7,613 matches
-
Institutul Cantacuzino - ștergem toate datoriile și pornim de la un moment T0! Important este să avem și un plan pentru că în viitor să nu se mai acumuleze datorii, iar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare să își exercite rolul strategic și de mândrie națională”, a spus Ponta, în ședința de Guvern. Pe 13 mai, premierul Victor Ponta a declarat, miercuri, că situația Institutului Cantacuzino este „complicată” și că sunt „slabe perspective” că institutul să producă ceva „mai repede de un an, un an
Guvernul şterge datoriile Institutului Cantacuzino [Corola-blog/BlogPost/93437_a_94729]
-
spirit de solidaritate față de oamenii care o compun, față de o idee, de o atitudine. Fiecare dintre ei aduce un plus de emoție și valoare, necesare unui public tânăr, dornic de modele. Conversația e liberă și echilibrată. Spiritul de altruism și mândria apartenenței se împacă aici, de minune. Dozajul bun între obiective, subiecte, imagini, ingrediente și izbânzi transformă fiecare întâlnire de lucru într-un spectacol. Ea ne pune la curent cu principalele evenimente ale Uniunii, comentate ori dezbătute echilibrat și obiectiv. Paginile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
capitala țării ceea ce capitalele lor au: Catedrală. Nu știu de ce unora dintre noi le este indiferentă o atare apreciere, știut fiind că nu suntem mai prejos decât alte popoare europene. În orice capitală europeană mergi, vei constata că emblema și mândria acesteia o constituie catedrala, nu șoselele mărginașe, numite „centură“. Quartetul format din românul consumerist, cârcotașul de profesie, alogenul proaspăt vopsit român și cel care se află în elementul său atunci când este manipulat a început lamentația împotriva construirii unui templu de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
este impropriu. Ti-au interzis eroi ai culturii, Suferinzii beciurilor nomenclaturii... Te-au furat lăsându-te in sărăcie Te-au distrus ,,O BIATĂ ROMÂNIE,,! Astăzi vreau ca poporul tău, Să se trezească din acest hău Să reîntregească hotarele tale Cu mândrie să porți înscrisuri legale... Să se facă curățenie în țară, Legea să se respecte ca afară... Limba noastră strămoșească Să o vorbim, toți s-o cunoască! Cine nu vrea să se aplece În țara lor cu toți pot să plece
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
cum sunt la noi, la români, de mii și mii de ani. Într-un timp definit țăranii s-au urbanizat; dar, tradiția, obiceiul ... este înrădăcinat. Minune ? Nu. După zeci de generații, am avut - nu-i pot spune surpriză sau uimire - mândria de țăran român, când, Adina, fiica unor vecini, a venit din Capitală în straie țărănești, și ... ce n-ai fi crezut; atât de populară ! Multora li s-ar părea lucru banal. Nu fabulez ! Dar trebuie însușită o simplă morală, acum
DE SĂRBĂTORI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383250_a_384579]
-
acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea căzut pradă freneziei. Să distrugi și să reconstruiești. Să-l dobori pe cel ce urcă și apoi să Încerci să Îl domini cu o nouă Înfumurare, În vreme ce invidia se strecoară În inimi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iertarea cu prilejul marelui an jubiliar, Centesimus, proclamat de Bonifaciu al VIII-lea pentru a celebra noul secol. Își coborî din nou torța asupra mortului, rămas În picioare dinaintea propriei opere, de parcă ar fi vrut să și-o revendice, cu mândrie, pentru eternitate. Simțea că trebuie să fi existat o legătură Între figura reprezentată pe perete și grozăvenia acelei crime. — Ai fost omorât sub mozaic nu dintr-o Întâmplare, șopti la urechea maestrului din Como. Trebuie să fie aici ceva legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci brusc pe călcâie, Întinzându-i torța. Măcar așa avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși cu mâinile legate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a-și Înfrâna Înjurăturile care Îi urcaseră pe gâtlej. 3 În aceeași zi, pe la miezul zilei Spițerul părea bucuros să Îl revadă. — Îmi dau seama că te-ai reînsănătoșit, messer Durante. Așa cum ți-am promis, spuse el cu o mândrie prost disimulată. Iar așa cum ți-am promis și eu, revin să te omagiez și să reînnoiesc vechea prietenie. — Mă bucur. Așadar, doftoria mea și-a făcut efectul scontat. — Pe deplin, și Îți mulțumesc Încă o dată pentru asta. A avut același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe baza acestora pregătesc textul bulei. Dumnezeu le-a dat un soare oamenilor, tronul lui Petru, ca să cârmuiască și să lumineze pământurile imperiului. Unam Sanctam: acesta să fie destinul Bisericii, și asta stă scris În hârtiile mele, declară juristul cu mândrie, ca și când nu ar fi nutrit nici o Îndoială asupra excelenței alternativei pe care o susținea. — Dar acțiunea oamenilor, luminată de Dumnezeu, i-a alăturat Soarelui spiritual un al doilea Soare, temporal, În figura Împăratului roman. Se pare că uitați acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o ființă slabă, fie dintr-o cauză foarte puternică. — Cred că așa e. — Cum ai socoti ipoteza că meșterul din Como ar fi fost asasinat de tovarășii săi de breaslă? — Care să fi fost cauza? — Una foarte puternică, fără Îndoială. Mândria artei lor, de care meșterul voia să-și râdă. Ai văzut mozaicul și cele cinci părți ale sale, În valoare descrescătoare. Sunt sigur că, În acea reprezentare, voia să facă aluzie la cei mai mari cinci mozaicari ai Italiei. Ammannati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se perinde Încă imaginile acelei ciocniri. — Chirurgii Ordinului au hotărât că, pentru mine, nu exista altă speranță În afară de amputarea mâinii. Și, cu singura Întărire a lotusului, mi-am oferit brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De mult voiam să te cunoaștem. Asta nu Înseamnă că nu vă cunoșteam Întru spirit, prin mijlocirea versurilor de iubire ale domniei tale, Începu Înaltul prelat. — Arta mea s-a ridicat până la atențiile Bisericii? Întrebă Dante cu un piculeț de mândrie. — Și totuși, nu Întotdeauna ideile dumitale și cu atât mai puțin faptele dumitale au fost de așa natură Încât să suscite părinteasca noastră bunăvoință. Noi am fi preferat ca un bun creștin, cum ești domina ta, să dovedească o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără să se lase trădat de vin. Dintr-o dată Îi reveni În minte misterioasa dispariție a Antiliei, chiar din acea prăvălie. Cine a descoperit crima? Îl Întrebă pe Bargello. — Au fost oamenii mei, răspunse celălalt cu un accent prostesc de mândrie În glas. Patrulau pe dinaintea porții și au auzit o vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întreaga Florență, pe care eu o reprezint? — Dumneata nu reprezinți nimic, messer Alighieri. Iar foarte curând vei avea măsura exactă a acestui nimic. Dar, deocamdată, joci un rol care te impune atenției noastre. Și numai pentru asta mi-am Înfrânt mândria legitimă, urmând exemplul Domnului nostru, atunci când i-a spălat picioarele nedemnului Iuda. — De unde se trage atâta bunăvoință? Dorești oare revocarea exilului? Cine știe cine Îl informase pe câinele acela de o hotărâre ce trebuia să rămână secretă până la executare. Dar era inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În minele din patria sa. Știa că arama aceea nu există pe pământurile cunoscute. Am Încercat să Îl cumpăr și pe dânsul cu o sticluță de chandu. Am nădăjduit că, mai mult decât aurul, secretul acela avea să Îi domolească mândria intelectuală. Dar el voia altceva... voia prea mult. Privirea marinarului se Îndreptă pentru o clipă spre femeie. — Urma să caute și să găsească. Și el a plătit pentru excelența lui, adăugă cu un zâmbet palid. Poate că lumea e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Europa Liberă, deci nu intra În categoria „dușmanilor poporului”. Sebastian avea un băiat care se Însurase, ca și el, târziu, după 30 de ani, și care, de curând, Îl făcuse bunic de fată. I-a arătat-o, plin de mândrie și dragoste, Într-un teanc de fotografii cu care venise din România și În care cel mai frecvent apăreau micuța și mama ei. Noel Corbu i-a povestit, la rândul său, toate prin câte trecuse În cei mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce pică. Iar de vedem că este câte unul care nu vrea să dea rod, îl altoim. Ori nu așa trebuie să arate grădina Domnului? — Mda - zise Metodiu - văd că ești lotru cu carte. Suntem tot mai mulți - spuse cu mândrie în glas Stănciulescu Vasile. A trecut vremea când în pădure dădeai numai peste sălbăticiuni. Azi codrul e plin de oameni cu carte. Unii-s lotri, alții-i caută. Episodul 45 DESPRE UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE LOTRII SECOLULUI AL XVII-LEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
soț: — Ce frumos a vorbit Vodă! - șopti ea privindu-și bărbatul cu dragoste. — Tacă-ți fleanca! - murmură printre dinți Drăguțescu - și șterge-te pe bărbie. Ești plină de unsoare. Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-am gândit că dacă îi zic așe, o să-mi poarte noroc. — Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mă atât de abstras, de pur, mă țineau cât timp mi se umplea ulciorul tot în măscări, de nu mai știam pe unde s-o apuc. „Iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac”, îmi ziceam în gând bâjbâind după cărare. — Erați mândria noastră, a tuturor - zise cardinalul Damiani. Stâncă de-ați fi fost și tot v-ați fi muiat puțin. însă dumneavoastră nu și nu. Eu, dacă-mi permite-ți, de atunci știam c-o s-ajungeți unde-ați ajuns. — Ei, lasă... - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu își miji ochii: — Nu înțeleg acest scris - spuse el. — Nici eu nu-l înțeleg - zise turcul - da’ știu ce scrie. — Și ce scrie, dacă nu vă supărați? - întrebă Metodiu. — Până aici Occident, de-aici încolo pașalâc - spuse turcul cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
1,72 m. Doi centimetri pe secol: enorm. Nu mai vorbesc că e sănătos tun, cu un stomac de fier, în stare să înghită orice. Și nu numai bizantinul, dar și ceilalți: e o adevărată plăcere și un motiv de mândrie ca după numai două veacuri de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]