2,956 matches
-
The challenges to America's national identity, Simon and Schuster, New York,2004; Held David (coord), Transformări globale. Politică, economie și cultură, Polirom, Iași, 2004; Hurduzeu Ovidiu, Sclavii fericiți, Timpul, Iași, 2005; Hurduzeu Ovidiu, Platon Mircea, A treia forță: România profundă, Logos, București, 2008; Ikenberry John G., Liberal order and imperial ambition, Polity Press, 2006; Ikle Fred Ch., Every War Must End, Columbia University Press, New York, 2005; Joffe Joseph, Uberpower: The imperial temptation of America, W.W. Norton, New York, 2006; Laszlo Ervin
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
artaudian despre teatru devin mai limpezi prin raportarea lor la această tentativă de restaurare a forțelor eidolon-ului și ale colossos-ului, adică a materiei ca deschidere spre invizibil. Michel Serres susținea că vinovate de prăbușirea și îngroparea statuilor sunt cuvintele, triumful logos-ului. Ei bine, demersul lui Artaud pare să țintească tocmai dezgroparea statuilor, repunerea pe soclu a idolilor din străvechile culturi magice, în încercarea de a face din teatru acel loc privilegiat unde, opusă unei culturi a logos-ului, s-ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sunt cuvintele, triumful logos-ului. Ei bine, demersul lui Artaud pare să țintească tocmai dezgroparea statuilor, repunerea pe soclu a idolilor din străvechile culturi magice, în încercarea de a face din teatru acel loc privilegiat unde, opusă unei culturi a logos-ului, s-ar afirma o cultură a materiei, preeminența lumii fizice, concrete, a unei materialități pe care să se sprijine manifestarea invizibilului, așa cum se întâmplă în cazul colossos-ului ori în acela al zeului-obiect. Căci, atunci când vorbește despre teatrul balinez, de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este „o singură (entitate) În două naturi (en dyo physeis), unite Într-o singură persoană și ipostază (eis hen prosopon kai mian hypostasin)”. Care erau ipostazele cu care urma să fie identificat Cristos? Indiferent de statutul exact al imnului către Logos cu care se deschide Evanghelia după Ioan, el este cu siguranță unul dintre cele mai timpurii, dacă nu primul moment al cristologiei În care Cristos este identificat cu ipostaza divină numită Logos. Logos, Însemnînd multe lucruri În grecește, inclusiv „cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cristos? Indiferent de statutul exact al imnului către Logos cu care se deschide Evanghelia după Ioan, el este cu siguranță unul dintre cele mai timpurii, dacă nu primul moment al cristologiei În care Cristos este identificat cu ipostaza divină numită Logos. Logos, Însemnînd multe lucruri În grecește, inclusiv „cuvînt” și „rațiune”, avea În filozofia și În știința contemporană greacă semnificația de fațetă a minții divine, de forță creatoare și structurantă a universului. Cu toate că În unele scrieri creștine timpurii, cum este Păstorul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Indiferent de statutul exact al imnului către Logos cu care se deschide Evanghelia după Ioan, el este cu siguranță unul dintre cele mai timpurii, dacă nu primul moment al cristologiei În care Cristos este identificat cu ipostaza divină numită Logos. Logos, Însemnînd multe lucruri În grecește, inclusiv „cuvînt” și „rațiune”, avea În filozofia și În știința contemporană greacă semnificația de fațetă a minții divine, de forță creatoare și structurantă a universului. Cu toate că În unele scrieri creștine timpurii, cum este Păstorul din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de fațetă a minții divine, de forță creatoare și structurantă a universului. Cu toate că În unele scrieri creștine timpurii, cum este Păstorul din Hermas, Cristos este identificat cu Sfîntul Duh și apare În ipostaza unui Înger (9.12.6.-8), cristologia Logosului, cunoscută și drept cristologia „Înaltă”, devine pe la Începutul secolului al II-lea mai influentă decît toate alternativele ei. Nu toate aceste alternative erau ipostazice. La Început a existat și o cristologie „joasă” iudeo-creștină, care Îl considera pe Cristos drept om
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a născut ființă umană și a fost adoptat ca fiu al lui Dumnezeu la botez. Cariera cristologiei „Înalte”, cu tendință spre docetism, este mai susținută În cadrul școlii teologice din Alexandria, În vreme ce cristologia „joasă”, deși devenise de acum o cristologie a Logosului cu drepturi depline, se dezvoltă În Antiohia. În decursul Îndîrjitelor controverse asupra credinței din secolele al IV-lea și al V-lea, școala din Alexandria va Înfrînge progresiv școala antiohiană și Îi va declara eretici pe unii dintre maeștrii acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
IV-lea și al V-lea, școala din Alexandria va Înfrînge progresiv școala antiohiană și Îi va declara eretici pe unii dintre maeștrii acesteia. Dintre Părinții subapostolici, Ignațiu din Antiohia (circa 110 p.C.) este primul care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu Sophia și l-a vărsat afară (exereuxamenos: II.10; cf. Ps. 44:2
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu Sophia și l-a vărsat afară (exereuxamenos: II.10; cf. Ps. 44:2) Înainte de toate celelalte. S-a slujit de acest Logos ce de o slugă a lui la lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În măruntaiele sale, l-a zămislit Împreună cu Sophia și l-a vărsat afară (exereuxamenos: II.10; cf. Ps. 44:2) Înainte de toate celelalte. S-a slujit de acest Logos ce de o slugă a lui la lucrurile pe care le-a făcut și prin el le-a făcut pe toate (cf. Ioan 1:3). I se spune Începutul fiindcă el conduce și stăpînește tot ceea ce este croit prin el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-a pogorît În profeți și a vorbit prin glasul lor despre facerea lumii și toate celelalte. Căci profeții n-au existat cînd a luat ființă lumea; nu erau decît Sophia lui Dumnezeu care există În el și sfîntul său Logos care este totdeauna Împreună cu el34”. Cristologia celui mai distins dintre Părinții Bisericii din secolul al III-lea, Origen, este de asemenea o cristologie bazată pe Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumea; nu erau decît Sophia lui Dumnezeu care există În el și sfîntul său Logos care este totdeauna Împreună cu el34”. Cristologia celui mai distins dintre Părinții Bisericii din secolul al III-lea, Origen, este de asemenea o cristologie bazată pe Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor secolului al IV-lea, asemenea afirmații deveneau suspecte de erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci cînd, potrivit aprigului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sfîntul său Logos care este totdeauna Împreună cu el34”. Cristologia celui mai distins dintre Părinții Bisericii din secolul al III-lea, Origen, este de asemenea o cristologie bazată pe Logos/Sophia. Ca și Teofil, Origen are tendința de a numi Sophia Logosul care preexistă Împreună cu Dumnezeu 35. În focul controverselor secolului al IV-lea, asemenea afirmații deveneau suspecte de erezie. Arie putea fi un origenist autentic atunci cînd, potrivit aprigului său adversar Atanasie, făcea aserțiunea că „există două «Înțelepciuni» (sophiai): una care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bancherul, Asclepiodot și Artemas ori Artemon 39. Un reprezentant mai tîrziu al acestui curent s-ar putea să fi fost Pavel din Samosata, condamnat În anul 268 de Conciliul din Antiohia. Doctrina lui ne este prea puțin cunoscută 40. Cristologia Logosului a fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să fi fost Întărită de utilizarea de către Filon a expresiei „Dumnezeu” sau „Al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anume Cleomenes, care i-a Îmbrățișat ideile. Este spre cinstea geniului lui Origen că a Încercat să rezolve cît mai multe probleme de cristologie. El a anticipat controversele secolului al IV-lea prin insistența cu care a afirmat fuziunea dintre Logos și un suflet omenesc 42. Există dovezi că principalul oponent al origenistului Arie, Atanasie din Alexandria, nu credea că Logosul a preluat un suflet omenesc 43. Oricum, Apolinarie din Laodioceea interpreta formula afirmînd că Cristos este „Dumnezeu făcut carne” (theos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
multe probleme de cristologie. El a anticipat controversele secolului al IV-lea prin insistența cu care a afirmat fuziunea dintre Logos și un suflet omenesc 42. Există dovezi că principalul oponent al origenistului Arie, Atanasie din Alexandria, nu credea că Logosul a preluat un suflet omenesc 43. Oricum, Apolinarie din Laodioceea interpreta formula afirmînd că Cristos este „Dumnezeu făcut carne” (theos ensarkos), vrînd să spună că Logosul luase locul minții omenești a lui Cristos. Această presupunere poate fi Înțeleasă În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Există dovezi că principalul oponent al origenistului Arie, Atanasie din Alexandria, nu credea că Logosul a preluat un suflet omenesc 43. Oricum, Apolinarie din Laodioceea interpreta formula afirmînd că Cristos este „Dumnezeu făcut carne” (theos ensarkos), vrînd să spună că Logosul luase locul minții omenești a lui Cristos. Această presupunere poate fi Înțeleasă În lumina trihotomiei platoniciene trup-suflet-minte (nous), potrivit căreia Logosul poate Înlocui cu ușurință sufletul rațional al unei ființe omenești. Intuind acest lucru, Apolinarie și-a făcut o preocupare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]