1,553 matches
-
Însă, Înainte de plecare, m-a invitat la o cafea. Am vorbit Îndelung despre Malraux, care, ca și Lorca, era eroul său, și despre Calea regală, volumul pe care tocmai Îl tradusese. Cu sau fără legătură cu sceneta din tren, discuția lunecase spre erotism... Deosebea, pe bună dreptate, erotismul de sexualitate și Îi Închina, pe loc, un ardent elogiu. Nu, nu despre stricta „funcționalitate” era vorba, ci despre pulsația interioară profundă, misterioasă, sfidând vârstele și vulnerabilitățile. Imaginea din tren a dactilografei nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pretins că nu participase la Soluția Finală hitleristă”. Precum cărturarul român, adică... „Dar nici nu l-aș schimba pe Grielescu cu extremistul Céline”, nu uită să precizeze naratorul. Descrierea lui Grielescu ca un soi de generic intelectual român (și est-european) lunecă adesea În caricatură. Neizbutind să confere personajului adâncime, fie și În carențele sale, tratându-i superficial contradicțiile, autorul pare fidel, Însă, proiectului său narativ, atribuindu-i lui Grielescu un rol minor și pitoresc, de excentrică figurație, fie ea și tenebroasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Poeziei (cu majusculă) și al Morții. Poemele lui F. au o violență a confesiunii, o forță a imaginii, un metaforism tăios, oximoronic, care trimit la definițiile paradoxale din poezia lui Nichita Stănescu: „Mă rezem în iubire/ ca-ntr-un pumnal; lunec/ până la prăsele, fac/ cu pământul un unghi.// Luminat de aura/ trupului căzut, sunt/ arătătorul acestui ceas al durerii.// Iau liniștea drept truc al urletului; // te văd,/ înveșmântată în cărnuri scumpe/ cum treci, smucită de/ animalul frumos/ de la celălalt capăt al
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
este un roman în sensul tradițional al termenului. Este o suită de amintiri colerice din trecutul ceaușist al cenzurii și presiunilor de tot felul. Coborât din Iași să cucerească Bucureștii („așa cum ai jurat, Rastignac, să posezi Bucureștii, când ai ieșit lunecând prin scuipații Gării de Nord”), personajul dă „cinci examene de admitere în școala aceea unde se împart diplome și doctorate de artiști”, se străduiește („șaisprezece scenarii ca să fiu înghițit”) ca să i „se îndese în gură batista aia stacojie cât steagul Partidului, călușul
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului liric, cea de structură bacoviană, amestec de melancolie și ironie subtilă, apare în ciclul Catedrala
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
S. Ț.: Curentul m-a dus înapoi în mijlocul Dunării. Apa era rece de mi se tăia respirația și, firește, și de la efortul depus. M-a sleit de puteri și făceam eforturi mari ca să nu fiu împins la malul românesc. Am lunecat mai în aval dus de curent și efectiv nu mai aveam putere să înaintez. Făceam eforturi supraomenești să mă mențin la suprafața apei, să nu mă scufund, să nu mă înec. Și atunci mi-a venit așa în gând, poate
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia de-a mă pripi și de-a scrie că muzica din Anonimul venețian, susurată în urechile timișorene în timp ce pe dinaintea ochilor luneca o gondolă, a fost compusă de Benedetto Marcello. Nici vorbă! E capul de operă al fratelui Alessandro. Am înghițit în sec și mi-am înfrânt elanul de-a mai scrie și-n rubrica de azi tot despre bucuriile muzicii, chit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Internet și informați-vă! La rândul lor, trimișii Europei le seamănă ca două picături de apă: exhibă un identic aer de hăbăuceală cu pampon, frați siamezi întru inexpresivitate și abstracțiune. Întrupări desăvârșite ale corectitudinii vestimentare și-ale exprimării onctuoase, ce lunecă pe lângă subiect precum uleiul pe șaibă, ei oferă guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și că nu ne-am prea ținut promisiunile. Dar își revin repede
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt harfele?// Ritmic destinul bîntuie-n trupuri. Fără de preget/ tobe l-asmut./ Inimii-mi fii leagăn, inimii-mi fii acut,/ doamnă, cînd te rotesc ca pe deget/ pînă ți-e dulce
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
aspră în tăietura-i inconformistă: ,Iubita mea cu nervii negri/ gura închisă și dură/ părul de fier încordat pe creștet,/ ce vedenii sapi în perne cu fruntea" (Stelele...). Însă intervine un vector cerebral al plăsmuirii poetice, opus mareei imaginarului care lunecă precum o îngînare a principiului heraclitean, reținut din spectacolul fenomenal al lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința ca atare, tragică în unicitatea sa, care se învăluie într-o grea solitudine. O unicitate ce-l fixează despărțindu-l de
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Nu, intervine categoric Proust: "ca să scrii tot atât de bine ca Voltaire, trebuie neapărat să scrii cu totul altfel decât el." La fel, un alt autor, obscur, face elogiul micimii, ca spațiu, elogiul scurtimii unei opere, fiind un avantaj pentru ca ea... să lunece mai ușor în posteritate, să se strecoare prin ea mai lesne... Posteritatea, spune Proust, nu are grijă decât de calitatea operei, ei nu-i pasă de cantitate. Și termină cartea cu aceste rânduri: "...Felul de a judeca al d-lui
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
nu i se comunicaseră încă de către guvernul român instrucțiunile pe baza cărora să poată duce discuțiile." România reîntregită avea să sufere grav de pe urma înstrăinării tezaurului său. Va mai pierde unul, la capătul celui de al doilea război mondial, când va luneca într-un alt și prelungit prag de jos. Purul noroc sau doar o perspectivă istorică necunoscută la ceasul de față ar putea îndepărta spectrul pragului de jos în iarna care vine, a tuturor enigmelor.
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
la cele de dură densitate, reflectând severe lumini. Sunt caracteristici prezente în toate mai vechile volume de versuri ale unui poet prolific, cu specificarea că, în timp, a intervenit o naturală acțiune de șlefuire, îngăduind instrumentarului de investigație critică să lunece pe suprafețe de mai clară comunicabilitate, în setea celui ce având a se pronunța mizează în primul rând pe posibilitatea de înnoire a unui poet, a textului de sub ochi. Dar chiar celui care ar deschide pentru întâia oară un volum
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
de trandafir. Din ceas alergau clipele pe nesimțite, Zburau petale-n aer și lent se așezau În părul nostru brun. Umbra, pe ocolite, Migra, din când în când, printre raze ce-ncălzeau ... . Intrând în vis, deodată, ca din întâmplare, A lunecat fioru-n dorul sângelui vuind, S-a aprins privirea (un gol în întrebare), Sunete duioase (în răsfăț) înfrunzeau argint. Sufletul, ca un foc aprins, în rugăciune, Cu flăcările lungi, alerga prin artere. Un tic-tac puternic a-ndrăznit să ne-adune Și-o
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
are vreme/ ... ași pentru că veni vorba,/ cine ești dumneata?a" (Despre maxilarul inferior de tot). Stihuri care probează generalitatea părelnic delirantei satire. Din mixtura vieții cu mecanicul rezultă confuzii care șochează, precum în picturile unui Picabia, Duchamp, Dali. Entitățile organice luneca în anorganic cu o lentoare terifică, cu o pseudonaturalete care înspăimînta, devenind fantomale, aidoma unui procedeu horror: "Nimic -/ doar copacul de sub fereastră/ rotindu-se/ oferindu-ti frunzele/ că pe-un miraculos popor/ de Loz în plic./ N-ar mai fi
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
vedem sînul femeii dezgolindu-se sub ochiul indiscret al poetului, a preferat să azvîrle pudic peste el părul auriu. (Poetul însuși de altfel a îndulcit un pic expresia: versul al doilea a avut o variantă, ștearsă, care suna așa: Să lunece de pe umerele goale. Tot pieptarul, nu părul).
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
de un leu dimineața devreme paltonul cade încet de pe umerii mei diluați cu apă de colonie acum bate vântul printre arterele mele sub pieptene tremură creierul înmiresmat am rămas singură cu bancnota de un leu în mână de pe înaltul pervaz lunecă antologia de strigăte figurinele scoase din minți caută osul ideal azi am visat niște lumânări groase cât tulpinile copacilor azi voi rupe contractul cu îngerul. Cuvinte din prima jumătate a vieții Pe cer strălucea o jumătate de lună, era sâmbătă
Poezii by Irina Nechit () [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
să-ți vorbesc nu mai are cuvinte nici artere nici vene nici litere alcătuită din cromozomi ea scoate un țipăt scurt când începe să bată vântul de dimineață ea se condensează ca aburul și se scurge pe pereții reci ea lunecă pe suprafața oglinzii până găsește imaginea unui hău ce s-a rostogolit din hățișurile edenului până la mine în cameră ea se îmbibă cu cerneală și pătează lințoliul de zăpadă ea așteaptă să izvorască laptele din cele două sfârcuri erecte ale
Poezii by Irina Nechit () [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
jumătate. Temperament solar, bonom și altruist, Beatrice Silvia Sorescu este o poetă a bucuriilor inocente, simple, cu semnificații și reverberații adânci. Chiar dacă recuzita de secol XVIII - XIX și unele elemente specifice poeziei romantice - codri, clar de lună, chemarea nopții, paseismul - lunecă în versuri cu tentă romanțioasă, dacă nu de-a dreptul siropoase, precum: Imn vechi, De câte ori (titlu cu vagi reminiscențe eminesciene), Sunt zile, În raiul tău (unde ne dezarmează ligamentul cu... razele), Seară de mai (cu alt ligament șocant: trupul... ars
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu). După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a mai fost locuită, ajungând să se ruineze. Într-o fotografie din 1916 se observă starea precară a casei: "stîlpii cerdacului lunecau în față" din cauza "unei lente surpări și alunecări de teren". În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești () [Corola-website/Science/313080_a_314409]
-
se face nemuritori, "Lupul", simbol al sufletului în traiectoria-i teluric-celestă, este surprins de poet în superb-expresioniste tonalități baladești: "Mușcând paznicul, din cușca lui, spre munte, / lupul ca o flacără-a țâșnit... / Tremură pădurile pe frunte / cu inelul brumelor sfințit. // Lunecă din bahnele cețoase / miros vânăt de sălbăteciuni. Vântul sur, pe labe somnoroase, / se târăște ca o fiară prin solduni. Lupul fuge. Zări îi cad în blană. / Crengile: arcane, șbilțuri, bice. Brazii clatină albastra lor capcană, / din puhoaie îl stropesc alice
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
săgeată care își încetează activitatea, adevărul primei propoziții implică adevărul celei de a doua, dar falsitatea primei propoziții nu face nici o predicție despre cea de a doua. Să presupunem că cineva a mers pe jos peste un gazon și a lunecat pe iarbă. Figura 1 reprezintă un fel de cunoștințe de fond pe care victima ar putea folosi ca motiv pentru a discuta despre cauza respectivă. O cauză probabilă a ierbii lunecoase este că iarba este umedă. Ar putea fi ud
Rețea semantică () [Corola-website/Science/317206_a_318535]
-
de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea luneca, nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de vânt. Pământul bătut și curățit cu îngrijire nu prezinta nici o gaură de șoarece de câmp. E o absurditate să-ți imaginezi că un șoarece mănâncă un ceas de
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se apleacă și se târăsc de parcă lunecă, iar corpul se alungește. Se reproduc de două ori pe an, dar în perioade diferite, în funcție de zona considerată din arealul de răspândire. Astfel, în răsăritul Africii: în octombrie-decembrie, în vestul Africii în martie-iunie și septembrie-decembrie, în sudul Africii: primăvara și
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]