2,817 matches
-
și-și împingea cu mîndrie balcoanele deasupra apei. Cele mai joase terase stăteau în apă pînă la genunchi, propretărește. L-am depășit leneș. Am simțit o mișcare ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că David se lungise în barcă, cu un braț întins în afară și încă strîngînd vîsla, dar cu corpul lăsat pe spate și cu capul aproape odihnindu-se pe fața ceruită a pînzei. "Vino", zîmbi. "Lungește-te. Sunăm și chelnerul ne va aduce un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
privit în jur, am văzut că David se lungise în barcă, cu un braț întins în afară și încă strîngînd vîsla, dar cu corpul lăsat pe spate și cu capul aproape odihnindu-se pe fața ceruită a pînzei. "Vino", zîmbi. "Lungește-te. Sunăm și chelnerul ne va aduce un minunat pahar de bere!" M-am lăsat și eu pe spate, cu grijă, dar, inevitabil, am sfîrșit cu capul pe picioarele întinse ale lui David. Dacă ar fi fost să mă întorc
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor vedea din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor vedea din cabină zori de ziuă și lumina mișcîndu-se dinspre est spre vest
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru Romani o poticnire va deveni pentru orientul Europei un izvor de ordine și de propășire. Nu suntem doar noi în zadar de viță romană ! Înainte de a pleca din Roma, Traian puse să se taie un drum în stâncile ce lungesc malul drept al Dunării, de la Porțile de Fier în sus până la o îndepărtare de vreo sută de kilometri, cât ține malul prăpăstios al Dunării. Acest drum, nu prea lat, mai mult un soi de cărare, era menit a înlesni tragerea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de barieră, până să ajungă în sala principală a holului de imigrare. Gosseyn memoriză un punct înapoia unei coloane, dincolo de barieră. Apoi, ca și cum ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
el, ce altceva pot cultiva? Dar după ce dragonita îi acoperi brațul și mîna, nu se mai răspîndi, cu toate că lungimea membrului îi crescuse cu cincisprezece centimetri. Degetele i se îngroșaseră și între ele crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și se agăța de așternuturi, așa că dormea cu brațul drept atîrnîndu-i pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fusese convins că laptele căzuse pe o parte uscată a tabloului, dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse spre Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Monboddo. Dar te vei urca pentru că ești prea nesăbuit ca să mai rămîi. Am dreptate? — Greșești, zise Lanark oftînd. O să mă urc înăuntru pentru că sînt prea obosit să mai rămîn. Păși în interiorul cavității, se așeză și-și îndreptă picioarele. Spațiul se lungi și se îngustă luînd forma trupului său. Rămase așa privind la un cerc de culoare crem din tavan, înconjurat de negură. îl auzi pe Monboddo murmurînd Bon voyage, și o formă neagră, rotundă lunecă peste cercul din tavan și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste cineva care deschide ochii și te privește atât de expresiv, chiar dacă e mort, chiar dacă e păpușă de ceară, „nu-i nimic, Dragoș o să rabde, îl doare, dar o să rabde, el, care a trecut prin atâtea în viață“ (așadar, cel lungit pe masă purta numele Dragoș) „dumneata spune-i ceva fetei care te privește ca pe mirele mult așteptat“. „Draga mea“, i-am spus eu atunci, încet, fetei aceleia, „fiindcă nu știu cum te cheamă, am să te numesc și trebuie să știi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în albăstriul tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i se lungeau și fâlfâiau în undele luminoase. „Poate că ne vedem pentru ultima oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de barieră, până să ajungă în sala principală a holului de imigrare. Gosseyn memoriză un punct înapoia unei coloane, dincolo de barieră. Apoi, ca și cum ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
monstrului și începu să deschidă și să închidă ușa unui alt ascensor. Grosvenor văzu atunci că ochii negri ca antracitul ai monstrului își pierd strălucirea sălbatică. Corl puse capăt acestei lecții, pășind de pe coridor într-o încăpere spațioasă, unde se lungi numaidecât pe covor, pentru a-și destinde nervii și mușchii încărcați de electricitate. Îi era ciudă că se arătase atât de speriat. Avea senzația că pierduse un mare avantaj: în loc să-i liniștească pe oameni prin aparenta lui blândețe și placiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce-și amintea de ele, se și gândea la posibilitățile de a le folosi în actuala situație. Se lăsă pe labele puternice, dar mlădioase, din spate și sondă cu perii de pe urechi încărcătura de electricitate a mediului ambiant. Apoi se lungi pe podea. Ochii lui aveau o lucire disprețuitoare. "Dobitocii!" parc-ar fi spus. Cu vreo oră mai târziu, auzi cum un om - era Smith - umbla la un mecanism din tavanul cuștii. Corl sări în picioare, speriat: de bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se hrănea, creștea și mai mult. În ciuda inteligenței sale formidabile, nu izbutea să-și găsească echilibrul. Stăpânit de o teamă cumplită, se vedea condamnat să piară într-un viitor apropiat. Sosirea navei îi trezise o nouă speranță. Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele navei, oriîncotro s-ar îndrepta aceasta. Va începe astfel o luptă deznădăjduită pentru supraviețuire, sărind din galaxie în galaxie, întinzându-se tot mai departe în noaptea nemărginită. Mânat de o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Cred că mi-am luxat umărul, spuse cu dinții strânși. Alexandru ezită: ar fi vrut să-l ajute, dar nu voia totuși să piardă șansa, oricât de mică, a întâlnirii cu Iulia Margulis. Apoi însă, văzând spaima de pe fața omului lungit pe stradă, îl apucă bine de celălalt braț și-l luă aproape pe sus, suindu-l în birja lui. — Cred că v-a ieșit din loc, am mai văzut așa ceva. Vă duc la mine acasă, dacă acceptați, fratele meu e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în școala lui Calixt. Această regulă de conduită plăcu multora din cei care aveau conștiința rănită și care fuseseră refuzați de numeroase secte, și de unii pe care îi alungaserăm din Biserică în urma unei condamnări, alergară la ei pentru a lungi rândurile lor. Calixt a decis că, dacă un episcop comitea păcat, și mortal, nu trebuia să fie depus. Din acest moment, episcopii, preoții și diaconii care încheiaseră două sau trei căsătorii, începură să se așeze în rândul clerului: și dacă
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
când vede că smeii s-au depărtat, Se smuci lăsând în urmă a lui mâni și-n codru piere. Luna ese dintre codri, noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre peste giulgiuri de zăpadă Și mereu ea le lungește și suind pe cer le mută, (165) Parcă fața-i cuvioasă e cu ceară învăscută; Și cu neguri îmbrăcate-s lan, dumbravă și pădure, Stele galben tremurânde mișcă-n negurile sure, Intră-n domele de nouri argintii multicoloane, De-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și cu mînile pe coate, Cam cu chef le povestește întîmplările lui toate Și la capăt se chitește: - Măi fărtați, socot așa: 510Fata mare și cea mică le luați de v-or plăce Dară pe cea mijlocie - mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu durere, o sărut, -o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează, Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
glasul tău e subțire, Mi-ai cântat de despărțire. Mai rău nu te-aș blăstema, Numai să-ți pice - aripa Ca să nu mai poți sbura De ce mi-ai cântat așa. 41 Mândră, mândrulița mea, Că tu ești viața mea - O lungești și o - ndulcești 150 {EminescuOpVI 151} Ș-o mângâi și-o fericești. Uite drept la mine-n față Și mă împle de dulceață, Că de dorul ei mai mor Și nu pot, doamne, să sbor Că eu de-aș pute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și va bea numai apă în vremea luptei cu tine. Precum au zis, așa au și făcut. El se răpezi după casă. - Ce faci babă?, strigă el. Baba de venin se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. - Hai! zise Făt-Frumos. Baba-l apucă de mijloc, se lungi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lungindu-se slabă și mare până-n nori. - A! bine că mi-ai venit Făt-Frumos! - zise ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. - Hai! zise Făt-Frumos. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori, apoi îl isbi de pământ și-l băgă în țărână pân în glesne. Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și să moară cineva, ca să cioplesc prima piatră funerară în cimitirul de marmură, eu n-aveam, practic, nici o obligație. Drept care m-am întors în cameră, încercînd să mai dorm un ceas, două. N-a fost însă chip. Cum m-am lungit în pat, am constatat că baia în mare nu mă spălase și de mâlul visului care-mi stăruia în minte, mă preocupa. Și înțeleg de ce. A fost prima oară când mi-am dat seama clar că nu mai eram foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]