2,406 matches
-
decît corpul textual puțin satisfăcător al operei. în vederile d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică laboriosă, tenace în afirmarea ei nu doar ideală, ci și de un pragmatism istoric, cu mijloacele apostolatului livresc (oare Hronicul lui Șicai nu-și află ecoul îndepărtat în tribulațiile Dicționarului coordonat de M. Zaciu?): "Probabil că acestea au fost adevăratele sale vocații: cea a activismului didactic și cea a bătăliilor Ťconspirativeť din mediile intelectuale. Dovadă - în primul plan
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
narator și personaj sunt identici. Așa o fi, dacă vrei să-l deosebești de roman. Altfel, cum o să fie identici creator și creatură ? Ca și cum ar fi identici Dumnezeu și om. O parte din atractivitatea literaturii lui Borges vine din felul livresc în care a tratat un material dur. Oricum, supraîncărcatul Evaristo Carriego, volum de începător care vrea să spună totul, e în bună parte ratat. Sinistrele clădiri art nouveau scrie Borges. Așa s-a gândit pretutindeni până când, brusc, în 1980, după
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
ar fi ca și cum i-ai prefera lui Pierrot lunaire sau Nopții transfigurate, de Schönberg, Boleroullui Ravel. Totuși, e remarcabil că epoca modernă a creat un public atât de evoluat încât să poată deveni atât de celebru un autor atât de livresc, al cărui principiu creator este o ingeniozitate ieșită din comun. Una peste alta, rar scriitor care să mi se potrivească mai puțin. „Tu,cel ce mă citești, ești sigur că înțelegi limbajul meu ?“ întreabă Borges. Sunt sigur, sunt sigur. Sunt
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
sunt sigur. Sunt sigur că nu înțeleg și aproape sigur că nu-i nimic de înțeles. E numai de admirat, mai mult sau mai puțin. Îl prefer cu mult pe Borges -, dar poate nu-i decât o preferință - atunci când, părăsind livrescul și ingeniozitatea, se lasă în lumea argentiniană, așa cum - cu lupte între cuțitași - o imaginează el. Est modus in rebus.Există un autor pe care îl admir, dar care, din când în când, trântește câte o prostie de rămâi înmărmurit. Nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
da, literatură străină înseamnă, în Franța, în primul rînd literatură anglo-saxonă. Florence Noiville participă chiar acum, în timp ce eu redactez acest text într-o magazie a librăriei Kyralina, la o dezbatere organizată de Institutul Francez în această minunată bucățică de Paris livresc. Pentru că eu deja am vorbit cu ea, nu mai particip la dezbatere. Florence Noiville, cum ați reușit să treceți de la cifre la litere, într-o lume care face mișcarea inversă? Am ajuns cumva din întîmplare la economie, pentru că în anii
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
este de fapt o comedioară în cîteva acte. Vocația de dramaturg a scriitorului apare pentru prima oară cu forță vizibilă. Replicile dialogului țîșnesc în chip natural; comediograful extrage efecte hilariante din amestecul limbilor străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei kantiene ori hegeliene, ironiile la adresa Pandectelor se combină cu citate și aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu, Dante și Goethe, plasate în contexte bufone). Witz-ul de cea mai bună sursă iese
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor lui Paul Georgescu (născut, acolo, la 7 noiembrie 1923), urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
vinde conștiință, se mișcă forțe sociale care pregătesc răscoala de la 1907: „micile” evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît „marile” jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă sparge reveriile livrești cu (i)realitatea imediată a vremii noastre postmoderne. Țăndărei - Huzurei sare din praful Bărăganului în paginile tabloidului „The Sun”. Presa britanică publică materiale despre traficul de minori proveniți din Țăndărei, oraș desemnat de poliția britanică drept sursa problemei, după o
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
doi, plutește parcă într-o atmosferă suavă de nevinovăție oarecum adolescentină; începutul filmului, precum și al relației celor doi, se situează sub semnul forțelor naturii (o furtună ce-i face să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu chiar frizînd incredibilul cu iz demonstrativ-didactic. între furtună și plata pentru greșelile înfăptuite se derulează însă o poveste oarecare
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
care sunt contrapunctale față de personajele care le locuiesc. Atenție, indiciu de vizionare! Dacă există un personaj reconfortant de normal în acest lungmetraj, atunci el nu există de fapt. La atmosfera de care vorbeam dau o mână de ajutor și aluziile livrești: Dostoievski și Kafka, cam asta citește protagonistul (filmul e spaniol, nu american). Faptul că rolul principal îi aparține lui Christian Bale e un plus, talentul lui pentru interpretarea unor indivizi cu consistente probleme psihice era deja evident în American Psycho
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
aflați de o parte și de alta a gratiilor, monologhează brebanian pe tema puterii și a căilor prin care aceasta poate fi exercitată, inclusiv dominația fizică, ajungînd pînă la controlul total asupra celuilalt, fără a exclude chiar nivelul sexualității. Trimiterile livrești sînt multiple, iar impresia de déja vu este covîrșitoare. Pe lîngă modelul Breban, amintit înainte, prefațatorul, cărții, Paul Cernat, mai amintește de Dostoievski, Camus, Kafka, Strindberg, Nietzsche, la care ar trebui adăugat, obligatoriu, Ignatiu de Loyola. Monologul gardianului este o
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
Mihai Crama, de asemenea cu Șerban Cioculescu, pentru care am avut o înaltă prețuire, cu al cărui fiu Barbu am fost întreaga viață prieten nedespărțit. I.C.: Cît este biografie, transpunere autenticistă și realitate valorificată artistic, și cît proiecție imaginativă, substrat livresc, cadru mitic, în romanul Blocada? P.Ch.: Scriind Blocada am avut intenția să propun o metaforă pentru deșertăciunea iluziilor omenești, despre înfrîngerea unor idealuri. Și pentru aceasta, am avut drept spațiu de desfășurare cel în care mă aflam, portul Constanța, care
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
poeziei, Ștefan Aug. Doinaș ilustrează, în cele două domenii, o egală aspirație spre clasicitate, spre rigoare formală, spre echilibru al aserțiunilor, niciodată stridente, întotdeauna având alături calmul valorilor și ritmul măsurat și amplu al erudiției decomplexate, care face din referința livrescă o a doua natură a cărturarului. Temele eseurilor lui Ștefan Aug. Doinaș sunt de o diversitate elcoventă pentru deschiderea culturală a autorului. Fie că scrie despre metaforă și viziune, despre formulă, manieră și clișeu poetic, despre poezie și experiment sau
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
fi fost scopul?/ (întrebare învățată și nedezvățată)/ la asemenea întrebare n-am răspuns doamne/ sau mai exact: răspund (doar) cu capul.” (p. 62) Față de suprarealismul pe care jură, Mircea Horia Simionescu face, totuși, un pas înainte. Nu numai în sensul livrescului, ci al unui întreg complex expresiv care cuprinde cam tot ce ține de perfecta stăpânire a limbajului. De aceea, o matrice stilistică limpede nu prea poate fi delimitată. (Amprenta stă, cum anticipam, în atmosferă.) Versetele de unică folosință sunt operă
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
nu lipsesc elementele ludice și simbolice, concentrate în jurul cifrei 41 care desemnează polisemic: vârsta lui Kafka în anul morții și vârsta abia împlinită de Vila-Matas; numărul intertextelor kafkiene inserate de autor în cele unsprezece povestiri, pentru a crea o „atmosferă livrescă și cehească”, „citate ascunse” din scrierile lui Kafka, nesemnalate de autor, urmând ca cititorul să le ghicească, eventual, dar nu neapărat necesar. În schimb trimiterile la tematica prozelor kafkiene sunt evidente în paratexte. Titlul, Fii fără fii poate fi o
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
la Paris, un contact direct cu atmosfera și cu tendințele artei europene și, mai ales, o vizită de inițiere prin marile muzee ale lumii. Contactul nemijlocit cu experiențele artistice europene, intuiția spiritului lor viu, documentarea directă și nu doar cea livrescă ar fi distribuit, poate, altfel accentele în universul artistic al pictorului. Această problemă și-o pune în mod repetat și cu multă gravitate, în mai multe rînduri, el însuși: ,, M-am întrebat, nu o dată, scrie el, dacă în educația mea
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
80 (Darrida, Todorov, Northrop Frye). Nu uită tezele estetice ale lui Tudor Vianu și ideile filozofice ale lui C. Noica, dar nu folosește rezultatele recente, omologate intern și internațional, ale hispanicilor români. Indic numai tezele de doctorat ale Ileanei Scipione (Livrescul La Borges și Mircea Eliade) și Victoriei Baraga (Fenomenul apocalipsei în "Cien años de soledad"), precum și cartea pe care mi-a publicat-o Academia venezuelana de istorie și intitulată Nueva visión sistemică de la narrativa hispanoamericana (Caracas, 1986, 367 p.). Dacă
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
epistole adresate lui Odobescu, autorul lui Pseudo-kynegeticos. De ce l-a ales pe Odobescu pentru a-i scrie i-o spune chiar destinatarului în ceremonioasa „introducțiune”: „Interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al Domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești”. Ar fi o punte care să-i lege peste un veac și jumătate pe cei doi, o afinitate în temeiul căreia, după atâta vreme scursă, au multe să-și spună. Cum de nu? Odobescu, de pildă, nu știa nimic despre
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
Este exact ceea ce cred și eu. Maria interpretată de Maia Morgenstern este o mamă care asistă la schingiuirea și uciderea fiului ei. Aceasta înseamnă nu o cădere în realism (sau în naturalism, cum s-a spus), ci o renunțare la livrescul simbolisticii biblice și o regăsire a dimensiunii metafizice a tragediei (întrucât dragostea părinților pentru copiii lor este, în esența ei, metafizică). În creația literară și artistică pe care o cunosc, numai personajul lui Gogol, Taras Bulba, mai suferă astfel, ascuns
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
asupra poetului Sorin Mărculescu, o discreție întîlnită altfel deseori atunci cînd asemenea structuri intelectuale se manifestă poetic. Mă gîndesc, de pildă, la poezia lui G. Călinescu, Perpessicius sau, mai ales, la aceea a lui Vladimir Streinu. Nu întotdeauna pretinsa uscăciune livrescă stă în calea receptării acestora ca adevărați poeți, ci, poate, inflexibilitatea criticii obișnuite cu etichetări univoce. Volumul apărut anul acesta la Editura Vinea este, ne spune autorul, o continuare a aventurii poetice din volumul Carte singură (1982) și cuprinde poeme
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
recollected în tranquility", ecouri ale vieții de cetate - în poemele lui Sorin Mărculescu apar nume, personaje reale, discuții care au avut loc (cu Gellu Naum, de exemplu), așa cum la Dante apar personajele politice ale vremii - toate pe un fond profund livresc, savant. Lumina de seară e produsul unei umbratilis vita care păstrează ecouri din lumina orbitoare a zilei marcate istoric. De altfel, Sorin Mărculescu spune că: "Urme ale acestei irupții de discurs civic reprimat pînă atunci (e vorba despre activitatea sa
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
în primul rînd un gest dirijat către planul la care, tot încarcerați de istorie, nu putem decît năzui, pregătindu-ne însă după puteri întîlnirea cu el." Această dirijare se face aproape imperceptibil, urme de biografism se împletesc cu eliotiene trimiteri livrești: "în/ dimineața de 25 mai 1999 vedem cum o vulpe traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă-n tufișuri prefăcîndu-se-n/ trenul urban ce-aleargă spre casă. Și iepuri. Și mii de studenți/ peste podul fără apă sub el și bibliotecile
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
căci vine-un timp cînd nu mai poți/ și nu-i nevoie să mai lași/ în crîngul de pe urmă pași:". O altă baladă, poate cea mai frumoasă din volum, dezvoltă aceeași stranie seducție născută, ca la Ion Barbu, din întîlnirea livrescului, a cerebralului, cu o amețitoare lume mediteraneană: "drum la cordoba prin cretă/ și izvoare vii sub moarte/ nu țipa cînd apa-n tine/ se strecoară de departe:/ flori de portocal îți smulge/ vie moartea ți-o împarte/ și-ajunăm avînd
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
Rodica Zafiu Gramaticile românești constată în genere slaba prezență a viitorului anterior în limba actuală. De altfel, acest timp verbal este o formă cultă, livrescă, a cărei prezență în sistemul limbii pare să fi fost totdeauna marginală (chiar apariția fiindu-i tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingviști reprezintă o evoluție internă, de tip romanic, în vreme ce după alții ar reflecta o influență slavă, manifestată
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
ingrediente noi după placul inimii și talentului autorului: romanul Ultimul grec al scriitorului Aris Fioretos. Dar mai multe despre această carte, despre autorul ei, cu care am avut șansa să stau de vorbă în fața microfonului, la Göteborg, la începutul periplului livresc, din această toamnă - cu altă ocazie. Rodica Binder, Bonn - octombrie 2011
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]