns, totuși, la Berlin. Simt o concurență între Uniunea Scriitorilor și ASPRO și la acest nivel, al contactelor externe, dar e bine că divergențele literaților români își amână rezolvarea pentru acasă... Conferința e deschisă de Jorg Ingo Weber, șeful Departamentului Schimburi culturale europene din Senatul Berlinului, care ne salută amabil în mai multe limbi. Spune, între altele, că proiectul Literatur Express ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Trăiam în ritmul literaturii germane contemporane, eram sincronizați perfect cu literatura scrisă în țara noastră... de origine și adopție, aș putea spune, ceea ce a contat foarte mult în procesul nostru de acomodare în Germania. - Ai vorbit despre acomodarea ta ca literat. Dar ce condiții de trai ai obținut la sosirea ta în Germania? - Constituția germană rezervă un capitol aparte etnicilor germani rămași în afara granițelor țării înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial, care prevede că aceștia au aceleași drepturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
merg din când în când la bibliotecă pentru a citi cărțile recomandate studenților de la Litere. Hotărâsem, încă de la vârsta de 15 ani, să devin scriitor. Am considerat mereu că studiile juridice îmi vor oferi suportul material necesar existenței mele ca literat. Mulți dintre scriitorii de frunte din Islanda au fost juriști de formație, pentru acest motiv am optat și eu să fac dreptul imediat după liceu. Ca jurist obții o bună inserție în societate și în viață, în general. Găsești, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
obține în lumea noastră literară (dar și științifică!Ă prin publicare: de studii și cărți. Soții Ierunca și suita care-i înconjoară (G. Liiceanu sau Grigurcu în țară, de exemplu!Ă au vrut, după revoluție, să arunce mărul discordiei printre literații români, avansând unele concepte precum: colaboraționiști, scriitori comuniști etc., „înfierând” uriași creatori precum Călinescu, Sadoveanu, M. Preda sau Nichita Stănescu și încercând să creeze un microclimat de teroare intelectuală în rândurile scriitorilor sub semnul „revanșei”, al „tribunalului istoriei” sau al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales „cecitatea” lui, incapacitatea sa de a decela reala mea fibră creatoare și ideatică din molozul gesticii mele provinciale și al ieșirilor mele, al „entuziasmelor” mele nepotrivite. Ca un rafinat metropolitan, Matei a învățat de la maeștrii săi bucureșteni, subțiri literați, că „nu trebuie să te emoționezi de nimic!”, acel nil admirari al lui Horațiu, deviza oricărei aristocrații de sânge. Nu i-am reproșat niciodată această „teorie a elucidării” pe care mi-o aplica și mie, fiind eu lucid că numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai multe generații. Nu numai „massele”, dar și vârfurile umane, ceea ce numim geniu, au simțit la rândul lor această „nevoie”, Napoleon îl admira pe Alexandru cel mare, Stendhal și Dostoievski, pe Napoleon, iar Shakespeare a devenit „idolul” a nu puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau două, și cu atât mai surprinzătoare sunt „legendele” care traversează secolele și moravurile. De aceea nu insist asupra „legendei vechiului meu prieten”, constat doar și mă interesează „mecanismul” acestui „proces”: de ce aleg unii - și nu e vorba doar de literați, în acest caz - un nume „oarecare”, separându-l (mereu!Ă de altele, la fel de interesante, de „novatoare”, de „excelente”, dedicându-i o atenție persuasivă ce merge uneori până la un tip de adorație, de admirație exacerbată care depășește simțul nostru critic. Legende
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
variantă și ea bine susținută chiar și de unii foști tineri amici pe care i-am primit cu căldură în interioarele mele, fizice și ideatice, încă o dată „regimul” și grosolanii săi diversioniști au avut o „muncă ușoară” cu noi, artiștii, literații, „elita națiunii”. (În vara lui 2003, un cuplu de cercetători au descoperit în arhivele comitetului central stenograma ședinței conducerii de partid, în frunte cu Ceaușescu, care discută și hotărăște „abaterea mea de la principiile partidului și atitudinea mea dușmănoasă în străinătate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului, înșirând numeroasele dispute și certuri care au coborât, încă o dată spre stupefacția literaților și gazetarilor parizieni!, până la marginile mahalagismului cultural... Da, am luptat și am ieșit, unii dintre noi, răniți și mutilați, vezi ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
voios o sarcină ce revenea de obicei activiștilor și încă nu celor mai de frunte: cea de provocator. Un exemplu: la una din plenarele Uniunii de care am mai vorbit, mini-conferințe pe țară ale U. Scriitorilor unde câteva generații de literați se puteau exprima mai mult sau mai puțin liber, Eugen Barbu, prozator consacrat, șeful celei de a doua reviste literare a U.S., membru în Biroul Uniunii etc., discutându-se „influența nefastă” a Europei libere, „discuție” propusă de unul dintre oportuniștii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin ’66, odată, la ieșirea de la un cinematograf din centru, mi l-a prezentat pe „secretarul lui particular” - Gelu Voican, viitorul organizator și, se pare, executant al condamnării la moarte al urâtului tiran, iată cum se nasc procurorii istoriei dintre literații mărunți, aviz viitorilor tirani, aviz celor care disprețuiesc excesiv „inutilitatea și ineficiența” literaturii!...Ă În aceeași seară, după terminarea plenarei, M.R.P., cum i se spunea între familiari, m-a sunat și mi-a cerut sfatul în legătură cu „noul profil al revistei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unei existențe active, prinde mai multe valori; din „socială” și „exterioară” în primele faze ale formării și afirmării, ea se „interiorizează” cumva și devine un „teren de luptă intern”... După prima mea „victorie” evidentă socială - politică, dar mai ales ca literat, ca scriitor, ca autor de ample și expresive construcții epice -, mi-am atins într-un fel „o limită” și a trebuit, dacă nu voiam să mă învârt în cerc, să-mi „radicalizez” stilul, dar și gândirea specifică, romanescă. Să abordez
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ci și față de chestiunile care mă privesc, cele profesionale; astfel, de la începuturile mele literare, chiar și la primul mare interviu pe care l-am dat excelentei prozatoare care a fost Maria-Luiza Cristescu, am polemizat cu atracția pe care o suferă literații „sudici” față de capodoperă, manifestându-mi propensiunea pentru operă, pentru creația monumentală, capabilă de a oferi nu numai stări, fapte și personaje memorabile, dar și o viziune! Iar în falsa opoziție care se face încă în mediile noastre literare între „cantitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele prozatorului, liste de termeni comentați oferă stilisticienilor și lexicografilor puncte de vedere de certă autoritate. IV De unul singur ori însoțit, pedestru ori cu brișca, literatul de la Fălticeni un homo viator colinda în 1906 pe la mănăstiri (Neamț, Secu, Râșca, ajungând la Văratic și Agapia, oprindu-se câteva ore la băile Bălțătești așezări evocate după doi ani în Oameni și locuri. Se gândea concomitent la "nuvele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la încercare rezistența convoiului. Într-un Discurs către mine însumi (intercalat în jurnal) considerații deloc amabile despre ofițerii de carieră; "domnul căpitan Holban, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu", e un personaj bizar. De la 15 august, de când am ajuns în tabără și până la ziua aceasta", părintele lui Anton Holban (viitorul romancier) "încă nu s-a spălat, pentru care lucru bunul și burtosul doctor Rizescu a luat măsuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la hache, et le prêtre exhorte le patient. După ce X a dobândit ceiace voia acuma nu se mai ocupă de altceva: e ca un academician care în sfârșit a pus mâna pe fotoliu și care se odihnește. E ca un literat care a pus mâna pe fotoliul academic și acuma nu mai face nimic: se odihnește. X se însoară. După ce es de la starea civilă, soacra zice: S-a sfârșit. De-acum cred că nu vei mai face prostii. Nu! răspunde ginerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]