547,468 matches
-
în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele din stațiunile climaterice ale tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
în absența libertății". într-o prefață excelentă, Aurelian Crăiuțiu, care trăiește pe viu transmutarea acestor nobile idei în America, unde au făcut cariera bine cunoscută, rezumă toate marile întrebări ale patriotismului civic și ale dilemelor etnice. După Viroli, "limbajul naționalismului ia naștere pe ruinele patriotismului republican", când națiunea începe să fie concepută ca spațiu cultural unic, diferențiator. Herder, apărând cultura germană de spiritul francez dominator în epocă, este primul militant pentru națiune în acest sens. Națiunea culturală exaltă - valențele religioase au
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Pe vremuri, Balada chiriașului grăbit sau alte anecdote versificate păreau să-i încînte pe cititorii lipsiți de gust artistic ori pe cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă era luată drept poezie adevărată. În definitiv, Topîrceanu n-a fost citit tocmai pentru poeziile lui bune și originale. Rapsodistul a fost preferat liricului. O etichetă pripită, reflectînd o proastă idee de poezie, a scos în față ce nu trebuia, ascunzînd fondul
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-a fascinat, intuind nu știu ce semnificație metafizică dincolo de putrefacție. Tata m-a apucat de braț și m-a luat de acolo. Altă dată, unul dintre ciobanii care ne păzea turma a fost înjunghiat în spate, în urma unei certe stupide, și a murit. Toți bărbații purtau un cuțit la brâu. Medicul satului și asistentul lui, care făcea și pe bărbierul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
televiziunea contribuie eficient la depersonalizarea spectatorului. Există mașini, motociclete, frigidere, o bunăstare bine și sârguincios elaborată de societatea asta a noastră, în care progresul științific și tehnologic au exilat pe un teritoriu îndepărtat morala și sensibilitatea omului. Entropia, haosul au luat forma din ce în ce mai înspăimântătoare a exploziei demografice. Eu am avut norocul să-mi petrec copilăria în Evul Mediu, în acea epocă "dureroasă și rafinată", cum zice Hauysmans. Material - dureroasă, spiritual, rafinată. Exact invers decât azi. Tobele din Calanda Există în câteva
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară în leagăn, când aveam doar două luni. Apoi am luat parte la ea de nenumărate ori; până acum câțiva ani, mulți prieteni cu care am împărtășit-o au fost la fel de tulburați ca și mine. În 1980, când am fost ultima oară în Spania, am adunat mai mulți invitați într-un
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pe corupți? O fi făcut vreo fărâmă de bine țării, încât să merite eterna noastră recunoștință? în ritmul acesta, în câțiva ani România va fi împărțită între o majoritate cu paznici la poartă și o minoritate care încă îndrăznește să ia autobuzul pentru a merge la serviciu. xistă, fără îndoială, o complicitate între tartorii serviciilor de protecție și pază și șleahta gogoașelor umflate ce-și imaginează că viața lor e atât de prețioasă încât eu, cetățeanul, sunt dator să înfund mâna
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
reconfigurare a celei din urmă. Fenomenul e astfel înfățișat de Mircea Eliade, în Proba labirintului: "M-am simțit descendentul și moștenitorul unei culturi demne de interes, întrucît e așezată între două lumi: cea occidentală, complet europeană, și cea răsăriteană. Am luat parte la cele două universuri. Occidentul prin limba latină și prin moștenirea Romei, în obiceiuri. Însă am luat parte și la o cultură influențată de Orient și împămîntenită în neolitic. Am înțeles asta ca român, dar cred că înseamnă același
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
descendentul și moștenitorul unei culturi demne de interes, întrucît e așezată între două lumi: cea occidentală, complet europeană, și cea răsăriteană. Am luat parte la cele două universuri. Occidentul prin limba latină și prin moștenirea Romei, în obiceiuri. Însă am luat parte și la o cultură influențată de Orient și împămîntenită în neolitic. Am înțeles asta ca român, dar cred că înseamnă același lucru pentru un bulgar, un sîrbo-croat, în concluzie pentru Balcani, Europa de sud-est și pentru o parte a
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
de pe estetic (Maiorescu, Lovinescu, Călinescu) pe spiritual. Sub egida lui Nae Ionescu, actul cultural devine la "criterioniști" în speță experiență, autenticitate, inițiere, surclasînd construcția migăloasă, sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E.
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
egida lui Nae Ionescu, actul cultural devine la "criterioniști" în speță experiență, autenticitate, inițiere, surclasînd construcția migăloasă, sistemul rigid, limitativ. Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
Măcar atît pentru cei reticenți față de sfera spiritualității! Discipolii săi au ilustrat modul înalt al libertății de gîndire propus de magistru, într-o frenezie a disocierilor și asocierilor, într-un joc superior ce tinde a se desprinde de ordinea practică, luată drept pretext, fapt ce constituie în esență un antidot al discursului totalitar, irecuperabil în univocitatea sa despotică, al limbii de lemn, precum o expresie a facultății creatoare... Cuvîntul lor de ordine este libertatea. Din care pricină și îndepărtarea de Nichifor
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
fost în România interbelică un romancier de mare succes. A fost notoriu în aceleași medii, dar se poate compara succesul său cu acela al romancierilor Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pentru a nu mai vorbi de Sadoveanu?!...". Considerații demne de luat în seamă cînd se exagerează impactul social al unei literaturi de cabinet, al unui fenomen elitar, ceea ce am relevat noi înșine nu o dată. Dar "școala" lui Nae Ionescu nu și-a închis porțile, arată Dan Ciachir, o dată cu al doilea război
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
lui Nae Ionescu nu și-a închis porțile, arată Dan Ciachir, o dată cu al doilea război mondial, care a dus la risipirea, reducerea la tăcere ori moartea prematură a reprezentanților săi. Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Vintilă Horia se transmută în străinătate, luînd, într-un fel, existența de la capăt. Mihail Polihroniade este executat, Haig Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
că ar fi o criză a intelectului blazat ce se pune în scenă cu mare dexteritate). O scenografie în care se pot identifica reminiscențele valorilor pierdute, încastrate în magma imaginarului infernal, în vederea unei reprezentații al cărei titlu ar putea fi luat din Blake: "căsătoria cerului și a infernului": "Trăiam la Veneția, departe de judecata de apoi,/ și stînjenei țîșneau din gura mea./ Sub luna de smoală pluteau palatele/ ca niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
călugării pontificali,/ ogivele îți strîngeau capul în menghina rece,/ inelul emailat licărea precum ochiul de pește mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub lagună,/ mireasma femeii de doge, nebună./ Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin, codoșii susurau despre albeața cărnii tale,/ neguțătorii chicoteau
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
răului tribal care a creat și întreținut sistemul de-a lungul existenței sale; comunismul poate să vină și să treacă, spiritul național rămâne. Dacă s-a putut spera, totuși, că lucrurile se vor petrece altfel este pentru că noi refuzăm să luăm notă de natura și originea răului colectiv, continuând să-l căutăm fie în afara noastră, fie în persoana câtorva indivizi, dar niciodată acolo unde el se află, adică în spiritul tribului însuși, singurul care are puterea necesară să determine natura morală
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
el transcende spiritul iudaismului pentru a-l integra, ca pe o cale de acces și ca pe un posibil răspuns la întrebările filosofice existențiale”. Asupra aceleiași perioade a vieții și operei tânărului Fundoianu se apleacă Ramona Fotiade (Universitatea din Glasgow), luând în seamă “supraimprimarea temelor corespunzând, pe de o parte, iudaismului, și pe de alta, filosofiei tragediei, formulate de Șestov” (Iudaism și elenism: o căutare a identității). Două contribuții bibliografice încheie aceste incursiuni: un “bilanț al bibliografiei”, realizat de Eric Friedman
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
dă bătălia pentru România susținând autorii furtului intelectual -, deoarece prin gesturile lor dovedesc că puțin le pasă de reputația României în lumea civilizată. Plagiaturi s-au produs multe peste tot; dar nicăieri conducătorii de state și guvernele nu le-au luat apărarea! Nu știm cum se va încheia povestea ministrului Sănătății, dar este incalificabil că afacerile de plagiat să fie justificate și lăsate fără sancțiune dură atât de lungă vreme. Și cazul ministrului nu este singular. Pentru a curma o asemenea
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
un individ leit semănându-ți și care, adresându-ți cuvântul, dă sunet acelorași întorsături de frază ce esențial te diferențiază de ceilalți muritori, poate fi o încercare dintre cele mai stresante ale unei vieți - și poate chiar momentul când aceasta ia brusc sfârșit - ca o ofrandă adusă prea neașteptatei împrejurări. În literatură, Dostoievski s-a ocupat de asemenea cazuri, iar la distanță de oceane, Edgar Allan Poe, urmați de cohorte de prozatori vâslind în reci sudori către golfurile postmodernismului. Spaima unei
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
duminicală înserare, mă legăna până la reverie, îmi dădea, cum obștește se spune, aripi, când, deodată, din dreptul unui castan ce mai spulbera pumni de lacrimi, un ins într-o geacă ponosită mi se așeză de-a curmezișul, mai să mă ia în brațe. Zise, crâncen: - Ce-ai de gând, frățioare? În prima clipă nu l-am scrutat din prjiviri, cum iarăși se scrie, dar vocea lui, vag guturală, în ciuda unei indeniabile, inconfundabile muzicalități, mă făcu să tresar. L-am privit atunci
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
că se poate, dar uite că nu vroiesc. Nu rabd ca această Justiție care mi-a fript zilele, să mai și vorbească pe ungurește, ca brazda noastră strămoșească să fie cotropită de cei ce n-au izbutit să ne-o ia pe cale militară, ca ultima fabrică să instre în ghearele străinilor. Nu mă duc, nu mă duc, nu mă duc... Mi se făcuse lehamite de toți și de toate. - Nu-nțelegi, i-am replicat, că e șase seara și de-abia
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
bere, Corona, mexicană. La orele douăzeci, când părăseam localul, încă douăzeci la sută din alegători, într-un iureș năpraznic, de soiul aceluia care i-a dat peste cap pe Baiazid, pe hanul tătar, pe cine n-ai gândit, în fine, luaseră cu asalt secțiile de votare. Fiecare cu dublul lui, îmi ziceam, acuma când Europa era salvată, în zona ei cea mai estică. Și mi l-am închipuit pe dublul președintelui Ion Iliescu deschinzând cu prudență treptele cu covorul uzat pe
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
ori „comunitate de idei” sunt la noi lucruri de ocară: aici, la Porțile Orientului, trebuie să rostești cu voce tremurată numele lui Ștefan sau Mircea, al „Crăișorului” Iancu, al lui Decebal sau al altor embleme ale neamului pentru a fi luat în seamă. Eternul caz Vadim, preșul de care iliescienii s-au folosit ani de zile pentru a-și compromite adversarii, ridică o problemă de principiu vizând legitimitatea puterii de azi. Oare de ce vor toți acești indivizi să ne conducă? Ce
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]