1,747 matches
-
membră în Consiliul de Administrație al GDS. Rodica Culcer este căsătorită și are un fiu. În februarie 2007, Asociația Civic Media a cerut CNSAS verificarea relațiilor Rodicăi Culcer cu fosta Securitate, susținând ca jurnalista avea, în anul 1989, gradul de locotenent-colonel în Securitate. În același an, CNSAS a decis ca Rodica Culcer nu a colaborat cu Securitatea.
Rodica Culcer () [Corola-website/Science/309681_a_311010]
-
cu tancuri Panther au sosit la Son și încercat să pună stăpânire pe podul Bailey. Și aceste forțe au fost respinse, de această dată cu ajutorul tunurilor antitanc debarcate de curând, iar aliații au preluat ferm controlul podului. Forța comandată de locotenent-colonelul John Dutton Frost a reușit să reziste pe pozițiile cucerite și a stabilit legătura pe la prânz cu Divizia I prin intermediul rețelei publice de telefonie. Ei au aflat că nu există șanse ca blindatele Corpului al 30-lea să poată străpunge
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
atât de ridicat, iar clădirile care-i adăposteau erau într-un așa mare pericol de prăbușire, încât părțile combatante au căzut de acord asupra acceptării unui armistițiu de două ore, timp în care răniții aliați, (printre care și comandantul lor, locotenent-colonelul John Dutton Frost), să fie evacuați și predați spre îngrijire părții germane. Comanda britanicilor a fost preluată de Frederick Gough. Germanii au eliminat pe rând restul punctelor de rezistență pe parcursul zilei, recucerind controlul asupra rampei nordice de acces pe pod
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
schimba rezultatul bătăliei, mai ales în condițiile în care echipamentele readio ale Aliaților nu au funcționat corespunzător. După război, au apărut unele voci care au afirmat că rețeau rezistenței olandeze fusese penetrată de germani. Un ofițer superior olandez de contrainformații, locotenentul-colonel Oreste Pinto, a publicat după război o carte de succes, „Spy Catcher”. El a pretins că una dintre cele mai importante personaje ale rezistenței olandeze, Christiaan Lindemans („King Kong”) a fost de fapt agent german și ar fi trădat Operațiunea
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege, fiind numit locțiitor tactic al comandantului (noiembrie 1943 - octombrie 1944, ianuarie - martie 1945) și comandant al Diviziei (octombrie 1944 - ianuarie 1945 și martie - mai 1945). A fost avansat la gradele de locotenent-colonel în februarie 1944 și apoi colonel în decembrie 1944. Prin Decretul Regal nr. 3232/11 noiembrie 1946, colonelul Haupt a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a cu spade. După terminarea războiului, Mircea Haupt este înaintat la
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
(alternativ: Rioșianu, n. 1892 - d. 30 august 1941) a fost un militar român, care a îndeplinit funcția de ministru al Bucovinei în 1941. A fost căsătorit cu Sonia Economos. A avut gradul de locotenent-colonel și a îndeplinit funcția de subsecretar de stat pentru poliție și siguranță în Ministerul Afacerilor Interne în perioadele 10 - 14 septembrie 1940 (în Guvernul Ion Antonescu (1)) și 14 septembrie 1940 - 24 ianuarie 1941 (în Guvernul Ion Antonescu (2)). În
Alexandru Rioșanu () [Corola-website/Science/308851_a_310180]
-
fată. Mama sa a murit în 1916. S-a înscris în partidului nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel - în ) din Wehrmacht, armata germană). După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de "Ricardo Klement", emis
Adolf Eichmann () [Corola-website/Science/309866_a_311195]
-
chiar de încheierea școlii de către contele de Provence, viitorul rege Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
de Agricultură din Pardes Hanna, la Școala Diplomatică a Agenției Evreiești și apoi la Școala de Stat Major din Franța. În anul 1939 și-a început cariera militară în cadrul Hagana și apoi a servit în Armata Britanică cu gradul de locotenent-colonel. A desfășurat o activitate activă pentru salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
Italien (1775), pe care apoi îl părăsește, după ce este concediat. Este pe rând vânzător, mus în marină și apoi brigand dar se dedică din nou carierei militare pe care nu o va mai părăsi, ascensiunea sa fiind una rapidă. Ales locotenent-colonel de voluntarii din Var în februarie 1792, servește în "Armata din Italia" până în 1798. Cu toate acestea, era greu de imaginat că o bună parte din marii comandanții francezi ai epocii, inclusiv unii din viitorii mareșali, aveau să servească sub
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
de Drept a Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obținând diploma de licență în Drept, cu o lucrare de licență privitoare la combaterea terorismului internațional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) și colonel (1990). Apoi, în perioada mai 1990 - decembrie 1994, a îndeplinit funcția de Șef al Secției Operații în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el și-a desăvârșit pregătirea militară participând la diferite
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
1977, București) militar de carieră român, ministru al apărării în anii 1939-1940. A fost ofițer în armata austro-ungară. La 1 aprilie 1916 s-a mutat în România, unde a fost încorporat în Armata Română cu gradul de maior. A devenit locotenent-colonel la 1 septembrie 1917. A fost secretar general al Ministerului Apărării (1932-1933). A devenit apoi general în armata regală română, șef de Stat Major, comandant al Armatei a IV-a (19-22 septembrie 1940), iar între 21 septembrie 1939 - 4 iulie
Ioan Ilcuș () [Corola-website/Science/304952_a_306281]
-
Statul Major al Corpului 3 Armată Galați. A participat la Războiul de Întregire (1916-1918). Avansat la gradul de maior la 1 noiembrie 1916, ofițerul este numit șef de Stat Major la Divizia 13 Infanterie Ploiești. Este avansat la gradul de locotenent-colonel, la exceptional, la data de 1 septembrie 1917. În perioada 01 iulie - 01 octombrie 1918 este detașat la Comisariatul General al Basarabiei. Un an mai târziu, i s-a încredințat funcția de șef al Diviziunii a II-a cu secțiile
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
1972 este numit în funcția de comandant al Regimentului 6 Tancuri "Ion Buteanu", din cadrul Armatei a 3-a, pe care o va deține până la 13 august 1976. În această perioadă, este avansat din nou în mod excepțional la gradul de locotenent-colonel la 23 august 1974 și urmează Cursul postacademic de perfecționare, Secția arme întrunite (1 decembrie 1975 - 31 mai 1976), timp în care este înlocuit temporar de la comanda regimentului. Perfecționându-și în mod continuu pregătirea militară, este numit la data de
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
1990-1994 funcția de deputat în Parlament, iar Vasile Plămădeală jurist, specialist în drept international, a activat în cadrul Comitetului de Stat Pentru Relații Economice Externe de pe lângă Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice. Trofin Macrinici, născut la 26 iunie 1898 în Biești, locotenent-colonel. A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei (1941) și a Transilvaniei de Nord (1944). Propus pentru decorare cu ordinul "Mihai Viteazul" la 27 mai 1947. Arestat după câteva zile și predat autorităților sovietice. Deportat în lagărul de exterminare Vorkuta din
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
a rupt apărarea inamica (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) între cota 536 și localitatea Mărăști. O sarcină deosebit de dificilă i-a revenit regimentului 22 infanterie care a avut sarcina să nimicească apărarea inamica din localitatea Mărăști. După lupte grele, locotenent-colonelul A. Gheorhoiu, comandantul regimentului a reușit cu oamenii săi să ajungă pe înălțimea ce domină localitatea Mărăști. Acest lucru a fost posibil deoarece 2 companii s-au desprins din corpul regimentului cu sarcina de a fixa inamicul în localitate creând
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
aceleiași zile. Pe direcția principală atacul a fost oprit de către Divizia 18 infanterie română pe aliniamentul format de valea râului Teleorman. Cu scopul de a intoarce apărarea diviziei, un batalion de vânători -sub comanda căpitanului Engels- din Regimentul (2)9 (locotenent-colonel Anschauer) din avangarda Diviziei 217 germane (general von Galwitz) a ocupat în după-amiaza zilei de 27 noiembrie satul Prunaru. Pentru a evita încercuirea și asigurarea retragerii forțelor spre o nouă pozitie, generalul Alexandru Referandru (comandantul Diviziei 18 Infanterie) a hotărât
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
cu decizii întotdeauna gândite și limpede motivate”. Revenit în țară a fost mutat în Marele Stat Major, apoi la Școala Superioară de Război unde a fost profesor de tactică generală. La 1 iulie 1927 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. Între 1926 și 1929, cu o pauză de 1 an a fost detașat la cabinetul mareșalului Averescu. Acesta declara: „Acest ofițer distins merită, pot zice este chiar în interesul armatei să meargă înainte în carieră, cât se poate de repede
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
nopți, sumar echipat, fără hrană, reușește să treacă Nistrul pe gheață, în apropierea Hotinului, în zona de dislocare a regimentului 4 Roșiori. Datorită dăruirii și perseverenței cu care înțelege să-și facă datoria, este avansat la excepțional la gradul de locotenent-colonel, la 16 aprilie 1917, și tot la excepțional primește și gradul de colonel la 1 aprilie 1919, adică exact după 20 de ani de carieră militară. Apariția carelor de asalt pe marea scenă a confruntărilor armate determină Ministerul de Război
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
I s-a acordat direct gradul de maior. A revenit în România în august 1944, având funcția de șef al Secției Educație și Cultură. Este numit apoi locțiitor politic al Diviziei "Horia, Cloșca și Crișan" și înaintat la gradul de locotenent-colonel. A îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Ministerul de Război (pentru Armata de Uscat) (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945). După întoarcerea în țară, este ridicat la gradul de general și numit inspector general al Armatei pentru educație, cultură
Dumitru Petrescu () [Corola-website/Science/306210_a_307539]
-
și patru fete (Aurora, Elena, Cornelia și Viorica). În 1887 a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. Avansează treptat pe scara ierarhică: căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București. La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului știintific al școlii
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
împuternicire cu caracter militar, cu toate că încă eram general-colonel în activitate, deci nu aveam calitatea de a da ordine unităților MApN, MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice."" După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ștefan cel Mare” din Iași - dacă se impune înarmarea militarilor cu muniție de război împotriva eventualilor demonstranților, "am mai precizat - erau de față mai mulți oameni - că dacă vor avea
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
mai mult”. Vasile Milea a fost admis ca membru al PMR abia la 20 septembrie 1957. Ca urmare a unui control efectuat de Controlul Financiar Intern (CFI), i s-a descoperit o pagubă de pește 700.000 de lei, iar locotenent-colonelul Milea a fost destituit de la comanda Diviziei 9 Mecanizata „Mărășești”. A fost acuzat de lipsuri în gestiune (la parcul auto, la carburanți, o butelie de aragaz), fraudă (depășirea normelor de kilometri), dar și că și-a obligat subordonații să fure
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
României din Bagdad și a supervizat transportul și perioada de diebriefing la care au fost supuși jurnaliștii români la vila SRI-ului. De asemenea, a asistat și la audierea jurnaliștilor de către comisia de anchetă irakiană condusă de generalul Raad și locotenent-colonelul Moaed, deplasată la București imediat după eliberare. După cum declara mai târziu, "într-adevăr, este adevărat, Serviciul Român de Informații a avut o implicare în ceea ce înseamnă operațiunea de salvare. Pe un anumit segment de acțiune am reprezentat instituția, ca specialist
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
noastre, nu am avut suprapuneri, cel puțin, atât cât eu am fost acolo, nu am fost toată perioada, cu o acțiune a așa-zisului doctor Yassin" . La data de 27 iulie 2005, Florian Coldea a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și numit prin Decret al Președintelui României în funcția de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informații (și înlocuitor legal al directorului), cu rang de secretar de stat, începând cu 1 august 2005 . A fost avansat la gradul de
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]