2,384 matches
-
va aduce ziua de mâine» (Proverbe, 27, 1)”<footnote Idem, Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 273 CD. footnote>. Mila este un sentiment ce-l scoate pe om din egoism, este primul pas spre iubirea și comuniunea dintre oameni. Însă, grijile lumești înrobitoare, lăcomia fără de margini și egoismul, acest sâmbure al răului în om sunt adevărate poveri greu de purtat pe umeri de către cel nemilostiv, care nu-și adună prin virtuți lumină spirituală în suflet, închizându-și astfel ușa fericirii și comuniunii
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
lui Iisus, omul-dumnezeu. Dimpotrivă, fiind om real, acesta "răscumpără omenirea" din păcatul adamic prin viața sa de sanctificat, a cărui moarte pe cruce nu constituie decît un episod. Mitul "răscumpărării" nu este altceva decît mitul mîntuirii. Eliberat de orice dorință lumească, fascinat de dragostea față de mister, eroul mitului creștin este victimă a intrigii lumii, a "păcatului" lumii, fără ca dragostea lui pentru aceasta, față de apariția misterului, să fie cît de cît afectată. El rezistă în mod sublim lumii și păcatului originar al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru supraviețuire"2. Acest activism economic al ființei umane poate să apropie măcar, dacă nu să dărîme întru totul, zidurile de hotar dintre om și om, despre care vorbea Tagore. Deci, economia nu este neapărat o formă de cădere în lumesc, ci poate fi tocmai o cale de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi "pîinea cea întru Ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în ma-nuscrisele descoperite la Nag Hammadi, ce au născut o nouă "Hermes-manie". Scopul scrieri-lor îl constituia inițierea novicilor în știința se-cretă, în vederea iluminării și identificării cu absolutul. Chintesența științei hermetice a fost astfel transmisă pînă astăzi, vizînd contopirea înțelepciunii lumești cu cea cerească, divină. Al doilea principiu al lui Hermes susține că fiecare ființă posedă un al doilea corp, eteric, format dintr-o substanță fină, invizibilă, ce înfășoară corpul fizic determinîndu-i starea. Ideea va fi preluată mai tîrziu de Paracelsus
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de-o sora: „sora mea, sărăcia, cu care mă obișnuisem în casa”{\cîte 51}. Un Sfânt contemporan nouă - Sfanțul Ignatie Briancianinov - vorbind despre Sfanțul Vasile că despre unul care a mers multă vreme pe drumul înfrânării, al neagonisirii de cele lumești și al curăției trupești și sufletești, spune: „Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei din Capadocia - acest ierarh, un nevoitor foarte aspru, era pe deplin neagonisitor, neagonisitor până la {\footnote 46 Ibidem, p. 336.} {\footnote 47 G. Bardy, Littérature grecque chrétienne..., p. 124
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
emoționanta piesă de teatru a lui Marcel Pagnol (e o piesă de tinerețe, se numește Jazz) iau sfârșit prin afirmarea supremației cugetului și purității; nu-i mai puțin adevărat că Hyperion și profesorul Blaise (ispitit în anii nebunatici de un lumesc ritmat de muzică de jazz) n-au rămas insensibili la chemările vieții sublunare, că aripile acestuia din urmă au străbătut vipiile trăirii în deplinul înțeles al termenului ori e cazul primului au stat la primejdioasa (critică, spun matematicienii) distanță de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele fundamentale și cu adevărat folositoare ale vieții lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele fundamentale și cu adevărat folositoare ale vieții lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
studiilor, practică un timp retorica. Dar, în acest răstimp, se pare că a purtat multe discuții cu sora sa mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a trecut la viața cea cu adevărat activă și plină de nevoințe ... și a început să se pregătească, prin deplină lipsire de slavă și averi, pentru viața cea cu adevărat virtuoasă. Acesta este
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Murise însă, cum vom vedea, în împrejurări încâlcite. Ambiții eșuate, pierderea femeii iubite, frustrări paricide. Bilanțul unei vieți ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Grupul însuși se destramă pe drum, prietenii dezamăgesc. Personajul posedat de putere și bogăție lumească, poreclit în derâdere Poetul, este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-am dat moarte asasinului sacrului și romanului împărat". Baudolino va rămâne singurul legatar al romancierului, singurul ales să păstreze vie flacăra căutării ecumenicului Gradal/Graal, id
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de cucerire și simultan de protejare a obiectului erotic de invazia oricăror semne ale derizoriului. Cântărețul profund al erosului, inclusiv în momentele în care se interesează exclusiv de forma lui să spunem lumească, nu poate fi privit niciodată drept ceea ce Ovidius numea un tenerorum lusor amorum ("cântărețul glumeț al dragostei ușoare"), căci nu comite niciodată eroarea să îl desolemnizeze. Chiar și atunci când pare a se revendica de la tradiția poeziei erotice autohtone sau europene
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la Tìndari). O trăsătură comună a viziunii și gândirii celor doi poeți este așadar viața văzută că drum însingurat al durerii, sporite de imposibilitatea de a dialogă cu fata ascunsă a lumii. Pentru ambii nașterea omului, trezirea să la viață lumeasca, ia forma contaminării lumii inocențe a originilor, marcând începutul degradării unei stări armonioase.293 Trezirea omului într-un univers ostil capătă la Quasimodo aspectul unei tainice metamorfoze plasate la îngânarea nopții cu ziua. Noaptea primordială anterioară curgerii existenței, vreme a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Inițialele acestei cărți cu buchii erau scrise ciudat cu cerneală roșie ca sângele, caractere slave (s.n.) de o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist,[...]. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare (s.n.), pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. [...] Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă (s.n.), în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic o carte care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
real) întocmai ca în filozofiile orientale nu poate avea loc decît după ce sinele vechi (și fals) "moare" simbolic, disipîndu-se pe palierele elementare ale existenței. Călătoria inițiatică a lui Siddharta îl duce pe erou, la un moment dat, în zona plăcerilor lumești, înșelătoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiției umane, în timp ce manus crisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie văzut și el ca o parabolă a unei călătorii autoscopice) eșuează într-o raționalitate rece și impersonală, menită să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
introducerea la Învățătură preoților pe scurt de șapte taine, Buzău, 1702 se relevă din chiar incipitul direct, autoritar invocarea lui Iisus ca Arhiereu al Arhiereilor pentru a susține, implicit, ierarhia arhierească, unde el însuși se afirmă drept conducător al celei lumești a Țării Românești. Chiar dacă, prin locul comun al modestiei, definirea de sine apare sub semnul recunoscutei sintagme "smerenia noastră", așezarea în paralel a dublei referințe a urării "Iisus și smerenia noastră" impune, deja, autoritatea, legitimând-o prin apel la o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o referință imuabilă, absolută. Remarcabilă această foarte fermă luare de poziție și pentru că ea întărește, succint, dar sigur și fără a lăsa loc de contestare, de polemică ori interogare, însuși rolul cărții ce consacră datoria preoților, dar și rolul arhiereului lumesc: să învețe, să îndrepte, să întărească, să corecteze (să dezvețe, să dezrădăcineze). La acest nivel, postulează mitropolitul, lucrurile nu sunt interpretabile, și nici nu există libertăți sau potențiale compromisuri: "De care lucru și poruncă ca aciasta dăm: Ca cealea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul celor străini, spre întoarcerea celor nepocăiți, spre liniștea a toată turma cea sufletească și trupească, ce-ți iaste încredințată dela Dumnezeu, carele aceastea toate te arată alt râvnitoriu Ilie și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lui Stănoiu știu să evoce ilustrele modele. Și, pentru că totul a fost deja trăit, rare sunt situațiile în care această raportare-înapoi nu se realizează. Cuvântul naratorului însă lasă să se vadă caracterul de "joc" al acestor apropieri și, firește, miza "lumească" a comparației. De pildă, arhimandritul Procopie, din Pocăința starețului, știe foarte bine că pentru a înmuia inimile celor din consiliul mănăstiresc trebuie să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru supraviețuire"2. Acest activism economic al ființei umane poate să apropie măcar, dacă nu să dărîme întru totul zidurile de hotar dintre om și om, despre care vorbea Tagore. Deci, economia nu este neapărat o formă de cădere în lumesc, ci poate fi tocmai o cale de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi pîinea cea întru Ființă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și a considerării reflecțiilor baudrillardiene despre lumea modernă ca deținând o componentă exuberantă, ludică și destructivă). În aceeași manieră, Rojek și Turner consideră că "nu avem nici o îndoială că [Baudrillard, n.n.] reprezintă o figură importantă. Importantă nu doar în sensul lumesc că mulți oameni îi citesc lucrările și îi discută argumentele, ci importantă într-un sens strategic, în care abordarea și ideile sale expun limitările unor anumite moduri stabilite de gândire asupra "societății", "culturii" și "semnificației". Poate că Baudrillard nu este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ele de ilustrația fabuloasă a Aurorei-Speranța Cernitu, Theodor Răpan duce firul basmului său până la capăt. Asistăm fără voie la o inițiere masculină la care participă martori, personaje mai mult sau mai puțin mitice. Senzualitatea clipei, În care dragostea pare aproape lumească, este redată cu finețe, eleganță și În culori voievodale. Carte de duminică la amiază! O carte de artă și pentru care autorul, dar și ilustratorul merită toată admirația noastră! Aruna zeița cu degete trandafirii, Arlechinul și cărțile de tarot, cele
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
prea multă vreme se ignoră spiritualitatea, omenirea va trece prin crize care nu vor fi înlăturate decât prin renunțarea la devieri și leneviri spirituale. Vocile filosofilor însă au ecouri destul de slabe în noua lume, cuprinsă de febra realizării proiectului mai lumesc al Statelor Unite ale Europei, pentru a spori extinderea valorilor civilizației occidentale. Dar tot mai greu se mențin echilibrele instituționale prin liderii deciși de electoratele celor peste patruzeci de popoare eurasiatice, invitate să se constituie în poporul unic european, ajungând să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
temple, "răzbunările" s-au convertit în explozii de construcții de biserici, mânăstiri și alte moduri de exercitare a devotamentului exoteric pentru Dumnezeu. Tot din afară s-au revărsat acțiunile de re-evanghelizare, ofensivele unor secte neoprotestante cu sedii peste Ocean. Religia lumească a redevenit un factor important în dinamica comunităților locale, a persoanelor particulare și a unor grupuri obscure, diferite de interlopi. Pelerinajele și tot mai numeroasele procesiuni religioase la Locurile Sfinte, ezoterice, sunt mereu copleșite și de activități profitabile. Pentru justificare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
astăzi. În scrierea sa însă el a omis atât prezentarea mai analitică a creșterii intereselor oamenilor față de religie, cât și revenirea la practicile kamikaze ale unor bărbați, femei și copii din lumea musulmană. Acești luptători renunță nu numai la viața lumească, ci la viață în general, sacrificându-se ca slujitori devotați ai regulilor impuse de Jihad (însemnând atât "război sfânt", cât și "efort spiritual" venit din inimă și credință pentru Allah). Imaginea dublă, de luptător și adept al unei credințe religioase
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subtilă și mai pură, deoarece conține modelele, tipurile și arhetipurile. Este lumea posibilului. Cealaltă este cetatea secundară, Jabarsa, a trecutului imposibil de retrăit. Aceste cetăți sunt ca și cele două feluri de timp menționate mai sus, ca și unitatea puterii lumești cu autoritatea spirituală, respinsă de creștinismul occidental, sub forma separării Sacerdoțiului de Împărat. Pentru islam, totul este mai mult sau mai puțin sacru. Iar ierarhia valorilor spirituale implică organizarea monarhică a cetății. Profeții, ca reprezentanți ai legii religioase și apoi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]