3,184 matches
-
vocația profetică a creștinismului tradițional? Ne putem aminti aici că începutul creștinismului coincide cu refuzul privatizării credinței. Fără să asume o formă de colectivism agresiv și militant - după modelul american contemporan al faimoaselor Jesus Camps -, mărturisirea lui Hristos în sintaxa liturgică a Bisericii timpurii nu putea rămâne un act de pietate strict individuală. Credința se naște întotdeauna printr-un act de comuniune și trimite, strict în această ordine, către nașterea unei comunități. Martirii au refuzat ambiguitatea faimoasei păci romane care, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nutrește vanitatea, disprețul sau aroganța. Cuvintele teologiei Părinților erau călite în rugul aprins al liturghiei Bisericii, fapt pentru care opera lor critică putea viza atât superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira astăzi o viziune terapeutică asupra culturii, indicând atât foloasele, cât și insuficiențele ei. Critica teologică nu poate fi decât manifestul umil al sfințeniei celor care s-au lăsat „agonisiți de Dumnezeu” (I Petru 2, 9). Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Inter nos 71 Ortodoxia și datoria răscumpărării 74 Urgența integrării 78 Reforma învățământului teologic 80 Principiile teologice ale educației 80 Condiții de viață 81 Maestru și discipol 83 Profesoratul și programa 85 Noutatea 86 Metoda predării 88 Concluzii 91 Cateheza liturgică și canoanele memoriei 93 Prioritatea gestului 93 Mitul neutralității 94 Dilema educației seculare 96 Despărțirea apelor: Biserica și Securitatea 99 Tabloul confuziei 99 Toamna smintelilor 100 Prologul căderii 101 Refuzul fatalității 103 Presiunea externă 104 Riscul ipocriziei 105 Păcatul turnătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și polifonia culturală 379 Atributul nuanțelor 383 Arta improvizației 386 Notă bibliografică 389 Ecouri critice la volumul Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate 391
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian, o încercare de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
de la Sorbona. Totuși, un „tradiționalist” notoriu precum Bossuet Îi va prelua argumentația și concluziile Într-un opuscul intitulat Sur les trois Magdeleine. Drumul până la oficializarea normalității avea să mai dureze trei secole. Abia În 1969, după Vatican II așadar, calendarul liturgic al Bisericii Catolice a Încetat să le mai sărbătorească pe cele „trei Marii” la 22 iulie, consacrând data Mariei din Magdala. Tradiția ortodoxă orthodoxă Spre deosebire de Proloagele noastre calchiate În bună măsură după tradiția catolică, Viețile Sfinților din tradiția orthodoxă greacă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iuda”, despre care voi aminti la sfârșit. Iată fragmentul din scrisoarea lui John Breck: PASAJ RETRAS De ce trădarea lui Iuda este un element necesar În economia mântuirii? Din ce-am reușit eu să Înțeleg, studiind mărturiile biblice prin lentila tradiției liturgice și dogmatice ortodoxe, aș putea Încerca un răspuns În felul următor. Kenoza Fiului, elaborată În Fil. 2,7, se referă la Întruparea Sa; faptul că „s-a smerit pe Sine” (etapeinosen heauton) se referă la Patimi și la moarte. Această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
omenește și intelectualicește necinstit să le ignorăm ori, și mai rău, să le disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi Încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem Înțelesul Însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare În evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Eva. De-a dreapta, Înaintemergătorul stând și arătându-l pe Cristos; și lângă el David, alți drepți și Împărați cu cununi și coroane; iar de-a stânga prorocii: Iona, Isaia, Ieremia, dreptul Abel și mulți alții”. Pe ce se țin textele liturgice citate și indicațiile, atât de precise, ale lui Dionisie? În nici un caz pe simplul enunț din epistola petrină. Reconstituirea variantelor teologumenei, precum și a evoluției sale istorice, atât cât se poate face În stadiul actual al documentației, a fost realizată strălucit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
strălucit de Rémi Gounelle, În volumul La descente du Christ aux enfers. Institutionalisation d’une croyance, apărut În Collection des Études augustiniennes În 2000. Toate mărturiile antice sunt repertoriate și comentate de Gounelle, atât cele literare, cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
liturghiei creștine, așa cum este ea descrisă de Dionisie, Îi Întărește lui Stăniloae convingerea: „Liturghia”, notează el, „s-a scurtat din vremea Constituțiilor apostolice și a lui Iacob și până la Ioan Hrisostom. Faptul că autorul corpusului sugerează existența unei bogate vieți liturgice În comunitățile creștine constituie o nouă mărturie În favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian În contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
importanța cuvenită. Vatican II, În adevărata sa dimensiune, a fost un Conciliu eminamente patristic, documentele adoptate la capătul celor trei ani de Întruniri și dezbateri (1962-1965) constituindu-se Într-o pledoarie pentru reîntoarcerea Bisericii la rădăcinile ei dogmatice, spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (În acest sens a fost deformat ulterior), Conciliul Încheie totuși o perioadă nefastă (dar necesară, Întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril, caricatural. După Vatican
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
publice lucrarea Într-un tiraj care, chiar și astăzi, ne lasă visători: 35.000 exemplare! Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla Încă În centrul atenției intelectuale. Epoca a cunoscut, de altfel, o adevărată explozie a studiilor liturgice și teologice. De asemenea, asistăm la nașterea misiologiei, ca atitudine față de lumea necreștină, fundamentată scripturistic. Pentru a schița contextul cultural, ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână În mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, după mine, pe bună dreptate. Patristica, În versiunea Stăniloae, se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar ea se ascunde, cu lașitate, dinaintea provocărilor Istoriei. Aș spune că, În cazul de față, avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală”, care subminează ortodoxia de la căderea Bizanțului Încoace, Îndepărtând-o, poate fără
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
traducânde la inspirația proprie textului, menită În același timp să Îndrume viața oricărui creștin ? CB: Am mai fost ispitit cu această Întrebare. E foarte greu, dacă nu imposibil să răspund la ea. Personal, repet, sunt pentru o normalizare a limbii liturgice și biblice, pentru că nu văd În ce măsură contorsionarea topică, despre care vorbeam la Început, dublată de confuzie la nivelul conținutului, poate stimula credința sau râvna noastră duhovnicească. Probabil În câteva zeci de ani dezideratul părintelui Noica și al mitropolitului Iosif, al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The Eucharist: sacrament of the Kingdom, Crestwood, 1988 (traducere din limba rusă). „The Orthodox Dogmatic Theology of Dumitru Stăniloae”, În Tradition and Modernity, op. cit., pp. 53-71. Ibid., pp. 62-63. În ceea ce privește concepția eshatologică a lui Stăniloae, a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
va fi o eliberare sufletească și o purificare morală a celui care se spovedește. În al doilea rând se situează ritualurile colective, de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1985), Imnele Maramureșului (1988). Seria este deschisă însă de Imnele bucuriei (1973), unde variațiunile pe teme biblice sunt integrate într-o viziune totală, cu originea în pastoralitate, iar universul poetic este lărgit până la semnificații istorico-naționale și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Cu toată agitația, nimeni nu se gândi ce fel de tehnică fusese necesară aici. Desdemona luă botezul Înapoiat de mine ginerelui ei drept un semn rău. Deja vinovat de infarctul soțului ei, comisesem acum un sacrilegiu la prima mea șansă liturgică. În plus, o umilisem atunci când mă născusem fată. ― Poate că ar trebui să ghicești vremea, o tachina Sourmelina. Tatăl meu turna gaz peste foc: ― Gata cu lingura ta, mami. Ți-a cam făcut-o. Adevărul e că la vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au fost botezați În apa râului. Căci a Ta este Împărăția și puterea... În urechile prietenilor mei toate acestea sunau ca un fel de muzică rap. Bootie luă și ea cuvântul, iar rugăciunea ei era Într-un fel de engleză liturgică: —Tatal din Cer, Dumnezeu Mare și Don-Isus, rugăm la Regele Tău al Nați salveze pe noi de moaltea lea. Să nu murim În floarea fârstei ca tata și mama Înaintea noastră, ca frați și sore, mătuși și unchi, veri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Timpul sacru. Distingem încă de la început o deosebire esențială între aceste două calități ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfințit prin predicile, patimile, moartea și învierea lui Cristos. Trebuie să spunem totuși că acest exemplu nu evidențiază întru totul deosebirea dintre Timpul profan și Timpul sacru; în comparație cu celelalte religii, creștinismul a reînnoit într-adevăr experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Cristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un Timp istoric sfințit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Timpul sacru, periodic reactualizat în religiile precreștine (mai ales în cele arhaice) este un Timp mitic, un Timp primordial
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
faptele sale ajungeau la nebunie, josnicie și crimă. Istorie sacră, Istorie, istoricism Omul religios cunoaște, așadar, două feluri de Timp: profan și sacru. O durată evanescentă și un "șir de veșnicii" periodic recuperabile în timpul sărbătorilor, care alcătuiesc calendarul sacru. Timpul liturgic al calendarului se desfășoară în cerc închis, fiind Timpul cosmic al Anului, sanctificat de "lucrările zeilor". Și pentru că lucrarea divină cea mai măreață a fost Facerea Lumii, comemorarea cosmogoniei joacă un rol însemnat în multe religii. Anul Nou coincide cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sanctificată. Acel illud tempus de care vorbesc Evangheliile este un Timp istoric bine precizat - Timpul în care Pilat din Pont era guvernatorul Iudeii -, care a fost însă sfințit de prezența lui Cristos. Creștinul din zilele noastre care participă la Timpul liturgic se întoarce în acel illud tempus în care a trăit, a suferit și a înviat Isus, dar acesta nu mai este un Timp mitic, ci Timpul în care Pilat din Pont domnea peste Iudeea. Și pentru creștin, calendarul sacru reia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]