1,956 matches
-
și amenințări. Aveam o poziție mai avantajoasă și mai strategică, fiind protejați de două mașini mari, cu număr de București. Unul din atacatori s-a apropiat primejdios de mult de noi având în mână un cuțit a cărui lamă a lucit pentru o secundă. A lovit. Fratele Ștefan s-a răsucit, a parat lovitura ce viza pieptul său. Cuțitul a deviat spre mâna stângă și sângele a început să coloreze cămașa albă. Atunci am reacționat rapid. Am pus mâna pe o
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
el. / M-am uitat, și iată că a venit de la miazănoapte un vânt năpraznic, un nor gros, și un snop de foc, care răspândea de jur împre jur [s.n.] o lumină strălucitoare, în mi j locu l căre ia [s.n.] lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului [s.n.]. / Tot în mi j loc [s.n.], se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. / Fiecare din ele avea patru fețe, și fiecare avea patru aripi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dintre ele vocala o în loc de a și, mai tîrziu, ș final. Pentru baza străveche au fost propuse radicalele: *mar, „apă“ (extras din variante apropiate ca formă în sanscrită, galeză, bretonă, lituaniană, gotică, latină, slavă), sciticul *maris, „hotar“, tracicul *mar-, „a luci, a străluci“, germanicul mòra, „mlaștină“, un nume de persoană Mariș, Mareș (prezent și în toponimul Maramureș). Traseul pe care l-a străbătut numele străvechi pînă la actuala formă Moreș, Mureș (rostite dialectal Morăș, Murăș) este greu de stabilit, dar important
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Gebeleizis rezultă din compararea zeităților formate din două componente: Semele și Žemyna (zeitatea lituaniană a pământului) cu cele care au un al treilea component în continuarea primelor două: lit. Žameluks, Žiameluks, Žemeluks, în care ultimul component amintește de rom. a luci: lat. lux „lumină”, irl. lόche „fulger”, vgr. leykos „luminos, strălucitor”, vprus. luckis „bucată de lemn pentru foc”, sl. luč „rază, așchie, surcea”; lit. laũkas „animal cu pată albă în frunte; câmp, arătură, chelie”; vind. rōkás, avest. răočah „lumină” etc. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
interzisă; tot în 1667 Hooke descrie celula, iar Anne Charles Larry publică primul tratat de dermatologie. Apar acum primele specializări și medicii specialiști: Albertini din Bologna pentru afecțiunile cardiace; Giovanni Mario Lancisi pentru endocardită; Raymond Vieussens pentru leziunile valvulare; Giovanni Luci, N. Grew pentru malarie; Willis pentru diabet; Perrault pentru Anatomia comparată (1671), Bonnet pentru Anatomia patologică (1679); Le Clerc pentru Istoria Medicinei (prima care apare, 1696). Lèmery pentru Farmacopeea Universală (1697) și Chimie. J. Scultet pentru instrumentarul medical și bandaje
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal s-a înseninat un colț de cer. În fața ochilor, ca un miracol, curcubeul lucea deasupra norilor, care încet-încet se ștergeau... Acolo, cântecul ciocârliei care se înălța în văzduh curat, îi dezmierda auzul într-un chip îmbucurător; toată viața aceea proaspătă, care plutea în jur, o simțea pană în adâncul inimii, mângâindu-i parcă, toate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Zăpada scrâșnea sub opincile țăranului... când întoarse capul, moșierul neclintit, stătea tot acolo ca o statuie. Vântul vâjâia printre crengile fagilor rămuroși... parcă, o ființă uriașă, gemea, abia trăgându-și sufletul, șoptind: „Anuuca... Anuuca!“ Cele din urmă raze ale asfințitului luciră pentru ultima oară, în ochiul acela adânc și cenușiu înecat de tristețea singurătăților acelei ierni... PARTEA ÎNTÂI „Necesitas morimor!.. finisque ab origine pendent!“ Murim când ne naștem!... Sfârșitul atârnă de la începiut deasupra noastră! Manilius „-Dacă ați fi stăpânit furtuna din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări când văzu luminița ochilor ce-i surâdeau Anuca, fata pădurarului prietenește și valul de bucurie... oceanul clocotitor vuind în strâmta temniță
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să crească într-însul... - De ce m-ai despărțit de ea, Doamne! strigă el aproape răstit. A înflorit liliacul... ...Și zilele, săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă... Pân‟ ci scapî, ca șî rândunica, pi urmî, să rătăcească slobod, în adâncu‟ văzduhului albastru nemărginit..!“ Vântoasa trecuse. Soarele a început din nou să lucească, ceața se risipi. Pădurea se limpezi... așa dintr-o dată Deodată, se simți singur și cu sufletul pustiit... Niciodată nu s-a simțit atât de singur. - Sânt sângur, sângur... nici macar Pârvu nu-i acasî!. Far‟ di Pârvu, Anuca nu mergi nicăieri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului lucesc așa..!“ își zise Anton în gând. Animalul se uită țintă spre el și mai făcu doi pași, apoi așteptă adulmecând. Deodată, își înalță capul, brusc...și, încă o dată îl fulgeră cu o privire verzui, apoi, printre arbuștii de alun și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
imediat. Încerci să-l convingi că ți s-a făcut o nedreptate acum zece ani? Încerci să-l recâștigi? — Nu vorbi prostii, zise Darcey privindu-l îngrijorată pe Aidan. Vorbeam despre... —O, știu eu despre ce vorbeați! Ochii lui Nieve luceau de mânie. Îi spuneai ce om îngrozitor sunt și cum am reușit să-l păcălesc și să-l fac să creadă că mă iubește, și cum i-ar fi mult, mult mai bine alături de tine și nu alături de mine - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă mă lași să schimb canalul câteva minute. Barmanul o privi surprins, dar îndreptă telecomanda spre televizor. Încă era știrea principală, însă de data asta exista și un reporter la fața locului. Nieve se înfioră văzând imaginile. Arătau clădirea Ennco lucind în bătaia soarelui - o structură solidă care o făcea să simtă că și compania era solidă - însă cameramanul focaliză imaginea pe ușa imobilului, unde Mike Horgan era scos cu forța în jos pe scările de granit și prin piațetă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Adevărul e că, oricât de mult se distra, tot Europa îi plăcea mai mult. O plantație de măslini în Toscana, își spuse stând pe marginea patului. Poate că până la urmă ăsta e visul meu. Capitolul 34tc Capitolul 34" S oarele lucea pe cer în Palo Alto când Nieve și Aidan sosiră acasă. Nieve stătea pe trotuar cu mâinile vârâte adânc în pantalonii ei albi și largi, așteptând ca Aidan să-l plătească pe șoferul de taxi. Când mașina se îndepărtă, Sienna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și discreți strigă acum în gura mare. Tot ce-a fost măsură se răzbună prin exces. Timizii cântă și prudenții trag cu pistolul. În febra petrecerii, e de ajuns, se zice, un orgoliu rănit și pistolul intră în acțiune sau lucește o machete, lancea folosită la tăiatul trestiei de zahăr, pentru a răzbuna o ofensă. De la sărbătoare la moarte nu e atunci decât un pas. Am greșit, așadar, vorbind despre fiestă ca despre un drog. Beția ei n-are nimic comun
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
răzbună, iată, când mă așteptam mai puțin. Probabil, jungla e foarte aproape de "hacienda" unde suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă ar fi lună plină, s-ar vedea mai bine, cu siguranță. Acum, însă, doar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
satele se mai risipeau, apăreau livezile de meri, viile și carierele de unde cărămidarii scoteau lutul, casele oamenilor erau de lemn, frumos vopsite în azuriu sau ocru, ori rămase pur și simplu la culoarea scândurilor vechi. Câte 29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
evazați de trei palme, își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui, jadul, pana de păun, solzul de crotal, petalele strălucitoare, cărnoase, a miliarde de flori, toate se întindeau și luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe metalice și nuanțe catifelate, încît nici o floare, nici o pasăre, nici o prismă și nici un soare din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și excitat. Am intrat în vilă, am descuiat ușa camerei mele și-am lăsat-o să intre pe lângă mine în căldura sufocantă, în întunericul diluat doar de dreptunghiul mai deschis al ferestrei. Continua să ningă abia sesizabil, cu steluțe ce luceau o clipă în noapte ca apoi să se stingă în stratul anonim depus pe pământ. Pe cât de aspră mi se păruse la început, pe atât de dulce și tandră, de parcă oasele i se topiseră toate, a fost ea în noaptea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fața mea reflectată în apă. Mi-am privit mult timp în ochi imaginea răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne zdrențuite a parcului, nimfa ridicase capul și mă privea în ochi. Buclele, care îi acoperiseră mereu jumătate de obraz, 97 erau acum, ca niște șerpi de metal
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-ai privi în oglindă și n-ai vedea pe nimeni. Conacul, cu cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]